O perspectivă statistică asupra turismului în România

Turismul constituie un sector economic cu o contribuție redusă la Produsul Intern Brut al României, în ciuda diversității obiectivelor turistice (istorice, culturale, academice, de afaceri, evenimente corporate, relaxare, sănătate, balneo-climaterice, wellness etc.) prezente în toate zonele țării, distribuite în toate formele de relief (șesuri, podișuri, munți, mare, lacuri). Turismul românesc poartă mai degrabă amprenta sezonalității: fluxul de turiști rezidenți și nerezidenți este orientat spre stațiunile de munte în sezonul de iarnă, iar în timpul verii spre stațiunile de pe litoralul Mării Negre.

Analiza statisticilor oficiale furnizate de Institutul Național de Statistică (INS) evidențiază alte două caracteristici definitorii ale turismului în țara noastră: preponderența turismului de business (târguri de afaceri, conferințe, simpozioane, expoziții etc.) și a turismului în scop personal (vacanţe, evenimente culturale şi sportive, vizitarea prietenilor şi rudelor, tranzit şi alte activităţi).

Turiștii străini petrec prea puțin timp în destinațiile din România (circa 2 nopți/sejur) ceea ce indică un turism de weekend, fără cheltuieli importante. Tot mai mulți rezidenți din România preferă destinațiile turistice din străinătate (vara în Grecia, Turcia, Bulgaria și alte destinații; iarna în Elveția, Austria, Bulgaria ș.a.) pentru a beneficia de servicii turistice de calitate, diversificate, atractive față de cele oferite de agențiile de turism și turoperatorii interni. Chiar dacă agenții economici din industria turismului au avut la dispoziție scheme de ajutor de minimis, așa-numitul „turism de incoming” care se referă la atragerea de turiști nerezidenți (din străinătate) în țară rămâne problematic.

Sectorul turismului a beneficiat în ultimii ani de anumite facilități fiscale (reduceri de taxe și impozite) acordate societăților comerciale din acest sector de activitate. Potrivit Oficiului Național al Registrului Comerțului (ONRC) din România, pe baza analizei datelor din perioada 2014-2017, societăţile comerciale din România care îşi desfăşoară activitatea în domeniul hotelurilor-restaurantelor-cafenelelor (HORECA) au înregistrat în medie creșteri ale veniturilor cu 18,10%, scăderi ale pierderilor nete cu 24,55%, iar microîntreprinderile au înregistrat creșteri ale profiturilor declarate cu 92%. Ca pondere în PIB, turismul a evoluat de la 1,96% din PIB în anul 2014 la 2,98% în anul 2019, înainte de declanșarea pandemiei cu noul coronavirus SARS-CoV-2.

Până la izbucnirea pandemiei de COVID-19, aproximativ 539 de milioane de turiști din întreaga lume au vizitat țările membre UE, reprezentând 37% din numărul total de turiști internaționali. Importanța acestui sector de activitate pentru economia europeană se reflectă și în ponderea turismului în PIB-ul european. Potivit Eurostat, în anul 2019, turismul a generat 9,9 % din produsul intern brut al UE și 11,6 % din totalul locurilor de muncă în țările membre UE.

Eurostat (2022) mai arată că, în lunile iulie și august 2020, sosirile interne la unitățile de cazare turistică din UE au scăzut cu 9%, în timp ce scăderea sosirilor internaționale a fost considerabil mai mare, la 65%, comparativ cu iulie și august 2019. În aceeași perioadă, hotelurile și unitățile de cazare similare au constituit structurile de primire turistică cele mai afectate (-39%), urmate de structuri de primire de scurtă ședere (-31%) cum ar fi pensiunile, hostelurile, vilele turistice etc. Pandemia de COVID-19 a afectat mai puțin turismul individual sau de familie orientat spre terenurile de camping, parcurile de agrement, parcurile de rulote, destinațiile montane sau litorale oarecum distanțate social comparativ cu destinațiile specifice turismului de masă (-13%).

