Moţiune de cenzură–Proba de stres

Bătălia care angajează un prim-ministru e cea pentru o mai bună economie, iar nu pentru imagine. Politica economică a guvernului Ponta este ghidată şi chiar se rezumă la lozinca permanentă a Răului săvârşit de regimul Băsescu.

Deşi răul săvârşit de acest regim a fost într-adevăr mare iar consecinţele sale dure s-au resimţit în economia reală şi prin urmare în viaţa a milioane de români, bătălia cu regimul Băsescu nu înseamnă automat o politică economică de relansare a economiei reale.

„Vă salvăm de Băsescu şi deci salvăm România” nu e o propoziţie economică ci doar politică. Bunăstarea promisă nu are cum să vină doar din restabilirea încrederii pieţelor financiare. Asta nu s-a întâmplat nicăieri, nici în Europa şi nici măcar în SUA. Iar măsurile sălbatice de austeritate impuse de Traian Băsescu au fost mai degrabă pe placul pieţelor financiare reprezentate înainte de toate de FMI.

Afirmarea permanentă de către guvernul Ponta a obedienţei faţă de FMI fără politici economice de stimulare a economiei reale româneşti nu poate fi considerată o guvernare competentă în materie economică căci starea socială de lipsă acută de locuri de muncă, de salarii minime ale unei supravieţuiri umilitoare pentru milioane de români, de tineri nevoiţi să accepte mari sacrificii pentru a studia şi a se ridica profesional este realitatea evidentă a României de azi. Din păcate şi guvernul Ponta îşi centrează eforturile şi interesul său pe deficitele bugetare iar nu pe muncă, întreprindere şi locuri de muncă. Deşi afirmă că e de stânga! O guvernare nu e obligatoriu aventuristă dacă îşi asumă curajul reformelor de adâncime prin care se pornesc mii de motoare economice în întreprinderile mai mici sau mai mari româneşti şi descătuşează creditarea economiei îngheţată de mai bine de patru ani consecutivi.

Se poate să nu te pui rău cu pieţele financiare, ce oricum domină lumea reală (lumea capitalistă) şi totodată să stimulezi economia naţională iar nu doar cea supranaţională? Da, se poate. Dar nu cu lozinca “Mândri că suntem români” ci chiar  invers, anume, suntem români şi avem dreptul să ne mândrim cu ceea ce realizăm. Dar nu avem astăzi elemente solide pentru ca să vorbim de un guvern Ponta curajos şi reformist. Întotdeauna e nevoie de un echilibru între creatori şi consumatori însă atunci când nu ai nici consumatori, ei fiind prea strâmtoraţi cu banii, nici creatori, ei fiind sufocaţi de impozite, taxe şi lipsa accesului la credite, atunci trebuie curaj şi reforme. Adică este timpul politicilor liberale.

Singurul tratament al sărăciei din ţara noastră e crearea abundenţei provenită din economia reală iar nu redistribuirea lipsurilor şi deficitelor.

Pentru asta e nevoie de curaj, competenţă şi bineînţeles de cinste. Deocamdată, fiindcă nu le avem, e utilă moţiunea de cenzură.