20 de ani de la încheierea negocierilor de aderare la Uniunea Europeană

Trăind sub tirania evenimentelor politice societatea românească a uitat să celebreze două decenii de la încheierea negocierilor de aderare la Uniunea Europeană. Acum, ca și în urmă cu 20 de ani, România trăia sub emoția alegerilor prezidențiale, finalizarea negocierilor de aderare la Uniunea Europeană fiind un eveniment puțin înțeles în adevăratele lui consecințe.

PIXA

La 8 decembrie 2004 au fost închise din punct de vedere tehnic negocierile de aderare, iar la 17 decembrie Consiliul European a confirmat încheierea negocierilor cu România, fiind reconfirmată data de 1 ianuarie 2007 ca moment al aderării la Uniunea Europeană. A fost cel mai amplu și intens proces de negociere internațională la care România a luat parte, depășindu-l în complexitate și pe cel de la Conferința Păcii de la Paris din 1919-1920, deoarece a avut ca obiect chiar transformarea internă a societății românești.

În prezent, sub impactul evenimentelor electorale, în care forțele eurosceptice au câștigat poziții parlamentare îngrijorătoare, pare că am uitat cât de greu s-a obținut aderarea la Uniunea Europeană. Mai întâi, la 1 februarie 1993 România a semnat Acordul de Asociere pentru ca în iunie 1995 să fie depusă cererea oficială de aderare. România a fost invitată să adere la Uniunea Europeană abia la Consiliul European de la Helsinki din decembrie 1999, într-un context istoric marcat de conflictul din Kosovo. Negocierile de aderare au început în februarie 2000. Aderarea la Uniunea Europeană a însemnat transformări instituționale profunde, care au fost asumate de guvernele Mugur Isărescu și Adrian Năstase. Negocierile de aderare s-au purtat în cadrul a 31 de capitole. Partea cea mai ușoară din negocierile de aderare a fost în anul 2000, când au fost deschise 9 capitole de negociere, fiind închise provizoriu 6. Restul de 25 de capitole au fost negociate în numele României de negociatorul-șef, profesorul clujean Vasile Pușcaș.

Ultimele capitole închise, cele mai complicate, s-au dovedit a fi 6 - Concurența și 24 - Justiție și afaceri interne. Însă, în ciuda reticenței proaspetei Comisii Europene conduse de José Manuel Barroso și a comisarului pentru Extindere, finlandezul Olli Rehn, prof. Vasile Pușcaș a reușit să încheie negocierile tehnice în seara de 8 decembrie 2004. La 17 decembrie a fost aprobat textul Tratatului de Aderare, care a fost semnat într-un cadru solemn la 25 aprilie 2005 la Luxemburg. Și ratificarea Tratatului de Aderare de către restul statelor membre ale Uniunii Europene a fost un proces cu obstacole, însă a fost finalizat cu bine, astfel încât România a aderat la Uniunea Europeană, împreună cu Bulgaria, la 1 ianuarie 2007.

Aderarea la Uniunea Europeană a fost un proces istoric de o enormă complexitate, deoarece el a vizat ceea ce în mod generic numim „europenizarea României”, care se referă nu doar la accesul și integrarea în piața unică europeană, la compatibilitatea instituțiilor în baza asumării principiilor democratice, ci și la deșteptarea atitudinii pro-europene a societății. La începutul negocierilor de aderare societatea românească arăta un sprijin slab față de Uniunea Europeană, fiind speriată de ideea asimilării culturale și a dominației economice. Însă, pas cu pas a fost construit un consens intern, favorizat de posibilitatea de a călători liber în Uniunea Europeană de la 1 ianuarie 2002, de tot mai numeroasele oportunități aduse de fondurile de preaderare și, ulterior, de cele de aderare. În perioada 2007-2024 România a plătit peste 30 miliarde euro către Uniunea Europeană însă a primit mai mult de 95 de miliarde de euro, având un câștig de peste 65 miliarde euro.    

Un rol pozitiv în succesul negocierilor de aderare la Uniunea Europeană, care în România nu este pe deplin (re)cunoscut în România l-a avut Romano Prodi, președintele Comisiei Europene în perioada 1999-2004. Pro-european convins, acesta a impulsionat viziunea optimistă a reunificării politice, culturale și economice a Europei, pentru asigurarea securității și prosperității cetățenilor ei. Speranța mea este că numele său va fi purtat de instituții și străzi din România, pentru a celebra rolul lui Il Professore în istoria României.

În aceste zile, prin aderarea la Spațiul Schengen se mai realizează un pas important al integrării noastre în Uniunea Europeană. Pentru a fi parte din „nucleul” Uniunii Europene trebuie însă să ne pregătim pentru adoptarea Euro. Acesta ar trebui să fie un obiectiv esențial pentru viitoarele guverne și următorul Președinte al Republicii, oricare ar fi el.