Articole scrise de Dumitru Avakian

Nu poți să nu apreciezi faptul potrivit căruia marea doamnă a pianului, Elisabeth Leonskaya revine cu credință în viața noastră de concert de aproape șase decenii.

Aflându-ne la Atheneu, în primele zile ale lunii, la concertele Filarmonicii bucureștene, am aflat că marele dirijor rus Yuri Temirkanov a plecat în eternitate.

Au fost câteva. Au fost importante! Iar aceasta atât la nivelul semnificațiilor istorice, dar și la cel muzical solistic de europeană susținere, inclusiv la nivel de ansamblu orchestral.

În adevăr, recent, tânărul artist instrumentist Cătălin Răducanu a pășit cu dreptul pe marea scenă a Ateneului.

Revenirea d-sale a constituit un moment mult așteptat al actualei stagiuni camerale a Filarmonicii bucureștene.

fără imagine Aș insista doar asupra anumitor evenimente pe care le consider a fi fost absolut unice, momente la care am avut privilegiul de a fi fost de față.

fără imagine Cum era firesc, primul concert al recentei ediții – cea de a XXVI-a - a Festivalului enescian al muzicii, a fost încredințat, prin tradiție, orchestrei Filarmonicii bucureștene; exact la fel ca și cu prilejul primei ediții, cea din anul 1958.

fără imagine Au fost câteva!

fără imagine Au existat momente pe care credinciosul meloman al sălilor de concert, nu le poate uita!

fără imagine Trebuie recunoscut, pentru marele public concertele bachiene au reprezentat momente de interes aparte în panorama atât de extinsă a actualei ediții a Festivalului enescian.

fără imagine Un interes aparte în cadrul a numeroase dintre concertele Festivalului, l-a constituit programarea semnificativă a creației compozitorului maghiar-austriac Gyorgy Ligeti.

Au fost câteva! Am în vedere, desigur, evoluția unora dintre marile orchestre. Au marcat ceea ce putem numi conștiința cu totul specială a cântului cultivat, în ansamblu, conștiință colectivă, posibil purtătoare a ideilor celor înalte.

Trebuie să o recunosc, pe parcursul mai multor momente festivaliere am avut o dată în plus confirmarea faptului că personalitatea pianistică se definește în baza identității de sunet, în baza calității acestuia.

fără imagine ...dar nu chiar cu toate!

Așa l-am cunoscut cu mai bine de o jumătate de secol în urmă pe Dan Grigore, o personalitate a unei neistovite prospețimi spirituale!

A fost greu să-ți iei rămas bun de la Valentin Gheorghiu, acest minunat artist, inegalabil muzician performer, pianist, compozitor și organist.

Concerte ale unui muzician-constructor autentic, s-a dovedit a fi fost cuplul celor două simfonice ale săptămânii centrale a lunii iunie din cadrul stagiunii Filarmonicii bucureștene.

Este interesant de observat felul în care fiecare apariție publică a lui Andrei Vieru este marcată de acea înnobilatoare substanțialitate spirituală susținută de consistența unei cordiale adresări.

Prima zi a acestei luni a adus mult așteptata premieră muzical-dramatică și coregrafică a primei scene lirice a țării.

fără imagine În mod cert, evenimentele sunt create pentru publicul care știe din ce motiv alege să meargă la concertul simfonic, la cel cameral, la operă.

fără imagine Rememorez recenta ediție, Festivalul SIMN - o întreagă săptămână de concerte ale Muzicii Noi, evenimente susținute în principalele săli bucureștene de concert și nu numai!

Trebuie să o recunoaștem, fiecare revenire a domniei sale în contextul vieții noastre muzicale aduce cu sine însemnul de unicitate; iar aceasta atât în ce privește consistența autentic spiritualizată a comunicării cât și felul în care este structurat programul de concert.

Este firesc, nimeni – la noi în orice caz, nici muzicienii colectivelor simfonice și nici marele public, din fericire nimeni nu are intenția, nu are tentația să amestece muzica, cultura, cu evenimentele actualităților geo-politice sau militare ale momentului.

Au fost. Unele de specială extensie valorică. Unele entuziasmante, altele de-a dreptul exasperante. Mi-a fost întărită convingerea potrivit căreia – la noi - cel care ridică bagheta în fața ansamblului, determină soarta evenimentului.

fără imagine De neuitat s-a dovedit a fi fost întâlnirea acestor două spectaculoase personalități ale vieții muzicale actuale, flautistul Ion Bogdan Ștefănescu, solist al Filarmonicii bucureștene, și fagotistul Andrian Jojatu, actualmente concertist.

Mă refer – iată! – la prezența întremătoare, realmente constructivă, a dirijorului Leo Hussain, pe podiumul Ateneului Român în compania membrilor Filarmonicii, în egală măsură în compania urmașilor virtuali ai acestora.

Ne aducem aminte de scurtarea uneori drastică a serilor de muzică, de programarea acelor lucrări care necesitau un aparat orchestral restrâns.

La Ateneul Român, în compania orchestrei Filarmonicii bucureștene, ansamblu condus de Cristian Mandeal, a fost comemorat Radu Lupu, unul dintre cei mai importanți pianiști ai sfârșitului de secol XX.

Ne-a părăsit un artist... Ne-a părăsit un bon-homme, o persoană luminoasă care a trăit într-o discreție ce contrazicea tumultul spectaculos al zilelor noastre.

Au fost momente, au fost evenimente – primele ale începutului de an, altele din prima parte a stagiunii de concerte, evenimente care au însemnat cursul actualei stagiuni bucureștene, la Ateneul Român.

La o anume distanță de timp îmi permit a arunca o privire în urmă rememorând momente de anume semnificație.

Un captivant concert datorat compozitorilor evrei a fost recent găzduit de Bucharest Jewish Film Festival, în Salonul Galben al Operei bucureștene.

Constituie în adevăr o mare bucurie, inclusiv de natură spirituală, posibilitatea de a te fi aflat, chiar și pentru câteva ore, pentru mai multe repetiții, pentru concert, în compania unor capodopere de tinerețe datorate unor genii ale artei muzicale.