Ca de la co-rupt la corupt

Ai ucis pentru putere, ca un animal ce sfâşie prada, simplu, disperat şi plin de sânge. Pentru a fi siguri că nu te înţelegem greşit, ai repetat în Mai acelaşi procedeu, în altă scenă, sub alt pretext, dar iarăşi ai ucis oameni nevinovaţi, naivi şi rătăciţi, ai ucis fiinţe vii, destine, familii, speranţe.

Culmea, tu nu plăteşti pentru crimele făcute, chiar te crezi un nedreptăţit al Nobel-ului pentru Pace, scrii şi predici despre revoluţie (ce-ai furat-o), probabil te vezi un personaj istoric demn de respect. Da, nu ne-am destrămat ca ţară, nu ne-am omorât în neştire, dar poate am fi fost şi mai bine fără tine, fără (iarăşi) să ucizi cu cruzime. Gloatele pe care le-ai chemat au plantat panseluţe pentru sângele celor din Decembrie, poate şi pentru al nostru (pentru ei?), celor din viitor ce plătesc că te-am avut în funcţie.

Apoi, uite ce-a urmat după fapta ta, alt descreierat ce azi se vede un gânditor al europenismului, un progresist, un alt sfânt al nostru pe care-l scuipăm nemeritat! E doar ăla de teapa ta, ce şoptit, a lins şi-a stins destine, unii spun ca-n Mai aţi făcut-o lată împreună, dar măcar tu eşti un Ilici cu faţă umană, un plăsmuitor al socialismului, el e doar un securist în derivă – impotent agăţat de putere.

Tu, un paharnic fără şansă, ce furi un titlu aruncat de toţi. Macar nu te mai da profesor vreodată, renunţă la orice curs, evită să mai pozezi din matroană-n virgină, nu eşti fotogenică.

Înainte de a judeca pe alt om, să cugetăm în oglindă despre sine, prin urmare:

Tu cel ce azi ai lăsat un om să sufere doar pentru că n-are bani sau profiţi de agonia cuiva doar pentru că ”oricum va muri”. Nu eşti Dumnezeu, nimeni nu-ţi cere, dar atât saracii, cât şi bogaţii recunoaştere veşnică ţi-ar arata dacă ţie ţi-ar păsa de suferinţa lor, aşa cum ai jurat. Însă tu alergi după arginţi şi arunci în silă acea menire sfântă.

Te-ai uitat în ochii familiei care-şi caută dreptatea la tine, iar tu-l faci scapat pe cel care le-a distrus persoana dragă? Banii pe care i-ai primit te fac mai împlinit? Priveşte-ţi familia şi întreabă-te: eu ce aş face? Când dreptatea este furată! Am uitat, tu eşti un magistrat cu ochi de pirat.

Eşti un naiv dacă speri că plătind femei frumoase tu peste noapte ajungi un Adonis ori Hercules. Plătind pe alţii crezi ca ai puterea, însă când instalaţia ţi s-a golit, totul cade peste tine. Tu, cel care secătuieşti un judeţ întreg (ca tine, voi toţi: o ţară), vei rămâne un praf uscat spulberat de vânt, parvenitule (că tot suferi să ţi se spună ”şefu”).

Îmi scapă numele tău, dar toţi te înjură c-ai (fi avut) Ferrari, că eşti băgat pe gât de la Centru, că ai făcut deturnări de fonduri pe la Sport şi Tineret. Stârneşti milă pentru că ai mers la un examen de facultate pentru ”a rezolva” pe cineva, dar skill-ul tău de parlamentar n-a ajutat la nimic, apoi ai şi procese peste procese: de corupţie, de integritate, doar de conştiinţă îţi lipseşte! Scuze, trec mai departe.

Şterge bine oglinda, eşti cam măricel, domn' şoricel.

Încă te crezi ministru al culturii. Da, n-am uitat fenta cu demisia când amicul tău din guvern te-a crezut de bună credinţă şi a fost singurul dintre voi doi care şi-a respectat cuvântul. În sinea ta, consideri că toate ţi se cuvin ţie şi prietenilor, într-o mare de nimeni, când n-avem instituţii, pârghii pentru a alimenta valori. Păi, să vă rămână vouă şi parcarea (goală!)! Noroc că-i loc în alte părţi şi-s bălţi pline cu peşte, `ntelectualitate, cultură şi alte cele.

Noi cei săraci şi fără de putere plătim rapid preţul inepţiilor noastre, deoarece trăim într-o martingală, o situaţie cu sumă nulă, inclusiv şi voi! Aţi tot luat de pe urma celor slabi, şi încet e timpul ca voi să ajungeţi în situaţia inversă, deoarece acesta-i jocul. Nu sunteţi cu nimic mai speciali, ci doar parte din statistică. Statistic, unii puţini sunt mai aproape de borcanul cu miere şi involuntar ajung să se murdarească cu puţin mai multă miere, însă voi sunteţi efemeri ca şi noi, doar statistica rămâne.

Dar să nu mă opresc aici, continuăm.

Ai o catedră, o menire dar alegi să manipulezi copii pentru a le lua banii, asta se cheama onoare? Nici dacă ai plăti taxele aferente, nu ai fi diferit, în plus ai mai fost şi inspector.

Poate eşti şef de catedră la vreo şcoală capitală de film, iar codul personal îţi spune că poţi oferi ”meditaţii” (100E/ 3h!) celor care vin la concursul de admitere, în jurul căruia ai rol principal? Frumoasă regie, demnă de Zmeurica A(i)urită.

Te ascunzi după o haină ce rămâne scuza şi crezul tău, cânt maltratezi oameni fără apărare, când îi furi, când te furi pe tine, dar mai ales: când furi legea.

