Dacă CCR respinge legea pensiilor magistraţilor, premierul Bolojan demisionează

Pe 24 septembrie vom şti dacă mai avem, sau nu, guvernul Bolojan. Cu excepţia cazului în care CCR va amâna decizia privind pensiile magistraţilor.

FOTO Inquam / George Călin

Plecarea premierului Bolojan este confirmată şi de doi lideri ai partidelor din Coaliţia de guvernare.

Dominic Fritz, liderul USR, a declarat sâmbătă despre situaţia în care CCR respinge legea pensiilor magistraţilor: „Este foarte greu de continuat dacă există o îndoială aşa de mare despre baza constituţională pe care acest Executiv ia decizii”.

Şi Kelemen Hunor, preşedintele UDMR, spune acelaşi lucru:

„Dacă reforma pensiilor ocupaţionale nu rezistă la Curtea Constituţională, atunci legitimitatea acestui guvern dispare”, a spus Hunor, reamintind că Executivul a încercat să țină cont de toate aspectele semnalate în trecut.

Şi consilierul premierului, Ionuţ Dumitru, spune acelaşi lucru:

„Așa cum l-am cunoscut eu pe dânsul până în momentul de față, dacă nu va avea susținere, va pleca.”

Însuşi Ilie Bolojan a declarat, în repetate rânduri, în mod voalat, că legitimitatea guvernului depinde de acordul principalilor actori statali cu deciziile pe care le ia, iar dacă acest acord nu există, guvernul său nu mai are legitimitate.

Grea misiune pentru judecătorii CCR! Este vorba în decizie despre colegii lor, care câştigă la salarii şi pensii dublu sau triplu, comparativ cu colegii lor din alte ţări europene. Şi chiar despre ei, care sunt şi ei beneficiarii pensiilor speciale şi a condiţiilor de pensionare. Să ieşi la pensie la 48 de ani, cu o pensie mai mare decât ultimul salariu net, este o problemă de echitate şi dreptate socială, pe care guvernul Bolojan a încercat să o rezolve.

Când judecătorii au ameninţat cu încetarea rezolvării dosarelor, dacă se schimbă legea  pensionării, mare parte din societate i-a criticat şi s-a creat chiar un curent împotriva magistraţilor, care i-a afectat şi nu le-a căzut deloc bine.

Independenţa justiţiei

Magistraţii invocă independenţa justiţiei, să decidă ei ce pensii şi salarii au. Ba chiar, prin 23.000 de procese impotriva statului român, magistraţii şi-au dat unii altora sporuri şi creşteri de salarii, în valoare de 2 miliarde de euro în ultimii ani, şi urmează ca statul să le mai plătească încă 2 miliarde de euro, în urma deciziilor judecătoreşti luate de ei pentru ei.

Magistraţii, CSM, nu înţeleg esenţa democraţiei. Sau nu vor s-o înţeleagă. Puterea judecătorească este independentă, dar nu suverană. Cele trei puteri ale statului, legislativă, executivă şi judecătorească sunt independente, dar între ele funcţionează principiul statului de drept, „checks and balances”, verificări şi echilibre. (am scris aici)

În Constituţie stă scris:

Articolul 1 (4) Statul se organizează potrivit principiului separaţiei şi echilibrului puterilor - legislativă, executivă şi judecătorească - în cadrul democraţiei constituţionale.

Verificările și echilibrele  se referă la un sistem care împarte puterea între diferite ramuri, de obicei ramurile executive, legislative și judiciare. Acest sistem este conceput pentru a împiedica orice ramură să devină prea puternică, și să se asigure că fiecare ramură poate limita puterile celorlalte. Conceptul este înrădăcinat din dorința de a proteja împotriva tiraniei și a abuzului de putere, promovând o conducere de stat  echilibrată.

Puterea judecătorească trebuie să înţeleagă că salarizarea şi pensionarea membrilor săi se decide de către puterea legislativă şi executivă. Nu de către ea însăşi, cum vor să facă magistraţii români. Legea Pensiilor Magistraților a trecut de parlament si de excutiv.

Puterea judecătorească nu este nici suverană şi nici perfectă. Am asistat la un număr foarte mare de prescrieri de fapte, de condamnaţi care reuşesc să fugă din ţară, perioade nepermis de mari şi ilegale până la redactarea deciziilor judecătorilor, hotărâri care se bat cap în cap, ca şi cum n-ar avea la bază acelaşi dosar, situaţii de a dreptul bizare şi ilare, precum cea referitoare la procesul crimei din localitatea  2 Mai.

Şi din cauza Justiţiei am ajuns la actualul deficit enorm, mai ales că nici nu contribuie la recuperarea prejudiciilor rezultate din faptele de corupţie judecate.

Cele întâmplate la SIIJ, Secţia pentru investigarea infracţiunilor din Justiţie, devenită istorie, ne-a arătat de ce este în stare Justiţia română.

Un comunicat al CSM spune: ”Consiliul Superior al Magistraturii informează opinia publică în legătură cu faptul că la data de 30 iulie 2025 a primit de la Cabinetul Prim-ministrului Guvernului României materialul intitulat ‘tabelul comparativ aferent propunerii pentru modificarea legislației privind pensiile de serviciu din domeniul Justiției’. „această modalitate de ‘consultare’ este în afara oricărui cadru legal de legiferare în domeniul justiției, prim-ministrul neavând competența de a iniția un astfel de demers”.

Cu alte cuvinte puterea executivă nu poate decide pensiile membrilor puterii judecătoreşti! Te doare mintea, dacă aşa înţelege CSM democraţia!

Consecinţe ale deciziei CCR privind pensiile magistraţilor

În mâna judecătorilor CCR stă acum viitorul României. Premierul Bolojan are dreptate când spune că va pleca dacă CCR, instanţă de verificare şi control a constituţionalităţii actelor normative iniţiate de guvern, le respinge.

Numai că în situaţia internă şi externă în care se află azi România, plecarea lui Bolojan ar fi echivalentă cu un colaps total al ţării.

Deficitul bugetar de 10-11% ar fi atras, în mod normal, blocarea fondurilor europene alocate României, şi încetarea împrumuturilor acordate prin intrarea în categoria „junk”. Am trăit scenariul acesta în 2010, iar salvarea a venit de la FMI. Doar credibilitatea lui Bolojan la CE şi la agenţiile de rating au salvat România de la acest scenariu.

Dacă formaţiunile pro-ruse câştigă alegerile în Republica Moldova, şi cu un Putin care escaladează conflictul militar cu NATO, pentru a masca prăbuşirea economică a Rusiei, o criză politică în Romania ar mai lipsi pentru ca scenariul de prăbuşire a ţării să fie total. Posibil Rusia va profita de această situaţie, nu se ştie cu ce consecinţe.

În concluzie, judecătorii CCR au o misiune extrem de importantă. Trebuie să decidă între interesele pecuniare ale magistraţilor, şi interesele României. Scenariul schițat mai sus este mult mai amplu, cu consecinţe mult mai grave decât pot fi descrise într-un articol.

Judecătorii CCR trebuie să înţeleagă că în situaţia de colaps ce ar afecta România, s-ar putea să nu mai primească nici pensiile şi salariile date prin legea pe care ar respinge-o! Iar vina pentru prăbușirea economică a României le aparține în totalitate!