Un raport special al Curții de Conturi Europene (2021) precizează că UE nu joacă un rol direct prin politici publice în dezvoltarea turismului la nivel european, ci oarecum indirect, acordând sprijin financiar pentru turism prin intermendiul mai multor programe operaționale. În perioada 2014-2020 nu a existat un buget al UE dedicat special turismului și nici pentru exercițiul financiar 2021-2027 nu este prevăzut un astfel de instrument de sprijin. Cu toate acestea, Fondul European pentru Dezvoltare Regională (FEDR) include un obiectiv specific destinat sprijinirii turismului. Totodată, mecanismul de redresare și reziliență (MRR) prin programele naționale de redresare și reziliență (PNRR) furnizează statelor membre linii de finanțare pentru proiecte de investiții în domeniul turismului, care trebuie depuse până la finalul anului 2023.

Conform datelor INS, anul 2019 a constituit un punct de referință în dezvoltarea turismului, atât în ceea ce privește creșterea numărului de sosiri și de înnoptări în structurile de primire turistică, cât și privind creșterea ponderii acestui sector economic la formarea Produsului Intern Brut. În anul 2019, contribuția directă a turismuluia la economia națională a fost de 31.564,6 milioane lei (aproximativ 6,5 miliarde euro), ponderea sectorului turistic în PIB-ul României fiind de 2,98%. În același an, efectele de propagare (impactul direct și indirect) asupra PIB-ului României a fost de 6,1%, iar în 2020, acest indicator a scăzut la 2,9% din PIB.

În perioada prepandemică 2015-2019, numărul de turiști străini sosiți în România a crescut cu 20,0%. În aceeași perioadă încasările din turismul internațional au avut o evoluție ceva mai temperată (+14,6% în anul 2019, comparativ cu anul 2015). Evoluția pozitivă de până în 2019 a fost întreruptă brusc, turismul fiind grav afectat de pandemia COVID-19. Dacă în anul 2019 cheltuielile turiștilor străini se ridicau la aproape 1,5 miliarde euro, în anul 2020 au scăzut la mai puțin de 250 milioane euro, iar în anul 2021 au ajuns la aproximativ 400 milioane euro, cu 72,5% mai puțin decât în anul 2019. Suma medie cheltuită de un turist străin a scăzut cu 4,6% în perioada 2015-2019 și cu 11,5% în 2021 comparativ cu anul 2019.  

Conform Forumului Economic Mondial (Indicele Competitivității în Turism, ediția 2019), România se află pe locul 56 din 140 de țări, Bulgaria se află pe locul 49, Cehia pe locul 37, Ungaria pe locul 41, Polonia pe locul 47, iar Serbia pe locul 95. Deși întruneşte un punctaj mediu la cei mai mulți indicatori, România s-a situat pe o poziții scăzute în ceea ce privește prioritizarea de către guvern a industriei turismului și călătoriilor (locul 120), eficiența marketingului și branding-ului pentru atragerea turiștilor (locul 103), cheltuielile guvernamentale pentru dezvoltarea acestei industrii (locul 111), calitatea infrastructurii turistice (locul 119), calitatea infrastructurii rutiere (locul 113) sau sustenabilitatea dezvoltării industriei turismului (113).

Din cercetarea INS privind cheltuielile turistice ale nerezidenților în România, în anul 2019, rezultă că motivele sosirii acestora în țara noastră sunt în principal afacerile (participarea la congrese, cursuri, târguri, expoziții) și călătoriile în scop particular. Cea mai mare pondere a cheltuielilor efectuate de turiștii nerezidenți sosiți în România era reprezentată de cheltuielile cu cazarea (circa 50%), urmate de cheltuielile efectuate în restaurante, baruri, cluburi etc. (18%), diverse cumpărături (13%). Aceeași cercetare a INS mai arată că, din totalul nerezidenţilor sosiţi în România, 48,6% au accesat pachetul turistic (sejurul) prin agenţii de turism iar 32,3% şi-au organizat singuri sejurul. Restul sejururilor au avut alt organizator (sindicate etc.) 10,6%, precum şi agenţia de turism, o parte şi turistul nerezident cealaltă parte 8,5%. Turiștii nerezidenți care sosesc în România utilizează avionul (80,7%), autoturismele personale (11%), autocarele și autobuzele (6,8%) și alte mijloace (tren, ambarcaţiuni fluviale, autoturisme închiriate, motociclete etc. 1,5%.). Starea precară a infrastructurii rutiere și pe calea ferată descurajează turismul, inclusiv numărul de sosiri și înnoptări ale turiștilor nerezidenți în România.

