Are România suficientă energie pentru la iarnă?

Cum a ajuns România în criză energetică? Unde a greșit? Care sunt cele 5 decizii politice luate în momente nepotrivite? Și pe unde intră moleculele de gaz rusesc în țară?

Urmează trei-patru luni complicate. România va importa masiv curent electric la prețuri mari Foto: Kerstin Schweizer/DW

România se află în pragul unei crize energetice majore mai ales dacă Centrala Nucleară de la Cernavodă nu pornește, dacă iarna va fi geroasă și dacă importurile de curent ating limita rețelei, adică dacă țara cumpără de la vecini cantitatea maximă de electricitate pe care cablurile și stațiile electrice de la graniță o pot transporta în condiții de siguranță.

Cum a ajuns România nepregătită în pragul iernii?

Bucureștiului îi lipsește o strategie energetică pe termen lung, cu obiective care să țină cont de efectele încălzirii globale. Apoi, sunt mai multe decizii politice luate în ultimii aproape zece ani, care au blocat investiții și proiecte sau care au fost luate în momente nepotrivite:

1) Legea offshore din 2018 impusă de Liviu Dragnea în perioada în care PSD nu voia să-și vândă țara și care a dus la întârzierea extragerii gazului din zăcământul Neptun Deep. Legea a introdus un impozit suplimentar și condiții comerciale pe care companiile străine le-au considerat descurajante. Americanii de la ExxonMobil s-au retras, iar Romgaz i-a preluat participația cu 1 miliard de dolari. Șefa OMV Petrom, Christina Verchere a declarat că fără întârzierea din 2018 producția ar fi început în 2022.

2) Centrale construite sau refăcute prea târziu. Termocentrala de la Iernut e doar exemplul clasic de ineficiență, deși e clasificată drept o unitate energetică strategică. Aflată pe malul stâng al Mureșului, trebuia să fie gata în 2020, dar e așteptată să pornească pe 31 decembrie 2026 și ar trebui să asigure între 5% și 7% din totalul consumului energetic al României. O altă întârziere ține de retehnologizarea termocentralei Mintia, construită la sfârșitul anilor 60, lângă Deva, tot pe Mureș, unde a fost dată în funcțiune abia prima turbină cu 135 de MW dintr-un total de 1700 MW. Cele două termocentrale ar urma să asigure 20% din necesarul autohton de curent electric.

3) Renunțarea la cărbune înainte de vreme. Calendarul din PNRR (Planul Național de Redresare și Reziliență) a prevăzut închideri de mine chiar înainte ca centralele pe gaz (Iernut, Mintia) să fie gata. România a cerut Bruxelles-ului amânări prea târziu. Actualul ministru al Energiei, Dumitru Chisăliță scria astă vară că „indiferent cât de incomod e”, „cărbunele rămâne indispensabil iernii care urmează” și că „grupurile de lignit au încă o valoare strategică majoră”.

4) Stocarea energiei a rămas în urma energiilor regenerabile, în această vară s-a dovedit că România are un sistem care produce masiv atunci când cererea e redusă și produce insuficient când cererea e maximă. Deocamdată nivelul de stocare e aproape inexistent, dar planul ar fi ca în următorii ani să crească (3.000 MW / 11.000 MWh până în 2027; 3.300 MW / 12.400 MWh până în 2030; 4.800 MW / 18.400 MWh până în 2035). 

5) Întârzieri în finalizarea reactoarelor 3 și 4 de la Centrala Nucleară de la Cernavodă. Construcția Centralei a pornit în 1980, iar ultimele reactoare vor fi date în folosință la 50 de ani de la începerea șantierului. Sunt așteptate să fie puse în funcțiune în 2030 și 2031.

Ce se întâmplă la Cernavodă?

