Nu mai putem trata amenințările ca pe niște glume proaste

Universul emoțional și mai ales cel cognitiv al unui adolescent este extrem de bogat, contradictoriu, surprinzător pentru el însuși și pentru părinții și cei din jurul său. Astfel încât să emitem noi păreri, speculații despre motivele gestului copilului din Bistrița este extrem de greșit și nepotrivit. Acum NU știm.

Foto: captură video bistriteanul.ro

Sunt tare curios si eu să aflu o poziție oficială a anchetatorilor și, poate, rezultatele unei expertize medicale de la Cluj.

Să dăm vina pe internet este o greșeală, să dăm vina pe bullying este o explicație simplistă și minimalistă. N-am putut să ascult toată intervenția bunicului, cel care l-a dus la școală pe băiețelul de 13 ani, dar am sesizat un aspect: faptul că bunicul, n-a avut nicio afirmație de regret, de șoc vizavi de gestul copilului său de a ataca cu cuțitul o profesoară și un elev. S-a centrat declarația sa pe faptul că acest copil a învățat foarte bine și a fost victima bullyingului. Iertați-mă, teza aceasta, că un copil are note bune, că este cuminte la școală, nu are nicio relevanță.

Repet, universul copilului, în spatele unui comportament dezirabil social, aparent adaptat social, poate să ascundă multă suferință, multe fantasme, multe emoții negative. Iar faptul că a scris, la un moment dat, că de opt luni pregătea treaba asta, l-am luat cu toții ca fiind adevărat. Așa cum copiii sunt influențați de ceea ce văd pe internet, așa și noi suntem influențați de ceea ce vedem pe internet, iar diferența este că noi suntem maturi și ar trebui cumva să fim mai cumpătați.

Un alt lucru este curajul acelor copii care efectiv l-au înfruntat pe un copil care avea un cuțit. Unii au luat scaunele, alții efectiv s-au luptat cu el, un copil rănit a ajuns la spital. În situația de astăzi, în loc să pierdem timpul în Școala Altfel prin diverse locuri de divertisment, vreau să nu uităm un singur lucru: ar trebui să-i învățăm pe copii, din păcate, iată, și cum să facă față unui astfel de atac sângeros, cum să facă față unei situații de criză, cum să facă față unui act de violență deosebit de gravă, care sunt primele măsuri.

În Școala Altfel facem orice ca să transformăm școala într-un parc de distracții sau să plimbăm copiii prin alte locuri. Asta este sarcina părinților, să-și plimbe copiii prin excursii cu scop distractiv. Sarcina școlii, în principal, este să-i învețe pe copii. Iar când se schimbă climatul școlii, având astfel de incidente deosebit de grave, maturitatea noastră educațională înseamnă să răspundem rapid și să fim pregătiți. Nu sunt de acord cu ministrul care va fi votat, azi-maine, care spune că o să ajungem să intrăm școală ca la aeroport, prin sisteme de securitate. N-am văzut astfel de școli pe unde am umblat, în multe locuri din lumea aceasta. Lucrurile trebuie tratate cu seriozitate și nu sunt de acord nici cu afirmația ministrului că ar trebui să existe un răspuns din partea SRI-ului. Cred că școala trebuie să-i pregătească pe copii nu doar pentru examene și performanță, ci și pentru viață, pentru situații de criză și pentru a preveni și gestiona acte grave de violență. Acum!!!! 

Profesia de cadru didactic, una riscantă

Altfel, profesia de cadru didactic a ajuns să fie riscantă în România, aproape egalând, din perspectiva riscurilor, profesiile de polițist, jandarm sau pompier.

Profesorii sunt amenințați în școli și am ajuns să avem atentate la siguranța, integritatea și chiar viața lor, așa cum vedeam până acum, șocați, în America sau în alte țări.

1. Dacă tratăm aceste situații ca fiind cazuri izolate, facem o mare greșeală.

Nu mai vorbim despre situații excepționale, nefericite, cu explicații individuale. Vorbim despre cazuri care se întâmplă în diverse orașe din România și despre un risc foarte mare ca numărul lor să crească..

Gândiți-vă la câți copii din fiecare școală își amenință profesorii și încă nu au trecut la fapte. Fapta de astăzi, din păcate, pe unii îi va încuraja.

De aceea, răspunsul Ministerului Educației și al autorităților trebuie să fie pe măsură, iar aceste situații trebuie tratate ca fenomene deosebit de grave. Măsuri de impact, protecție, siguranță, zero toleranță, nu comunicate pe Facebook.

Aud prea des că profesorii nu au voie să percheziționeze copiii care vin, iată, cu cuțite la școală, riscând să provoace agresiuni grave și, din păcate, chiar tentative de omor. Este inacceptabil!

2. Rețelele sociale au venit cu părți bune, dar au adus și influențe deosebit de grave.

Indiferent dacă se va dovedi sau nu că a fost vorba despre radicalizare, lucrurile sunt deosebit de grave într-un stat precum România, unde astfel de situații au fost extrem de rare.

Vârsta de 13 ani este una dintre cele mai dificile perioade și am vorbit despre acest lucru.

Trebuie să fim foarte atenți la ceea ce se întâmplă în mediul online și la aceste influențe, care nu apar de pe o zi pe alta. În cazul de față, nu a fost vorba despre un act spontan.

3. Poate fi deosebit de dificil să controlezi sute de mii de copii și zeci de mii de pagini de internet.

Dar există un lucru pe care îl putem face. Aici mă adresez în primul rând tinerilor, colegilor: să reacționeze și să anunțe adulții dacă au un coleg care amenință sau care are un cont pe rețelele sociale pe care face amenințări, inclusiv la adresa profesorilor.

4. Nu mai putem trata amenințările ca pe niște glume proaste sau ca pe niște exagerări ale unor copii. Trebuie să le luăm foarte în serios și să nu neglijăm nicio amenințare.

5. Până când autoritățile investighează aceste pagini, este responsabilitatea fiecărui director, profesor, a fiecărui diriginte, a consilierilor școlari, a părinților și, mai ales, a colegilor să fie atenți la ceea ce se întâmplă în jurul lor.

Trebuie să analizăm dacă în clase, în familii sau printre cunoștințele noastre există adolescenți care amenință cu moartea sau urmăresc conținut online cu mesaje criminale.

Insist încă o dată: colegii acestor copii, prietenii lor, cei care le văd conturile online și observă astfel de mesaje sunt cei pe care trebuie să-i încurajăm și să-i responsabilizăm să tragă un semnal de alarmă.

Ei sunt cei care văd primii. Ei sunt cei care trebuie să anunțe adulții și autoritățile.

P.S. Și poate obligatoriu ar trebuie sa deschidem dialogul in scoala pe aceste teme noi si grave, nu doar la dirigenti, civica sau istorie....