Când un e-mail pune Europa în alertă

Un pasager pleacă de la Praga spre Roma și ajunge la Veneția. Altul, aflat într-o cursă TAROM (Transporturile Aeriene Române) de la Praga spre București, află că avionul lui zboară flancat de avioane de luptă ungare. În aceeași zi, la Dublin, radioteleviziunea publică își evacuează sediul. Un expeditor anonim pretinde că toate aceste episoade îi aparțin. Anchetatorii nu au demonstrat încă nimic din ce pretinde el.

Foto: ChatGPT

În prima săptămână din noiembrie 2026, câteva zeci de e-mailuri au obligat avioane să aterizeze în afara programului, aeroporturi să închidă piste și forțe aeriene să își ridice interceptoarele. Nicio bombă nu a fost găsită. Tocmai aici se află miezul problemei: o amenințare falsă costă aproape nimic, iar verificarea ei costă enorm.

Cronologia unei săptămâni

Marți, 3 noiembrie, a venit primul val. Un e-mail semnala o bombă la bordul unei curse Ryanair Lisabona–Roma. În aceeași zi au fost vizate zboruri LOT, SAS și Wizz Air, iar un aeroport de lângă Varșovia a fost închis temporar.

Joi, 5 noiembrie, al doilea val a fost cel mai amplu. O cursă LOT Varșovia–Paris a fost oprită în drum spre pista de decolare. Un zbor Aer Lingus Dublin–Roma a fost deviat în Normandia. Poliția spaniolă a primit trei e-mailuri în doar 20 de minute. La București au fost vizate o cursă KLM spre Tel Aviv, cu escală tehnică, și o cursă Wizz Air Milano–București.

Vineri, 6 noiembrie, al treilea val a lovit nouă zboruri de la și spre Praga și patru curse deasupra Franței. Cursa Wizz Air Praga–Roma a aterizat la Veneția. Ungaria a escortat trei aeronave civile, între care cursa TAROM Praga–București. Pentru prima dată, amenințările au ajuns și la redacții: RTÉ (Raidió Teilifís Éireann) în Irlanda, Sky în Marea Britanie și Nova TV în Bulgaria.

Cifrele care contează

Pentru rețea, impactul a fost limitat. Eurocontrol, Organizația Europeană pentru Siguranța Navigației Aeriene, a înregistrat șapte zboruri amenințate marți și 14 joi, din aproape 26.300 de zboruri operate joi în Europa. Comisarul european pentru transporturi a indicat alte 11 vineri. Numărătorile diferă de la o sursă la alta: Reuters a numărat cel puțin 27 de zboruri afectate joi, pentru că a inclus și escortele, nu doar devierile. Pentru fiecare echipaj și aeroport implicat, însă, o singură alertă înseamnă deviere, aterizare, debarcarea pasagerilor, verificarea pirotehnică a aeronavei, conexiuni ratate și un program de zbor dat peste cap. Procedurile nu lasă loc de interpretare: avionul trebuie să aterizeze și să fie inspectat complet. Asimetria este perfectă. Expeditorul are nevoie de o conexiune la internet. Statul are nevoie de piloți de vânătoare, echipe antitero, câini specializați și ore de trafic blocat.

Comportamentul echipajelor a devenit și el subiect de anchetă. În Franța, un procuror a deschis o investigație după ce pilotul cursei Aer Lingus ar fi refuzat aterizarea la Évreux, unde fusese direcționat. Detaliul arată presiunea reală din cabină. Un comandant de bord trebuie să decidă în câteva minute între propria evaluare a riscului și instrucțiunile primite de la sol.

România pe harta alertelor

România nu a fost o țintă marginală. Joi, la București, au fost vizate cursa KLM spre Tel Aviv, cu escală tehnică, cursa Wizz Air Milano–București, cu 182 de pasageri, și, potrivit presei, o cursă Air Serbia de la Belgrad. Serviciul Român de Informații (SRI) a infirmat amenințările după verificări.

