Cum să-ţi învingi frica de scenă

În Statele Unite este o întreagă şcoală orientată pe arta oratoriei (Public Speaking în engleză). De la elevii de liceu la cei de facultate, viitorii profesionişti americani învaţă cum să se ţină un speech în public.

Am avut diverse ocazii să exercit arta oratoriei în faţa unor audienţe mai mult sau mai puţin sofisticate - am prezentat cercetări ştiinţifice, ştirile de la ora 8, am intervievat personalităţi politice, am prezentat personalităţi publice la cocteiluri politice, am predat cursuri la studenţi. 

Nu am avut nici cea mai răsunătoare prezentare, dar nu am fost nici huiduită şi trimisă în afara scenei. La unele prezentări, având în vedere feedbackul pozitiv pe l-am primit, aş spune că am făcut mai degrabă treabă bună. Dar de fiecare dată, de absolut fiecare dată, am avut emoţii teribile în momentul în care am urcat pe scenă şi toţi ochii s-au aşezat pe mine. Nu are rost să enumăr aici repercusiunile acestor emoţii asupra organismului, vreau doar să spun că o parte din aceste emoţii se datorau responsabilităţii imense pe care o proiectam de fiecare dată. Sunt în faţă cu o audienţă de judecători care detestă liniştea şi care a venit acolo cu mai multe interese, printre care 1. Să fie amuzată, 2. să înveţe ceva nou 3. să îşi spună păsul sau 4. să fie pur şi simplu observată. Acestea sunt unele motive care îmi vin imediat în cap.   

Chiar dacă ştiu ce am de spus, sunt stăpână pe subiect şi mi-a luat poate luni de zile să studiez subiectul, chiar dacă am scris tot pe hârtie şi am planificat în avans şi la ce întrebări să răspund, mi-e frică. Mi-e frică de ce îmi imaginez eu că o să fie, dar niciodată nu e aşa cum mi-am imaginat eu. Audienţa nu urăşte liniştea, ba chiar o apreciază când e bine utilizată şi nu e nici formată din judecători - ci mai degrabă din oameni curioşi (că de aceea vin la prezentarea ta, că îi interesează ce ai de spus). 

În Statele Unite este o întreagă şcoală orientată pe arta oratoriei (Public Speaking în engleză). De la elevii de liceu la cei de facultate, viitorii profesionişti americani învaţă cum să preziente şi să comporte în public. Cu toate că am predat Public Speaking şi am avut ocazia să prezint în public în diverse ocazii, tot n-am reuşit să-mi înfrâng cu totul frica de scenă. Americanii, pentru că învaţă din fragedă pruncie îndelednicirea preferată a Greciei antice, se simt mult mai în siguranţă şi sunt oratori mult mai dezinvolţi decât orice altă naţie. 

Ca să fac o generalizare, oricât ar fi de bun prezentatorul şi oricât ar fi el de sigur de corectitudinea şi inventivitatea discursului său, nu există persoană să nu aibă trac la ideea de a fi în centrul atenţiei. Şi aş adăuga, fiecăruia îi este frică de nescunoscut, fie că întâlneşti pentru prima oară o persoană sau o sală plină de oameni -€“ o audienţa. Dar frica de scenă sau de podiu poate fi foarte uşor învinsă urmând câteva reguli simple. 

 Am să enumerez în continuare câteva trucuri pe care le-am transmis şi studenţilor mei şi care pe mine m-au ajutat în fiecare situaţie. Aceste reguli pot fi aplicate şi când întâlniţi o persoană nouă, când sunteţi chemaţi la şef în birou şi vi se ridică pulsul de simţiţi o inimă agitându-se în gât sau când parterul de viaţă vrea a€œsa discute” cu tine. 

1.    Respira adanc de cinci ori! Atentie totusi la hiperventilatie, nu vrei sa lesini chiar inainte de a-i spune sefului tot ce ai pe suflet sau inainte de a convinge o audienta sa-ti ofere grantul de care ai nevoie pentru cercetare. De cate ori urmez aceasta regula sunt atat de linistita ca pot gasi puterea de a inainta cu pieptul inainte spre instrumental de tortura, podiumul. Apoi urmeaza regula doi:

2.    Gandeste-te la ceva amuzant! De cele mai multe ori ma gandesc la o gluma buna pe care o folosesc si sa sparg gheata – ai grija totusi la ce fel de audienta ai, nu toate se se preteaza la astefel de abordare. Ma gandesc uneori la niste scene amuzante din filme sau la accese de ras pe care le-am avut cu un coleg sau cu un prieten. Alteori ma gandesc la o gafa pe care a facut-o vreun model de-al meu si-mi spun, nimeni nu e perfect, nici macar ….puteti umple spatiul gol cu numele modelului vostru de viata. E imposibil sa nu aiba si el o scapare, cat de mica!

