Familia și tendințele demografice într-o lume în schimbare
0Pe data de 15 mai a fiecărui an se aniversează Ziua Internațională a Familiei, proclamată de Adunarea Generală a ONU în 20 septembrie 1993, pentru a sensibiliza statele și comunitatea internațională cu privire la importanța acestei instituții sociale. Anul 1994 a fost declarat An Internațional al Familiei, iar începând cu anul 1995, Ziua Internațională a Familiei este marcată prin diverse evenimente (științifice, culturale, petrecerea timpului liber) în mai multe țări. Pentru a marca această zi, Secretarul General al ONU propune în fiecare an câte o temă de reflecție. Pentru anul 1996, tema a fost „Familiile: primele victime ale sărăciei și lipsei de adăpost”. Pentru anul în curs, tema este „Familiile și tendințele demografice”.
În prezent, familia este o instituție care a intrat într-un malaxor demografic marcat de depășirea cifrei de 8 miliarde de oameni. Potrivit estimărilor ONU, creșterea populației va continua într-un ritm mai lent ca până acum și va ajunge la 9,8 miliarde în 2050, respectiv la 11,2 miliarde în orizontul anului 2100. Trăim într-o lume marcată de provocări ca accelerarea tehnologiilor digitale, problemele urbanizării, gestionarea consecințelor schimbărilor climatice, schimbări demografice majore. În timp ce unele țări (India, China, Africa) și regiuni se confruntă cu problemele legate de creșterea demografică (fertilitate crescută), în alte zone ale lumii (Japonia, Europa, SUA) avem de-a face cu consecințele socieconomice ale îmbătrânirii demografice (fertilitatea scăzută și speranță de viață crescută). Tendințele demografice sunt modelate de fertilitate și mortalitate. În țările cu fertilitatea ridicată, familiile cu mulți copii se confruntă cu sărăcia, accesul este limitat sau prohibitiv la servicii medicale, educația și ocuparea sunt precare.
În țările în care fertilitatea este scăzută, sub nivelul care asigură înlocuirea naturală a generațiilor, familiile cu unul sau doi copii în întreținere reușesc să aibă resursele financiare necesare sănătatea și educația de calitate pentru copiii lor, sunt într-o măsură mai mică afectate de sărăcie. Pe de o parte, scăderea fertilității este asociată cu creșterea participării femeilor pe piața muncii, reducerea disparităților salariale față de bărbați, creșterea bunăstării. Pe de altă parte, scăderea fertilității conduce la probleme legate de forța de muncă și afectarea unor structuri, instituții și valori sociale, precum este și cea a familiei.
Dacă la nivel global vom fi din ce în ce mai mulți și mai înghesuiți, la nivelul României vom rămâne din ce în ce mai puțini și mai îmbătrâniți. Conform Institutului Național de Statistică (INS), în anul 2021, numărul născuţilor-vii înregistraţi la oficiile de stare civilă din România a fost de 180735 născuţi-vii, cel mai mic număr de născuţi-vii din 1930 până în prezent. Faţă de anul 2020, în anul 2021 s-au înregistrat cu 21114 mai puţini născuţi-vii. INS mai arată că, potrivit rezultatelor provizorii ale Recensământului Populației și Locuințelor runda 2021 (RPL 2021), populația rezidentă a României este de 19.053,8 mii persoane (19.053.815 persoane), în scădere cu 1,1 milioane locuitori (1067,8 mii persoane) față de recensământul precedent (octombrie 2011). Fenomenul de îmbătrânire s-a accentuat în România ultimului deceniu, vârsta medie a populației rezidente crescând la 42,4 ani (față de 40,8 ani la RPL 2011).
În ultimele trei decenii, instituția familiei în România s-a confruntat cu schimbări demografice majore. Vârsta medie la prima căsătorie a crescut, vorbindu-se tot mai multe despre fenomenul „amânării căsătoriei”, ceea ce înseamnă că tinerii sunt orientați spre alte valori, principii și stiluri de viață. În prezent, tinerii pun în balanță familia versus formarea profesională, cariera, banii. În locul familiei ca instituție socială sunt preferate uniunile consensuale deoarece prezintă o mare mare flexibilitate în relațiile dintre parteneri, permit o mobilitate profesională mai mare, o partajare a responsabilităților în cadrul cuplului, dar și costuri scăzute în cazul unei separări.