Vineri a urmat cursa TAROM ROT226 Praga–București, cu 102 pasageri și șase membri ai echipajului. Avionul a traversat Ungaria escortat de avioane de luptă și a aterizat la Otopeni la 12:19. Piloții au cerut ei înșiși control pirotehnic. Brigada Antiteroristă a SRI nu a găsit dispozitive explozive, iar Compania Națională Aeroporturi București (CNAB) a anunțat la scurt timp că amenințarea era falsă.

Episodul TAROM arată cât de repede trece un asemenea incident dintr-o jurisdicție în alta. Mesajul poate ajunge la un aeroport ceh. Spațiul aerian e controlat de Ungaria. Avionul aterizează în România. Ancheta penală poate începe în trei țări simultan, iar fiecare deține doar o bucată din puzzle.

Cine revendică și cine neagă

Primele indicii despre autori sunt contradictorii. În Italia, Associated Press (AP) a examinat un e-mail care pretindea că vine de la un grup antifeminist. Le Monde a relatat că un mesaj semnat „Male State Fighters” a ajuns și la aeroportul din Sofia. Fondatorul mișcării ruse Male State (Statul Masculin), Vladislav Pozdniakov, a negat orice implicare, potrivit Reuters. Pe 6 noiembrie, mesajele trimise către RTÉ și Nova TV au fost semnate „Mihail Andropov” și revendicau alertele din aviație. Reuters nu a putut verifica nici identitatea semnatarului, nici legătura lui cu amenințările trimise aeroporturilor.

Politic, tonul e deja fixat. Ministrul spaniol de externe a vorbit despre o posibilă agresiune hibridă și despre război psihologic. Secretarul britanic al transporturilor a numit episoadele „farse malițioase”. Uniunea Europeană (UE) a declarat că nu este încă clar dacă alertele sunt legate între ele. Până la 7 noiembrie, niciun guvern nu a atribuit amenințările unui grup sau unui stat și nu au apărut probe publice care să le lege de un guvern. Evaluarea politică și identificarea penală merg, deocamdată, în ritmuri diferite. De aceea, chiar termenul „hackeri” este prematur: el presupune un acces neautorizat la sisteme pe care nicio relatare nu l-a confirmat.

Precedentele: unde au existat probe

Coletele incendiare din 2024. În iulie 2024, patru colete cu dispozitive incendiare au fost expediate din Lituania spre Regatul Unit și Polonia. Unul a luat foc la aeroportul Leipzig/Halle, înainte de încărcarea într-o aeronavă cargo. Altul a ars într-un depozit din Birmingham. În martie 2026, echipa comună de anchetă din cinci state identificase 22 de suspecți, despre care autoritățile cred că au acționat pentru GRU, Direcția Principală de Informații a Statului Major rus. Eurojust, agenția UE pentru cooperare judiciară penală, a anunțat trimiterea în judecată a două dosare, în Lituania și Polonia. Diferența față de noiembrie 2026 este esențială: acolo au existat dispozitive reale, incendii și trasee logistice.

Drona de la Leipzig. Pe 4 august 2026, tot la Leipzig/Halle, a avut loc o tentativă de atac cu o dronă încărcată cu explozivi. În septembrie, guvernul german a atribuit-o Rusiei, invocând sprijinul statului rus și recrutarea unor executanți. Este un exemplu de atribuire oficială pentru un incident precis, cu probe materiale.

Școlile din Europa Centrală. Precedentul cel mai apropiat ca metodă vine din septembrie 2024, când mii de e-mailuri au amenințat școli și instituții din Cehia, Slovacia și Letonia. În iulie 2025, Eurojust a anunțat arestarea unui suspect în Ucraina, iar autoritățile cehe bănuiau o finanțare rusească. Lecția este importantă: identificarea celui care trimite mesajele și dovedirea celui care le plătește sunt etape diferite ale aceleiași anchete.

