Moş Gerilă versus Moş Crăciun

Moş Gerilă vi l-a confiscat pe Moş Crăciun. Comunismul întors pe dos v-a pus deoprate, cu cinism, mâncare în magazine şi bani pentru mici cadouri.

Pentru că românul, oricât de sărac s-ar da, atunci când ajunge la ananghie mai schimbă o sută de dolari. Aşa e bancul, aşa e ţara – fiecare se descurcă cum poate. “Nimeni n-a murit de foame şi nici nu va muri” – spune legenda urbană. În realitate, lucrurile nu stau chiar aşa.

Orfelinatele, spitalele şi azilele sunt pline-ochi. Noi ne anesteziem conştiinţa cu o bere, cu un vin sau cu o tărie şi ne gândim că anul ce bate la uşă va fi mai uşor şi mai prosper. Trimitem cunoscuţilor e-mailuri cu zăpadă, brăduţi şi globuri, urându-le robotic “La mulţi ani!”. N-avem nici timp, nici chef de altceva. Formalismul domină lumea, iar noi ţinem pasul cu el.

Mirosul de gutui dintre geamurile duble ale casei bunicilor, ciorba aburindă de pe sobă, bătăile cu bulgări din dreptul şcolii şi vinul fiert cu piper şi scorţişoară, servit musafirilor, sunt din altă lume. O lume pierdută, fără şanse de a mai fi recuperată.

Poporul s-a schimbat şi vrea mai mult. Vrea “credite cu buletinul”, excursii în străinătate (sau măcar pe Valea Prahovei), un trai mai bun. N-are timp de oferit sau de cugetat în linişte la propria viaţă. Deseori, “mai mult” înseamnă “mai puţin”, mult mai puţin. Moş Crăciun, îmbrăcat în roşu cardinal, aduce coca-cola; renii sunt un accesoriu de efect. O viaţă trăită pe “repede înainte”, pe apucate, fără început şi fără sfârşit rezonabil. O viaţa de tip fast-food.

Nici n-am băgat de seamă când Moş Gerilă s-a dat drept Moş Crăciun, uzurpându-l pe cel dintâi. La cine să mai vină Moşul cel adevărat, dacă nimeni nu-l mai recunoaşte? Totul se învârte între un “sfârşit al lumii” care n-a mai venit şi rutina de zi cu zi.

Şi totuşi copiii mici sunt singurii care mai au legătură cu Originalul. Lumea nebună din jurul lor nu reuşeşte să bruieze imaginea albă a Moşului cel adevărat, cu barbă mare şi sac plin de jucării. Crenguţa de brad din colţul camerei, pătuţul cald şi o bomboană fac mai mult decât orice. Dacă am mai pune peste acestea şi o faptă bună, săvârşită de cei mari, Moş Gerilă ar rămâne parte a unor timpuri nefericite, risipite demult.

Numai că Moş Crăciunul copiilor se luptă şi acum să scape de Moş Gerilă al adulţilor, adânc înşurubat în creierul unei generaţii mercantile până-n măduva oaselor. Dincolo de pătuţul cald şi de bomboana de pe masă, viitorul frumos al unei ţări rămâne în sacul lui Moş Crăciun.