„Atunci când ești atacat, intri în război. Suntem atacați”, spune primul ministru canadian după ce SUA a anunțat impunerea de taxe vamale de 50%

„Suntem în plină realitate brutală în care marile puteri nu mai sunt supuse niciunei constrângeri”

...spunea la Davos Mark Carney, Primul Ministru al Canadei atunci când, exprimând susținerea „fermă” pentru Groenlanda și Danemarca confruntate cu proiectul anexionist al lui Trump care spunea și că „ar trebui să vedem Canada devenind cel de-al 51-lea stat american, mai adăuga: „vreau să fiu clar, suntem în plină perioadă de ruptură, nu în plină tranziție... este sfârșitul unei ficțiuni agreabile...și știm că vechea ordine nu se va mai întoarce”.

Mark Carney Foto: X

Afirmații foarte grave.

Are oare dreptate? 

Se va confirmă deja primele demersuri care arată că chiar așa stau lucrurile și că, în consecință, poate mai devreme decât am putea crede, alianțele tradiționale de vor dizolva în nisipurile acide ale istoriei, înlocuite de o întoarcerea chiar foarte brutală la timpurile când suzeranii medievali își impuneau legile prin forță, în necontenita lor vânătoare după noi teritorii cu resurse vitale pentru supraviețuire propriilor regate?

O evoluție dramatică foarte greu de anticipat în urmă doar cu puțini ani când școlile politice erau încă blocate în teoriile atât de frumoase despre „războiul lumilor”. Acum, cu stupefacție, se observă cât de adânci și periculoase sunt fisurile, chiar de natură conflictuală, între aliații care constituiau „nucleul dur” al alianțelor politico-economico-militare, pe noi interesând-ne în mod firesc Alianța Atlanticului de Nord.

Pe lângă semnalul persistent de tipul „am nevoie de Groenlanda” lansat de Trump și care a provocat nu numai o reacție dramatică a Danemarcei, țară membră NATO, dar și a multor state ale Alianței, avem acum o altă criză în desfășurare, cea între SUA și Canada.

Chestiunea este foarte gravă deoarece semnalează că tensiunile din ultimul timp tind să se cronicizeze la nivel înalt, afectând, chiar destabilizând, unitatea prestației de securitate a celor două țari care formează pilierul occidental al spațiului euro-atlantic. 

Nu mai e de joacă: primul ministru canadian Mark Carney a suspendat negocierile și a spus sâmbătă, într-o conferință de presă, ceva aproape inimaginabil între aliați: „Atunci când ești atacat, intri în război. Suntem atacați”, asta imediat după ce Administrația Trump a transmis că va impune taxe de 50% pe importurile de produse canadiene. Totul în contextul în care Trump a afirmat public că ceea ce-și dorește Canada este să beneficieze de avantajele de a fi un al 51-lea stat american fără să plătească prețul pentru asta.

Pe ce se bazează Trump când vorbește despre dorința Canadei și a cetățenilor săi (exact ca și în cazul groenlandezilor) de a face parte din SUA?

Iată mesajul Președintelui SUA

„Mulți oameni din Canada ADORĂ să fie cel de-al 51-stat al SUA, nu mai pot suporta deficitele comerciale masive și subvențiile de care are nevoie Canada pentru a supraviețui. Justin Trudeau știa asta și a demisionat. În cazul în care Canada ar fuziona cu SUA, nu ar mai exista tarife vamale, taxele ar scădea considerabil și ar fi COMPLET SECURIZAȚI împotriva amenințărilor navelor rusești și chinezești care le înconjoară. Împreună, ce națiune (ar fi)!”

Iată mesajul Președintelui SUA, postat pe 8 ianuarie 2026.

Ok, spune Trump ce spune, dar pe ce se bazează? Întrebare deloc nepoliticoasă deoarece, până de curând, americanii ne învățau că regula absolută o reprezintă, în final, referința la voința populară.

În acest sens, iată, aveți aici rezultatele a două sondaje efectuate în Canada de către  Institutul Leger https://leger360.com/wp-content/uploads/2024/12/Rapport-OMNI-CAN-16811-123-51e-etats.pdf  și  Angus Reid https://angusreid.org/anger-frustration-worry-tariff-storm/ . Reiese ceva foarte clar: între 82-90% resping total ideea de a se transforma în cetățeni ai celui de-al 51-lea stat al SUA, cu doar 9% acceptând această perspectivă. 

Dar Trump pare să fi sădit totuși un sâmbure al îndoielii care rodește acum în rândul tinerilor, un recent sondaj IPSOS https://www.ipsos.com/en-ca/43-percent-canadians-would-vote-be-american-if-citizenship-and-conversion-assets-usd-guaranteed  a arătat că o proporție destul de ridicată de tineri (mai ales 43% din categoria de vârstă 18-34 de ani), cu condiția să fie asigurată conversia averii lor în dolari SUA, ar accepta cetățenia americană. Dar, per ansamblu, sondajul le confirmă pe precedentele, cu 80% dintre respondenți afirmând că nu vor vota niciodată în favoarea unui transfer de suveranitate.

Ce va urma? Va încerca Trump să meargă mai departe pe linia sugerată în cazul preluării Groenlandei, adică o acțiune armată decisivă? Posibil. Dar, mai degrabă, consecvent cu noua sa linie de a rezolva conflicte pe care e dificil să le rezolve printr-un demers militar care se poate dovedi extrem de costisitor, va prefera mai degrabă să „sufoce economic” țara vecină prin măsuri ca cea recent promovată de Administrația americană.

Poate la acest lucru făcea aluzie Primul Ministru al Canadei atunci când spunea că țara sa este sub atac. Cât de departe se poate merge și care vor fi rezultatele?