Eşti un neprihănit când pretinzi că ai adevărul absolut, când desconsideri credinţa altora, deoarece ştiinţa ta nu poate admite sau explica taina în care alţii cred. Dacă nu înţelegi ceva, nu înseamnă că acel fapt este fals, de aceea te rog să sapi mai adânc, în loc să judeci pripit.

Dar o monedă are două feţe, aşadar să nu uităm de cei care vor să-şi impună credinţa prin forţă, căci nimeni nu va iubi ceva, pe cineva din silă sau nu poţi anula existenţa altora doar prin absolutul tău, aşadar religia ta nu are funcţia obligatorie de a explica totul.

În loc de concluzie, bine ar fi să nu confundăm aroganţa, ignoranţa cu credinţa, indiferent de forma sau rolul fiecăreia.

O fi vreo vanitate în privirea ta când te vezi superior celorlalţi, când ”proştii nu merită nimic”, iar tu eşti singurul îndreptăţit să primeşti cât mai mult (bani, putere, adulaţie, respect – chiar şi veneraţie). Alţii de ce n-au reuşit ca tine!? Tu eşti Unicul! Prin forţele tale ai dobândit totul, corect?

Nu te contrazic, în cele din urmă, cu toţii suntem un număr dintr-o statistică, pe care trebuie s-o respectăm. Mereu vei fi convins că totul ţi se datorează, că ai reuşit singur să înfăptuieşti orice, aşa că eu nu încerc să-ţi stric ideologia. Mult succes! şi pentru când vei ajunge o eroare standard.

Îţi place să pozezi în omul puternic, joci împotriva riscului şi evident, câştigi. Te uiţi la angajaţii tăi, la câte destine depind de ideile, hotărârile tale încât nici tu nu le poţi cuprinde în minte, dar nu vom spune asta, ci mai curând ”nu te interesează”, la cât eşti de ocupat de aceea ai atâtea pe cap.

Pretinzi îndreptăţire din partea celorlalţi pentru locurile de muncă pe care le are compania ta, pentru locul tău din economie sau societate (la cum arată economia, în curând te vei considera Schindler), să nu uităm şi de banii tăi, toate acestea te fac să îţi iei ce ţi se cuvine, fără să gândeşti vreo clipă.

Iei timp liber (scump şi preţios, ştiai că ei mai au şi familie?!) al angajaţilor tăi, iei taxe pe care le consideri nejustificate, iei demnitatea celor de sub tine, iei locurile din faţă, iei lucruri cât mai scumpe, iei dreptul altora de a visa, iei tot ce nu-ţi e interzis, căci normal: îţi este permis!, corect?

Uiţi să mai iei respectul (de sine) faţă de ceilalţi, modestia, cinstea (o mai uiţi când şi când) sau adevărata măsură a faptelor tale.

Probabil ţi se pare natural să faci orice, în lipsa unor reguli sau când cumperi autorităţi putrede. Cu regret, amice, rămâi un căpătuit, căci e o vorbă din bătrâni: ”oricât ai spăla un porc, acest tot porc rămâne”, iar faptele şi gândirea ta mă obligă să-ţi amintesc aceste vechi realităţi în acord cu actuale vechi metehne.

Să nu fugim din oglindă fără a trata c-un preferat.

Te-ai mânjit de altă limbă pe la gură, aceasta de mamă o uiţi în aeroport sau la graniţă şi-ţi înjuri naţia pupând frumos identitatea nouă care te respinge. Doar pentru că ţi s-a făcut nedreptate nu ai dreptul să faci nedreptate altora! Ghici ce, şi noi trăim cu nedreptăţi în fiecare zi.

Ca detaliu, am văzut oameni vorbind (tradus, discurs, răspuns întrebări) 6 (şase) limbi în o singură zi fără să observ vreo problemă în a folosi limba maternă, aşadar se poate şi fără să ne murdărim pe la gură.

Înainte de final.

Doar nu închipui corupţia, coruptul doar la un anumit nivel sau exemplu, doar nu te consideri exonerat de orice părtinire? De aceea folosesc exemple atât de variate, unele mai puţin evidente.

Când iei ceva necuvenit, când încalci (lipsit de respect sau plin de dispreţ) drepturile celorlalţi doar pentru hatârul tău, când scuipi, înjuri bucuria (sau dreptul la ea) unui om nevinovat, cinstit sau iei hotărâri doar pe placul (şi-n beneficiul) tău să îţi aminteşti de respect. Apoi, te rog, amice, să cauţi oglinda în closet.

Nu te-aş întreba de ce, deorece sper ca soţia, copii, familia ta când se vor bucura de un trai plăcut în baza nedreptăţilor tale să îţi spună doar: pentru ce ai fost/eşti aşa cum eşti?

Toţi considerăm că ni se cuvin toate, că suntem un soi de epicentru al pământului, mai pe scurt, suntem zeităţi. Nu voi comenta această axiomă existenţială în grandomania multora, ar fi un timp irosit, mă rezum doar la o îngrijorare pentru Universul acesta în care miliarde de zeităţi îşi aşteaptă adepţii!

Vă rog, să-mi iertaţi limbajul, stimaţi oameni de respectat, însă fără unele cuvinte nu m-aş fi înţeles cu amicii mei, la fel cum pe closet scoatem vânturi pentru a ne relaxa adecvat.

Trage-ţi apa şi lasaţi geamul deschis.

Mai eşti în faţa oglinzii? Ea mai este în faţa ta sau e cioburi?

*Colecţia de banalităţi scrisă de mine persoanei mele.

PS: Dacă vrei să-i citeşti şefului tău aceste rânduri, repetă-n oglindă înainte, pentru a nu uita cine suntem.