Ordinea liberală

Pe 29 Decembrie 2013 s-au împlinit 80 de ani de la asasinarea prim-ministrului României din acel moment I.Gh.Duca de către legionari. Ne-a vorbit cu acest prilej Mircea Ionescu Quintus care a evocat magistral, cu luciditate şi emoţie, personalitatea excepţională a lui Duca.

Cred că ar fi fost absolut binevenită o manifestare publică exemplară a tuturor liderilor politici ce afirmă că preţuiesc democraţia, pentru a spune românilor că au avut mari oameni care au gândit cu strălucire şi au vrut să înfrunte extremismul criminal pentru democraţie şi libertate. Ar fi fost prilejul ca în loc să primim lecţii despre temele democraţiei să arătăm europenilor că România a avut şi contibuţii de mare semnificaţie în democraţia Europei.

În 1923 Duca scria amplul său eseu „Doctrina liberală" din care citez: „O doctrină politică, adică o concepţie de viaţă socială, nu este realizabilă prin simpla ei enunţare. Se cere ca ea să se reazime pe câteva mijloace practice de înfăptuire. Doctrina liberală crede cu putinţă realizarea progresului cât de înaintat în cadrul concepţiei proprietăţii individuale numai prin ordine, prin democraţie, prin naţionalism şi armonie socială.”

Apoi Duca explică de ce democraţia e opusă demagogiei: „Demagogia e uşoară . Ea trezeşte toate speranţele, toate patimile. Tulbură fără să potolească. Democraţia e grea, e ingrată. Datoria ei e să instruneze pornirile nesănătoase, să ridice stavila raţiunii în faţa valurilor pasiunii, să spuie adevărul când mulţimea aşteaptă măguliri.” Cred că însuşi Churchill, spre exemplu, n-ar fi fost mai exact în apreciere.

În sfârşit doresc să citez, din acelaşi eseu,despre naţionalism: „Naţionalismul economic ştie că ziduri chinezeşti nu se pot înalţa, că infiltraţiunea capitalurilor străine e fatală şi necesară, dar vrea să găsească formule de armonizare care să înlăture acapararea unora şi sugrumarea celorlalţi ,întâi fiindcă progres fără neatârnare nu se poate şi în al doilea rând fiindcă neatârnarea politică fără neatârnarea economică iarăşi nu se poate.” Cu greu se poate adăuga ceva semnficativ acestor scânteieri de gândire .

Aşa cum în istorie şi în prezent stăm rău la marketigul produselor româneşti, stăm rău la marketingul politic şi de ţară. Căci ce ar convige mai mult străinătatea decât valoarea europeană exemplară a unui I.Gh.Duca?