3.    Cunoaste-te pe tine insuti! Fii sincer si pune in prezentare ce stii tu, ce ai verificat si ce informatie rezoneaza cu felul tau de a fi. Nu incerca sa pretinzi a fi ceea ce nu esti pentru ca asta o sa transpara in prezentarea ta – o sa suni fals! Foloseste vocabularul tau, vorbeste din experienta ta si adopta gestica ta – chiar daca uneori este foarte expansiva. Poti da imaginar cu sutul intr-o minge, poti ciocani la o usa sau poti stramba din nas cand nu-ti convine ceva. De asemenea, e important sa stii de ce “tu” prezinti materialul respectiv si nu altul. Si inca ceva, ce vrei sa obtii cu prezentarea respectiva?

4.    Cunoaste-ti audienta! Trebuie sa stii pentru cine prezinti. Nu iti imagina ca daca faci o prezentare oficioasa la o masa de presedinti de companii trebuie sa fii serios si sa ii bombardezi cu termini necunoscuti. Si nu trebuie sa-ti imaginezi ca un student nu o sa inteleaga oricum nimic din ce spui tu. Trebuie doar sa faci putina munca de documentare inainte de prezentare ca sa stii cum sa “ataci” acea prezentare. Nu neglija totusi orientarea religioasa, culturala sau filozofica a audientei. Am vazut atat de multe gafe de protocol in discursuri ca ma amuz si acum cand imi aduc aminte de ele . 

5. Cunoaste locul speechului! Ca sa te simti mai bine si in masura in care timpul si conditiile iti permit, fa o vizita la locul cu pricina. Multe lucruri se pot intampla in seara dinaintea prezentarii cand esti tu cu gadurile tale in fata unei sali goale. Iti pot veni idei geniale pe care le poti pune pe hartie si prezenta a doua zi (ma rog, geniale in acceptiunea ta cel putin). 

6. Cunoaste-ti pasiunea!    Dar daca esti pasionat de ceva, crede-ma, pasiunea ta devine contagioasa. Audienta pentru o persoana pasionata poate fi transformata intr-un burete care absoarbe pasiunea cuiva. Am asistat la un speech in care am plans, mi-a fost rusine de rusinea mea, dar prezentatoarea si-a atins scopul, acela de a ma misca si de a ma sensibiliza catre o cauza - asa am dat de usor o donatie copioasa fara macar sa misc o geana. Si nici macar acum nu regret pentru ca discusrul ei inca ma mai misca.

7.    Proiecteaza un effect pozitiv! Intr-un discurs conteaza si scopul, dar si mijloacele, as adauga, trebuie sa folosesti mijloacele adecvate pentru atingerea scopului. Scopul inerent oricarui discurs este sa faci cat de bine poti. Stiu ca la sfarsit ai sa te tot intrebi “de ce am spus asta, unde mi-o fi fost capul?” sau, “fir-ar, n-am spus asta si era cel mai important lucru.”

Iti spun ceva ce pariez ca n-ai mai auzit niciodata – dupa ce ai facut prezentarea si toti pleaca, salut! nu mai poti reveni la nimic din ce a fost spus. Mai poti eventual sa indrepti pe ici pe colo, daca ai dat-o-n bara cu adevarat la cocteilul care urmeaza, fie ca incerci sa elimini gustul amar cu unul dulce inecandu-ti supararea intr-un pahar de ...suc, fie ca ai sa incerci neputincios sa iti gasesti o victima cu care sa stai de vorba si sa te explici.

Daca nu urmeaza nici o petrecere dupa discursul tau, consoleaza-te cu idea ca data viitoare o sa fie mai bine si ca ai facut ce ai putut. Ai sa fii uimit de cati au sa te laude pentru efortul depus. Si apoi, daca tu ai fost ales sa tii respectivul discurs inseamna ca deja eforturile tale sunt appreciate. Ce ai facut cu discursul tau a fost doar sa confirmi ca esti cea mai buna alegere pentru a-l tine, asa ca, felicitari, esti extraordinar!