Pandemia de COVID-19 a dus efectiv la prăbușirea turismului determinată de impunerea restricțiilor sanitare necesare prevenirii și combaterii acestei amenințări la adresa sănătății publice. Reducerea mobilității spațiale a turiștilor s-a reflectat și evoluția indicatorilor statistici: scăderea numărului de vizitatori, sosirile în structurile de primire turistică, înnoptările, încasările din serviciile prestate de operatorii în turism. În contextul trecerii de la munca „în format fizic” (birou/ sediul anagajatorului) la munca „la distanță” (online) a apărut și conceptul de „turism online” care se referă la organizarea vizite, tururi ghidate, intinerarii turistice oferite de agențiile de turism, muzee, biblioteci, instituții de cultură.

Așa cum evidențiază statisticile oficiale, România nu ocupă un loc cheie în economia turismului la nivelul Uniunii Europene în anul 2019. Piața turismului din cadrul UE este dominată de Franța cu 217 milioane de sosiri turistice, reprezentând 22,5% din cota de piață europeană și 9,1% din piața mondială. Pe următoarele poziții din cadrul clasamentului Uniunii Europene (UE-28) s-au poziționat următoarele state: Spania (126,1 milioane), Italia (95,4 milioane) și Polonia cu 88,5 milioane de sosiri turistice (fig. 1).

 Figura 1. Sosirile turistice înregistrate la nivelul statelor Uniunii Europene (UE-28) și 

densitatea turistică pentru anul 2019. Sursa datelor: Banca Mondială 2023

Conform Consiliului Mondial al Turismului și Călătoriilor (WTTC), contribuția turismului la produsul Intern Brut al României în anul 2019 s-a ridicat la 6% din PIB, valoare ce include și călătoriile. Fără călătorii, ponderea sectorului turistic la Produsul Intern Brut era de doar 2,98%, conform datelor furnizate de INS pentru anul 2019. Aceste valori moderate ale ponderilor indică că sectorul turistic este important pentru economia românească, dar nu și vital precum este pentru alte economii din Europa: Croația, Grecia, Albania, etc. Anumite situații de criză pot duce la o vulnerabilitate pentru economiile națiunilor ce se bazează semnificativ pe acest sector economic.

Din figura 2 se observă trendul crescător începand cu anul 2001 până în anul 2008 al numărului de sosiri şi înnoptări ale turiştilor în România. Criza economică globală din perioada 2008-2012 a condus la o scădere a activitătii turistice în anii 2009 şi 2010. Începând cu anul 2011, evoluţia sosirilor şi înnoptărilor turistice a fost ascendentă, valoarea maximă fiind atinsă în anul 2019. Odată cu declanșarea pandemiei de COVID-19 a avut loc o scădere abruptă a numărului de sosiri şi înnoptări turistice în România.

Figura 2. Evoluția sosirilor turistice și al înnoptărilor în România între anii 2001-2022

Sursa datelor: INS 2023

La nivelul spațiului geografic al României sunt prezente o serie de disparități teritoriale în ceea ce privește atractivitatea turistică. Numărul de sosiri turistice nu este distribuit uniform pe întreg cuprinsul țării, cele mai multe sosiri turistice în anul 2019 au fost înregistrate în localitățile: București (2 milioane de sosiri turistice), Brașov (681.244 de sosiri), Constanța (618.755), Cluj (488.742) și Sibiu (415.836). Cele cinci localități enumerate la un loc au cuprins 16,48% din fluxurile turistice de la nivelul României.

