Ce face Ungaria pentru a decupla maghiarii din România

Foto: Liderul UDMR, Hunor Kelemen, și premierul Ungariei, Viktor Orban (sursa aici).

 Continuăm să cercetăm aici ceea ce am numit adevărata propagandă „pro-rusă” din România despre care nimeni nu vrea să vorbească. Mai concret, cum minoritatea maghiară din România a devenit dependentă de propaganda „pro-rusă” de la Budapesta a lui Viktor Orban (aici și aici și aici).  

Metodele folosite pentru obținerea dependenței față de Budapesta

Această dependență crescută a comunității maghiare din România de propaganda de la Budapesta este semnalată de multiple surse, de mai mult timp.

Ce a făcut guvernul de la Budapesta al lui Viktor Orban și partidul său Fidesz a fost în primă instanță să se asigure că spațiul mediatic maghiar din România le aparține lor și mesajelor lor. La fel au făcut în prealabil și cu spațiul mediatic din Ungaria, unde libertatea presei este cotată conform unui index Reporters Sans Frontieres pe locul 68 în lume, după ce acum circa 10 ani era pe locul 40. Spre comparație, în România libertatea presei este pe locul 55 astăzi în lume, în scădere și la noi. Așa că, Viktor Orban și Fidesz practic au „cumpărat” și mass media maghiară din România și unele voci arată cum au „cumpărat” chiar și cel mai mare partid politic al maghiarior din România, UDMR.

Al doilea pas a fost să cenzureze, să concedieze, să amenințe, să elimine orice voce maghiară dizidentă. Presiunea care s-a pus și se pune pe maghiarii din România ca să facă ce li se spune, ce vrea propaganda lui Viktor Orban de la ei, este uriașă. De curând, am făcut chiar și un interviu în care un maghiar din România povestea despre aceste practici despre care în rest nu se aude nimic în mod public.

O altă metodă a fost implementarea unor programe de tipul „Kos Karoly”, puternic finanțate, prin care s-au asigurat că nu se construiesc punți de legătură între maghiari și români și prin care să atragă financiar copiii din familiile mixte către Budapesta. Soft power prin grădinițe, spații de joacă, echipe de fotbal, subvenții etc., toate au fost folosite pentru a câștiga „inimile și mințile” maghiarilor din România și pe copiii din familiile mixte.

Motivele care au dus la dependența maghiarilor din Românie de propaganda de la Budapesta

Foarte pe scurt, această dependență a comunității maghiare din România de propaganda de la Budapesta s-a dezvoltat din trei motive principale: guvernele de la Budapesta au dorit-o, guvernele de la București au lăsat-o să se întâmple și tot guvernele de la București nu au făcut nimic ca să o contracareze, nu au construit nicio narațiune și nicio politică internă sau externă relevantă. Vom detalia pe scurt aceste trei motive mai jos. A nu se înțelege totuși că nu au fost piedici. Piedicile au existat, dar, în mod paradoxal, ele au venit mai degrabă din partea unor voci independente din cadrul comunității maghiare, decât din partea reprezentanților Statului Român. Iar aceste piedici au fost înlăturate treptat de către Budapesta, cu amenințări, șantaj, excluderi, dar mai ales cu bani, pe fondul neimplicării reprezentanților autorităților române. De altfel, unul dintre articolele citate de noi în această analiză, scris de un etnic maghiar, se și intitulează în mod explicit „Căsătorie de conveniență cu zestre de miliarde: așa a fost cucerit UDMR de către Fidesz”.

Astfel, detaliem aceste trei principale motive care au dus la această dependență de propaganda de la Budapesta:

1. Guvernele de la Budapesta conduse de Viktor Orban au dorit această legare totală prin dependență a comunității maghiare din România de narațiunile lor din două motive și pentru două obiective principale.

- Unul dintre motive este de ordin politic intern, voturile maghiarilor din Transilvania fiind insistent dorite de Fidesz și Viktor Orban pentru a le asigura victoriile politice în fața adversarilor interni. Iar datele arată că acest obiectiv a fost atins de Viktor Orban cu mult succes.

- Al doilea motiv pentru care Fidesz și Viktor Orban au construit această dependendență a maghiarilor din România de propaganda de la Budapesta a fost de ordin geopolitic, de politică externă – construirea unei identități comune așa-zis „a Bazinului Carpatic” pentru maghiarii din Ungaria, din Transilvania, dar și din Ucraina și Slovacia. Se viza construirea unei identități comune, care să fie conectată la un singur centru de emitere a narațiunilor și a propagandei, de la Budapesta, sub controlul unic al Fidesz și al lui Viktor Orban. Așadar, se viza construirea nu doar a unei identități culturale sau etnice comune (ceea ce într-o anumită măsură este perfect normal și justificabil pentru membrii unei aceleiași etnii), ci, poate cel mai important, se viza construirea unei identități politice comune (ceea ce, pe de altă parte, din start implică existența unor obiective și interese adverse vecinilor și stabilității regionale, enunțate chiar de Viktor Orban și Fidesz). Identitate politică ce poate fi ulterior folosită în orice moment de Budapesta conform propriilor interese regionale economice, politice sau geopolitice. Acest al doilea obiectiv al guvernelor de la Budapesta este în mare măsură realizat în România, nu încă totalmente.

