Cum am reușit să le furăm copiilor limba română

În problema programei de Limba și Literatura Română de clasa a IX-a, aleg să fiu toboșar, nu trompetist. Și aleg asta din zeci de motive și încă unul: copiilor de azi le trebuie conexiunea cu prezentul și cu viitorul lor, nu legături artificiale cu un trecut pe care încă nu sunt echipați să-l înțeleagă. Darămite să-l citească în limbi apuse.

Cronici

În acest context, reacția președintelui Academiei Române, care a sărit în apărarea programei cu literatură veche la intrarea în liceu și i-a numit pe cei care susțin modernizarea „toboșari ai vremurilor”, nu face decât să confirme ruptura uriașă dintre generații.

Una dintre cele mai bune replici, venită chiar de la catedră, a fost: „mai bine toboșar decât trompetist”.

Dar problema e mult mai profundă decât o replică reușită.

Am pus limba română pe un raft la care copiii nu ajung

De ani de zile, predarea limbii române se face într-o română pe care nimeni nu o vorbește. Un limbaj de lemn, pseudo-academic, limbajul șabloanelor, complet nefamiliar copiilor.

Le-am transmis, fără să vrem, un mesaj devastator: „Româna nu e a ta. E a noastră. Tu o primești doar dacă treci prin probele pe care ți le dăm noi.”

Și apoi ne mirăm că se simt mai acasă în engleză, limba care nu-i gonește, nu-i privește de sus și nu le cere inițieri ritualice.

Cronicarii nu sunt problema. Ordinea în care îi arunci în fața copiilor — da

A introduce cronicarii la începutul liceului nu e o dovadă de respect pentru tradiție. E o probă de rezistență pe care o impunem unor adolescenți care abia intră în contact cu literatura în mod matur.

Dacă vrei ca un elev să citească, nu-i pui la intrare cel mai greu, mai arhaic și mai îndepărtat text. Îi pui ceva ce-l prinde, îl atinge, îl implică.

Întâi îl aduci aproape de literatură. Abia apoi îl duci spre rădăcini.

Altfel, cronicarul devine nu o punte către trecut, ci o barieră către viitor.

Nu Academia hotărăște cui aparține limba română

Unul dintre marile noastre păcate educaționale este că am confiscat limba română și am pus-o sub lacătul specialiștilor. Copiii nu se mai simt în ea acasă. Ba chiar simt că nu sunt „demni” de ea.

Și atunci, cum să nu fugi în limba care nu te judecă? Cum să nu alegi engleza, care îți oferă libertatea pe care româna ți-a refuzat-o?

Dacă vrem să reducem analfabetismul funcțional, primul pas este să le dăm limba română înapoi copiilor. Fără piedestale. Fără pedepse. Fără dogme.

În educație, ritmul îl dau copiii, nu muzeele

Toboșarii vremurilor nu sunt cei care distrug tradiția, ci cei care încearcă să facă limba română din nou locuibilă pentru generația care o duce mai departe.

Dacă asta deranjează Academia, poate că exact acesta e semnul că schimbarea e necesară.

Eu aleg să fiu toboșar. Să țin ritmul cu elevii, nu cu muzeele.

#toboșarnutrompetist