Anul 2022 prezintă o serie de modificări în structura sosirilor turistice, cu toate că turismul din România a dovedit un anume grad de reziliență în fața pandemiei de COVID-19. Multe dintre localitățile României nu și-au revenit complet în urma declinului cauzat de pandemie. În schimb, alte localități au înregistrat creșteri față de perioada prepandemică (2019).  Ȋn ceea ce priveşte numǎrul de sosiri turistice, județul Satu Mare are cea mai mare creştere ȋn 2022 comparativ cu 2019 (+23,22%), urmat de județele Covasna (17,11%), Alba (+12,86%), Suceava (+11,95%) şi judetul Iași (11,56%). Pe total țarǎ, numǎrul de sosiri a scǎzut cu 6,25% ȋn anul 2022 fațǎ de anul 2019.

Un alt aspect de remarcat, din perspectiva evoluțiilor, este faptul că litoralul românesc înregistrează o revitalizare a sectorului turistic, toate stațiunile de la litoral înregistrând creșteri la capitolul sosiri, o excepție fiind Municipiul Constanța (-22,96%). La nivelul Romȃniei, durata medie a şederii a scǎzut ȋn 2022 fațǎ de anul 2019, la 2,15 zile de la 2,25 zile. Scǎderi mai importante au fost ȋn județele Olt (de la 2,77 zile la 1,95 zile), Cǎlǎraşi (de la 2,44 zile la 1,81 zile) şi Valcea (de la 3,6 zile la 2,88 zile).

Figura 3. Evoluția sosirilor turistice între anii 2019-2022

În total, capacitatea de cazare a structurilor (exclusiv apartamente şi camere de ȋnchiriat) din România se ridică la un număr 356562 de locuri de cazare în anul 2019 și un număr de 367386 în anul 2022, ceea ce reprezintă o creștere de 3,0% față de situația existentă în 2019. Valorile includ o gamă variată de unități, de la hoteluri cu mii de camere la pensiuni mai mici și campinguri. Distribuția acestor locuri de cazare variază în funcție de zona geografică și de cerințele specifice ale turiștilor. De exemplu, zonele montane pot avea o densitate mai mare de cabane și pensiuni, în timp ce litoralul Mării Negre are o mare concentrare de hoteluri și complexuri turistice.

În momentul de față, turismul românesc se confruntă cu următoarele probleme structurale: (1) ponderea scăzută a turiștilor străini care vizitează România în raport cu turiștii rezidenți; (2) numărul redus de înnoptări în structurile de primire turistică care înseamnă și încasări puține; (3) calitatea necompetitivă a serviciilor și produselor turistice furnizate de agenții economici care operează în acest domeniu; (4) atracții turistice insuficient promovate la nivel național și internaționale; (5) lipsa unui mecanism eficient de cooperare între actorii relevanți (autorități publice centrale și locale, agenți economici din HORECA, experți în managementul destinațiilor turistice) în elaborarea politicilor publice în domeniul turismului.  Cu toate acestea, datele INS arată că anul 2022 marchează o revenire a turismului în România postpandemie. În prezent, pe piața turismului din România se manifestă eforturi pentru dezvoltarea acestui sector economic, concretizate și în lansarea Strategiei Naţionale a României Pentru Dezvoltarea Turismului, care va ghida direcțiile de acțiune pentru perioada 2023-2035.

Notă: acest articol reprezintă o secvență din lucrarea realizată de Ciprian Iftimoaei, Vicențiu-Robert Gabor, Ionuț-Cristian Baciu, Romanian Tourism Before and After COVID-19 Pandemic, în Romanian Statistical Review nr. 3/2023. Lucrarea a fost prezentată în Sesiunea Plenară a Conferinței Internaționale Sustainable Economic and Social Development of Euroregions and Cross-Border Areas 19 th edition, 27 octombrie 2023, Academia Română – Filiala Iași.

^ Cf. World Travel & Tourism Council, https://wttc.org/research/economic-impact/economic-impact

^ Strategia naţională a României pentru dezvoltarea turismului 2023-2035, https://turism.gov.ro/web/wp-content/uploads/2022/11/SNRDT-actualizat-var-pt-HG-2023-2035.pdf

^ Cf. Forumului Economic Mondial https://www.weforum.org/reports/the-travel-tourism-competitiveness-report-2019/#economy=ROU