2. Al doilea factor ce a facilitat construirea dependenței totale a comunității maghiarilor din România față de propaganda de la Budapesta a fost și este reprezentat de permisivitatea reprezentanților autorităților din România, care au închis ochii și au lăsat ca aceste lucruri să se întâmple. Reprezentanții politici ai autorităților române nu au făcut nimic să o împiedice. Iar motivul pentru care nu au împiedicat-o este, foarte probabil, dictat de rațiuni și calcule politice personale interne. Principalele partide politice din România foarte probabil că au cedat din suveranitatea României și au cedat comunitatea maghiară din România în fața propagandei de la Budapesta cu scopul de a câștiga în scopuri politice proprii cele aproximativ 5% din voturile UDMR din România, adică ale comunității maghiare din România, care se duc pentru ce partid politic din România decide Budapesta. Cu mult cinism, pentru 5% dintre voturi, principalele partide politice din România au considerat că răspândirea propagandei lui Viktor Orban în rândul maghiarilor din România este acceptabilă. Dar riscurile și amenințările generate de această situație atât pentru comunitate, cât și pentru România sunt semnificative. Ca să dăm un exemplu punctual, mai mulți miniștri și prim-miniștri din România au lăsat să se desfășoare programul lui Viktor Orban denumit „Kos Karoly” în Transilvania, deși acest program contravine unor norme europene și românești, inclusiv prin faptul că era aplicat discriminatoriu pe criterii etnice, iar personajul după care s-a dat numele programului a fost un individ care a militat pentru exact acest tip de desuveranizare a României. Totul este mai mult decât simbolic. Un alt exemplu ar fi întâlnirile misterioase ale lui Viktor Orban cu politiceni români, chiar înainte de a da ulterior declarații anti-românești și anti-europene de la Tușnad, din România.

Un alt exemplu este faptul că decidenții români nu iau atitudine în fața problemelor reale ale comunității maghiare din România, ca de exemplu problema gravă că foarte mulți maghiari nu vorbesc limba română, mai ales în județele Covasna-Harghita și, parțial, Mureș. Iar partidul UDMR nu este interesat nici el să rezolve în mod responsabil această problemă, pentru că lor și guvernului de la Budapesta le convine să aibă sub control o populație pe care ei o privesc drept „masă de manevră” și pe care nu o vor emancipată, să cunoască limba română, să se poată integra cât mai bine în societatea românească. Ei vor să aibă sub control o populație segregată de comunitatea românească, tot mai puțin integrată cu majoritatea. Cazul recent al dezastrului Salinei de la Praid, lăsată de politicienii de la București pe mână unor ONG-uri conectate la liderii maghiari locali, este emblematic pentru această relație.

3. Așa cum am scris mai sus, unul dintre motive este faptul că guvernele de la București nu au făcut nimic ca să contracareze această propagandă de la Budapesta și să se asigure că maghiarii din România rămân conectați la societatea în care trăiesc. Cum ar fi putut guvernele de la București să facă aceste lucruri? În primul rând, prin conștientizarea problemelor specifice ale comunității maghiare din România și prin rezolvarea lor, nu prin a aștepta să le rezolve sau să se prefacă că le rezolvă Budapesta, prin interpușii săi sau direct. În al doilea rând, guvernele de la București ar fi putut să își arate interesul real pentru rezolvarea unor îngrijorări reale nu numai ale maghiarilor din România, ci ale întregii societăți românești, vizând unele politici de extrema stângă motivate ideologic ce emană de la Bruxelles, ca multiculturalismul sau New Green Deal.

● Dezvoltând cele de mai sus, în primul rând, o astfel de problemă specifică a maghiarilor din România, mai ales în zona Covasna-Harghita-Mureș, este lipsa cunoașterii limbii române de către tinerii maghiari. Faptul că reprezentanții Statului Român nu au venit cu o soluție realistă pentru rezolvarea acestei probleme, pentru a facilita învățarea limbii române de către aceștia, a permis instrumentalizarea problemei de către apropiații Budapestei.

Astfel, din cauza presiunilor puse pe liderii UDMR de către propriul lor electorat, aceștia au ridicat în Parlament problema învățării limbii române de către copiii maghiari, însă au avut grijă să pună problema de o asemenea manieră, încât să fie siguri că politicienii români le vor refuza propunerea – politicienii maghiari s-au referit în propunere la învățarea limbii române, așadar a limbii oficiale a țării, cu sintagma de „limbă străină”, ceea ce este inacceptabil. Limba română este limba oficială a țării pentru toți cetățenii ei, ea nu este o limbă străină, chiar dacă nu este limbă maternă pentru toți. Dar iată cum, pe fondul inacțiunii reprezentanților Statului Român, apropiații Budapestei au părut în mod public că vor să rezolve problema (deși prin formulare s-au asigurat că nu o vor rezolva), în timp ce parlamentarii români au părut că ei sunt cei care nu vor să rezolve o problemă presantă a comunității maghiare. O lovitură de imagine pentru liderii maghiari în fața propriului electorat, reușind în același timp să și continue să urmărească scopul lor de segregare a celor două comunități, de adâncire a prăpăstiilor dintre ele, asigurându-se că limba română nu va constitui o punte între cele două comunități.

