De ce nu avem nevoie de festivități de început de an

Festivitățile de început de an sunt inutile. Și pe cât sunt de inutile, pe atât le-am golit noi, în ani, de orice sens. Un director care citește un discurs, doi profesori care rostesc fraze de complezență, un politician care profită de microfon și un preot care spune o rugăciune. În curte — copii care se foiesc, părinți care așteaptă să se termine. Din toată scena rămâne, cel mult, o poză pentru Facebook.

Dacă acum se vorbește despre boicotul acestor festivități, poate e momentul să ne întrebăm: de ce nu ar fi boicotate pentru totdeauna? Și de ce în locul lor nu am pune ceva cu adevărat valoros: o conversație între profesori și elevi despre ceea ce ne ține împreună. Despre valorile de la care nu ne vom abate, niciunul dintre noi — elev, profesor, părinte sau, dacă e să fim sinceri, nici pisicile de pe gard :).

Cum ar putea arăta un astfel de pact?

Pactul comunității școlare

Noi, membrii acestei comunități școlare, ne angajăm:

• să ne respectăm unii pe alții și să vedem omul din fața noastră, nu doar nota, funcția sau eticheta;
• să punem în centru învățarea, nu birocrația, nu festivismul, nu politica;
• să recunoaștem că greșelile fac parte din drum și să învățăm din ele;
• să fim corecți și cinstiți, pentru că altfel tot ce construim e pe nisip;
• să avem grijă de locul acesta ca de o casă comună și să îl facem mai bun, an de an.

Acest pact nu se ține în mâna unui politician și nu se fotografiază pentru rețele sociale. Se trăiește în fiecare oră de curs, în fiecare întâlnire dintre elev și profesor, în fiecare decizie pe care un adult o ia pentru copii.

Dacă în prima zi de școală am rosti împreună aceste lucruri, am avea infinit mai mult decât orice festivitate: am avea începutul unui an cu sens. Pentru că adevăratul clopoțel nu e cel care sună pe coridor, ci cel care se aude în mintea și în inima fiecărui copil atunci când școala îl face să creadă că poate deveni mai bun.