Datele provizorii de la Recensământul Populației și Locuințelor realizat în anul 2022, arată că aproape jumătate din populația rezidentă (47,9%) cuprinde persoane care au starea civilă legală de căsătorit(ă). Sunt căsătoriți 4.495,5 mii bărbați și 4.629,7 mii femei. Două persoane din 5 nu au fost niciodată căsătorite, iar persoanele văduve reprezintă 5,2% din totalul populației rezidente. În municipiul București se regăsește cea mai mică pondere a persoanelor căsătorite (44,4%). Cea mai mare pondere a persoanelor cu statut de necăsătorit/ă se regăsește în județul Covasna (43,7%), iar cea mai mică în județul Hunedoara (35,9%). În municipiul București se regăsește cea mai mare pondere a persoanelor divorțate (15,4%), iar o zecime dintre locuitorii județelor Cluj și Timiș sunt divorțați (10,0%, respectiv 10,4%).
Numărul căsătoriilor a scăzut constant după 1990. Potrivit datelor furnizate de INS, în anul 2021 s-au înregistrat 114207 căsătorii, cu 78.445 căsătorii mai puțin decât în anul 1990. În anul 2007, se observă o creștere a numărului de căsătorii (189240) față de anii anterior deoarece guvernul de la acea vreme a acordat o primă pentru tinerii care erau la prima căsătorie, fenomen numit în presa vremii „legalizarea uniunilor consensuale”.
Evoluția ratei nupțialității (numărul de căsătorii la 1000 locuitori)
În anul 2021, vârsta medie la prima căsătorie a fost de 31,6 ani, în creștere cu 6,6 ani față de anul 1990, fapt care confirmă fenomenul de amânare a căsătoriei. Datele pentru anul 2020 (ultimul an pentru care sunt disponibile date la nivel european) evidenţiază că România se situează printre ţările cu o rată a nupţialităţii ridicată de 4,2‰, faţă de media europeană (3,2‰). Cele mai mici rate de nupţialitate la nivel europena s-au înregistrat în Italia (1,6‰) şi Portugalia (1,8‰), iar cele mai mari rate de nupţialitate s-au înregistrat în Ungaria (6,9‰) şi Letonia (5,6‰).
Structura căsătoriilor pe grupe de vârstă ale soţilor în anul 2021 arată că o parte semnificativă a tinerilor amână căsătoria după vârsta de 35 ani, 23.331 căsătorii (20,4%) fiind încheiate între femei şi bărbaţi de 35 ani şi peste (22,9% în mediul urban şi 17,3% în mediul rural).
În mediul urban, femeile se căsătoresc, în medie, la vârste mai înaintate decât în mediul rural. Astfel, în 2021, în mediul urban 30,0% dintre căsătorii au fost încheiate de femei din grupa de vârstă 25-29 ani (faţă de 26,5% în mediul rural), iar în mediul rural 31,7% dintre căsătorii s-au încheiat de femei în vârstă de 20-24 ani (faţă de 19,2% în mediul urban).
Structura persoanelor care s-au căsătorit în anul 2021 pe grupe de vârstă şi sexe (%)
Din graficul de mai sus, rezultă că cele mai multe căsătorii (12,9% din numărul total de căsătorii) s-au încheiat de bărbaţii şi femeile din grupa de vârstă 25-29 ani, urmate de cele încheiate de bărbaţii din aceeaşi grupă de vârstă cu femeile din grupa de vârstă 20-24 ani (12,1%).
Fenomenul amânării căsătoriei este însoțit și de „amânarea nașterilor” sau creșterea vârstei mamei la prima naștere. În anul 2021, vârsta medie a mamei la naştere a fost de 28,8 ani, iar vârsta medie la prima naştere a fost de 27,5 ani, în creștere cu 5,5 ani față de anul 1990. În mediul rural, în anul 2021, vârsta medie a mamei la naştere a fost mai mică, 27,4 ani (25,2 ani la prima naştere), comparativ cu cea din mediul urban unde vârsta medie la naştere a fost de 30,2 ani (29,2 ani la prima naştere).
Numărul mamelor minore (adolescente cu vârste sub 19 ani) continuă să plaseze România printre primele locuri la nivel european. În anul 2021, numărul mamelor minore a fost de 18.018, din care 745 de mame cu vârste sub 15 ani și 17.273 de mame cu vârste între 15 și 19 ani. Se reținem și faptul că tot mai mulți copii se nasc în afara căsătoriei. În familia descrisă în poveștile părinților și bunicilor noștri, rolul soțului era de a aduce bani în gospodărie, pe când rolul mamei era de a crește și îngriji copiii.
Destructurarea sistemului de valori asociat familiei tradiționale, preocuparea pentru bunăstare, emanciparea femeilor, mobilitatea profesională în creștere, migrația externă a tinerilor, amplificarea prezenței comunității LGBTQ+ în societate, noile ideologii seculare (corectitudinea politică, transumanismul), digitalizarea vor eroda tot mai mult statutul familiei în România. Rămâne de văzut cum va rezista această instituție socială în anii care vin într-o Europă tot mai integrată economic, avansată tehnologic și secularizată.
Se încarcă comentariile...