● Această segregare între cele două comunități și necunoașterea limbii române ne duce la o altă problemă specifică a comunității maghiare din România – părăsirea locurilor natale și emigrarea în Ungaria. Chiar dacă emigrarea este o problemă a întregii societăți românești, emigrarea în cazul maghiarilor din România are și cauze specifice – necunoașterea limbii române. Faptul că mulți tineri maghiari mai ales din zona Mureș-Covasna-Harghita nu cunosc limba română înseamnă pentru ei mult mai puține șanse pe piața muncii din România, iar emigrarea în Ungaria reprezintă pentru ei o alegere ușoară, aproape împinsă de la spate. Astfel, chiar dacă ei se învecinează cu puternice centre economice, aflate în plină dezvoltare, ca Brașovul, pentru mulți dintre ei este mai ușor să plece în Ungaria pentru simplul fapt că vorbesc limba.

Aceste două probleme specifice, formulate chiar în acești termeni, ne-au fost semnalate chiar de către un etnic maghiar din România, pe care am avut oportunitatea să îl intervievăm anul trecut, interviul integral fiind disponibil aici. Prin acest interviu ne-am dorit să contribuim la cunoașterea reciprocă mai bună a comunităților românilor și maghiarilor din România și a problemelor specifice cu care ne confruntăm. Am dorit un dialog moderat, civilizat, realist și pragmatic, pe care din păcate nu îl regăsim nici la politicienii români, nici la cei maghiari. Și credem că ne-a reușit acest dialog, chiar dacă pare doar o picătură într-un ocean de propagandă, dezinformare, manipulare și ignoranță.

● În al doilea rând, dacă guvernele de la București s-ar fi arătat sensibile la îngrijorările reale ale întregii societăți românești vizând politicile de la Bruxelles de încurajare a migrației masive din Asia și Africa spre Europa, vizând unele politici utopice de New Green Deal extrem de costisitoare pentru oamenii simpli aflați sub presiune în plină criză a unei pandemii și a unui război, dacă guvernele de la București s-ar fi arătat preocupate de protestele agricultorilor români pe fondul unor politici ideologice de la Bruxelles și a importurilor neloiale de materii prime din Ucraine, atunci comunitatea maghiară din România nu s-ar mai fi uitat la Viktor Orban pentru soluționarea sau măcar abordarea acestor probeleme. Dacă guvernele de la București ar fi făcut ceva în această privință sau și-ar fi manifestat măcar îngrijoarea, în mod solidar cu societatea, atunci din start l-ar fi privat pe Viktor Orban de unele dintre principalele sale narațiuni prin care cucerește opinia publică nu numai din Transilvania, ci chiar din toată România.

Așadar, guvernele de la București au ratat șansa de a arăta că le pasă și conștientizează atât problemele specifice ale maghiarilor din România, cât și îngrijorările reale ale întregii societăți din România. Dacă ar fi făcut aceasta, propaganda lui Viktor Orban ar fi fost privată de unele dintre principalele ei teme. Dar nu s-a vrut sau nu s-a putut.

Analizând una dintre temele preferate ale propagandei lui Viktor Orban, respectiv migrația masivă, să fim înțeleși, această migrație masivă din Europa reprezintă o problemă reală, reprezintă un proces adânc negativ generat ideologic de extrema stângă, care, dacă va continua în același fel, va schimba cu totul identitatea europeană, demografia și chiar mediul de securitate european, dar asta nu înseamnă că migranții nevinovați trebuie pedepsiți la nivel individual pentru ceva ce nu fac proprii noștri decidenți politici. Iar dependența comunității maghiare din România de orice mesaj sau narațiune de la Budapesta este o problemă foarte gravă, cu un potențial impact negativ sever. Pentru că astăzi poate că propaganda de la Budapesta transmite mesaje împotriva migranților, pe care mulți membri ai comunității maghiare din România o ascultă fără niciun alt filtru. Dar ce se va întâmpla dacă propaganda de la Budapesta va transmite tot mai multe mesaje pro-Rusia și anti-europene, ca cele de la Băile Balvanyos sau de la Tușnad din fiecare vară? Dar ce se va întâmpla dacă mâine propaganda de la Budapesta va trimite tot mai multe mesaje împotriva NATO? Ce se va întâmpla dacă propaganda de la Budapesta va transmite mesaje și va îndemna la acțiuni împotriva României?

Răspunsul este simplu: vom avea circa 1 milion de cetățeni români care se vor mișca în direcția arătată de Budapesta, care poate fi chiar împotriva statului lor natal, împotriva NATO, împotriva Europei. Consecințele în planul securității europene, regionale, a României, sunt lesne de imaginat.

(va urma)

Matei Blănaru este expert LARICS și doctorand al Universității din București.