Valul indian. În 2024, aviația indiană a înregistrat aproape o mie de amenințări false, de zece ori mai multe decât în anul precedent. Doar în a doua jumătate a lui octombrie au fost peste 500. Printre cei arestați s-a numărat un adolescent de 17 ani care crease un cont fals. Cazul arată că un val masiv nu implică automat un stat.

Lockerbie, reperul tragic. Pe 21 decembrie 1988, bomba de la bordul zborului Pan Am 103 a ucis 270 de oameni. Procesul american al lui Abu Agila Mohammad Mas’ud, acuzat că a construit bomba, urmează să înceapă cu selecția juriului în ianuarie 2027. Mas’ud a pledat nevinovat. Amintirea Lockerbie explică de ce nicio alertă nu poate fi ignorată, chiar într-o săptămână în care toate verificările se încheie fără descoperiri.

Patru scenarii

1. Un autor sau un grup independent

Un individ sau un grup radical urmărește publicitate, intimidare ori răzbunare. Concentrarea mesajelor în intervale scurte și formularea asemănătoare susțin ideea unei coordonări cel puțin pentru o parte din val. Ce l-ar confirma: datele păstrate de furnizorii de e-mail, elemente tehnice comune între mesaje și legături între conturi și persoane reale. Precedentul indian arată că ipoteza nu trebuie subestimată.

2. O operațiune prin intermediari, susținută de un stat

Rusia este o ipoteză legitimă, având în vedere dosarul coletelor și atribuirea germană în cazul dronei. Obiectivul ar fi impunerea unor costuri și semănarea nesiguranței în statele care sprijină Ucraina, cu un instrument ieftin și ușor de negat. Revendicările ideologice și numele de împrumut ar funcționa ca paravan. Ce l-ar confirma: probe privind finanțarea, recrutarea, instrucțiunile primite sau legături independente cu o rețea deja cunoscută. Până la 7 noiembrie, asemenea probe nu au fost făcute publice.

3. Imitatori și revendicări oportuniste

Un prim val poate inspira alți expeditori, iar un semnatar poate revendica episoade cu care nu are legătură. Ipoteza explică de ce mesajele către redacții au apărut abia vineri și de ce revendicările au venit sub nume diferite. Ce l-ar confirma: diferențe tehnice clare între grupuri de mesaje. Este posibil ca ancheta să ajungă la autori diferiți pentru episoade diferite.

4. De la escaladarea la sabotaj fizic

Repetarea alarmelor false uzează instituțiile și publicul. Echipajele și controlorii pot deveni mai puțin prudenți, iar publicul, mai puțin atent. Un dispozitiv real descoperit după zeci de alerte false ar schimba imediat evaluarea și ar deschide o anchetă pentru sabotaj sau terorism. Precedentul Leipzig arată că scenariul nu este pur teoretic. Deocamdată însă el servește planificării de securitate și nu descrie o evoluție confirmată.

Ce urmează?

Răspunsul european va fi judecat după două criterii. Primul este viteza cu care instituțiile din state diferite protejează pasagerii fără să paralizeze traficul. Al doilea este capacitatea lor de a pune laolaltă probele dispersate între aeroportul care primește mesajul, statul care controlează spațiul aerian și țara în care aterizează avionul. Cooperarea prin Eurojust și prin Oficiul European de Poliție (Europol), testată în dosarul coletelor, va conta mai mult decât declarațiile politice.

Pentru România, săptămâna a fost un test reușit la nivel operațional. Avioanele au aterizat, verificările s-au făcut, alertele au fost infirmate în câteva ore. Rămâne de văzut dacă există și o capacitate echivalentă de a urmări expeditorul dincolo de granițe. O amenințare se gestionează imediat. Numele celui care a trimis-o trebuie rostit abia atunci când ancheta îl poate susține.