Cele două reactoare nucleare de la Cernavodă produc 20% din necesarul de curent electric al României, dar sunt oprite din cauza secetei. Reactoarele CANDU-6 făcute la Cernavodă după un proiect canadian, au o durată de exploatare proiectată de 30 de ani. Unitatea 1 a fost pusă în funcțiune în 1996, iar Unitatea 2 în 2007. Anul viitor, Unitatea 1 va fi, deci, oprită pentru retehnologizare, care durează 32 de luni, adică aproape 3 ani. În 2030, ar urma să fie repornit Reactorul 1 și, dacă totul merge bine, atunci vor funcționa primele 3 reactoare. Nu e prea clar cum va fi compensată anul viitor oprirea Reactorului 1 și nu există încă proiecte pentru situațiile în care Dunărea scade din cauza secetei, iar reactoarele nucleare nu pot funcționa. Spre deosebire de Cernavodă, centralele de la Kozlodui (Bulgaria, făcută după un proiect sovietic) și Paks (Ungaria, după un proiect rusesc), construite tot pe Dunăre, au continuat să producă energie. Diferența principală nu e de tehnologie a reactorului ci de proiectare a sistemului de captare a apei (folosirea pompelor în trepte, dar și amplasamentul mai eficient). Bulgaria a exportat energie la niveluri record în această perioadă, iar România a fost principalul cumpărător.

Cum stă România cu gazul pentru această iarnă? Gazul rusesc intră pe ușile laterale?

Directorul Transgaz, Ion Sterian a spus că stocurile de gaz sunt cu peste 300 de milioane de metri cubi sub nivelul de anul trecut și că, o eventuală iarnă geroasă, ar putea duce la importuri spre finele lunii ianuarie și în februarie. Deși pe piața internațională prețurile cresc, mai ales din cauza războiului din Golful Persic, în România populația rămâne protejată de schema de plafonare până în primăvara anului viitor.

Ministerul Energiei afirmă că România nu importă gaz din Rusia și că nu a avut niciodată contracte directe cu Gazprom. Mereu au fost intermediari, înainte de invazia rusă în Ucraina, au fost companii clientelare, iar după aceea Bucureștiul a cumpărat de la Bulgaria și Ungaria, ambele importatoare de gaz adus din Rusia. Ponderea gazului rusesc în importurile ungare a crescut de la 60% la 90% între 2021 și 2025, iar baza juridică e un contract pe 15 ani încheiat cu Gazprom în 2021. Noul premier Peter Magyar nu a promis o ruptură și nu s-a anunțat deocamdată nicio decizie formală de reziliere a contractului.

În 2025, România a cumpărat gaz din Bulgaria de 1,7 miliarde de dolari, iar o firmă condusă de fostul șef Lukoil Bulgaria vindea fără probleme gaz rusesc în România. Importurile românești vin mai ales dinspre TurkStream și în această conductă sunt multe molecule de gaz rusesc. Există de altfel o presiune tot mai mare pentru revenirea la sursele de energie rusești. Primul pas l-a făcut președintele american Donald Trump, care a relaxat sancțiunile pentru petrolul rusesc. Premierul ungar Peter Magyar a sugerat, pe de altă parte, că UE ar putea relua achizițiile din Rusia după încheierea războiului din Ucraina, dar comisarul Dan Jørgensen a respins ideea. Slovacia are un contract cu Rusia până în 2034 și nu vrea să renunțe la el, unele companii din Germania de Est ar fi vrut să revină la importurile rusești încă de anul trecut, dar guvernul de la Berlin nici nu vrea să audă. Belgia, Franța și Spania cumpără GNL rusesc, în vreme ce Ungaria și Slovacia nu au întrerupt niciodată aprovizionarea din Rusia.

Vine o iarnă grea pentru România?

Urmează trei-patru luni complicate. Sistemul Energetic Național intră în iarnă în stare de alertă declarată în interiorul guvernului, cu cele două reactoare de la Cernavodă oprite, cu hidrocentralele afectate de secetă, cu 5 ani de întârziere la termocentrala de la Iernut, fără certitudini că va fi pusă în funcțiune pe 31 decembrie și cu testări prelungite la Mintia. România va importa masiv curent electric la prețuri mari. Riscul real nu e lipsa de energie în ansamblu, ci deficitul de putere în orele de vârf, când vecinii au și ei nevoie. Dacă Cernavodă nu repornește și iarna e severă marja devine foarte mică și România se va descurca greu.

Sabina Fati - DW