Festivalul Meridian – Sonomagicon Dumitru Avakian Eveniment de largă cuprindere europenă!

Cuprindere europeană și nu numai! Este mai mult decât un simplu label atașat acestui recent eveniment anual ce definește valori muzicale dintre cele mai diferite, valori ale zilelor noastre, ale deceniilor din urmă.

Căci Sonimagicon – imaginea recentă a tradiționalului Festival Meridian - a tins a cuprinde însăși magia creației muzicale, dar și strădania acerbă privind nivelul performanței! A reprezentat deviza sub care s-a desfășurat recenta ediție! Este de observat, nu s-au împlinit încă două decenii de la lansarea festivalului, în toamna anului 2005. Iar aceasta dată fiind viziunea, dată fiind tenacitatea de constructor dovedite o dată în plus de către maestrul Ștefan Niculescu, fondatorul acestui eveniment de largă extensie, de salutară semnificație.

Evident, de la momentul inițial și până în zilele noastre concepția festivalieră s-a schimbat. Evit să folosesc termenul a evoluat! Căci momentele mari, cele semnificative, ale creației sfârșitului de secol, cele ale începutului deceniilor actualului mileniu, au fost în bună parte prezente, de la un an la celălalt, pe parcursul edițiilor succesive ale Festivalului; inclusiv pe parcursul ediției recente, și nu numai în sălile bucureștene de concert ci inclusiv la Cluj-Napoca, la Iași, la Timișoara.

Care au fost, deci, particularitățile acestei ediții? Indiscutabil a fost, poate, cea mai diversificată! Iar aceasta nu numai din punct de vedere muzical-stilistic ci inclusiv sub aspectul unei largi, cu totul bogate tipologii a evenimentelor.

Buna inițiativă, buna organizare, selecția i-au aparținut de această dată tinerei compozitoare Diana Rotaru; spiritul unei inițiative creative a condus-o pe direcția sonorităților magice ale muzicii. A fost antrenată o mișcare de aleasă anvergură, mișcare ce i-a cuprins atât pe tinerii creatori, pe studenții muzicieni dar și pe marii maeștri. Pe parcursul concertului formației Profil, lucrarea Nori a domniei sale s-a evidențiat printr-un rafinament timbral potențat de o viziune poetică de aleasă sensibilitate. Lucrări prezentate în reluare, altele în primă audiție absolută sau românească – momente datorate compozitorilor Dan Dediu, Sorin Lerescu, Ulpiu Vlad, au putut fi audiate inclusiv cu participarea primului muzician-performer al ansamblului, violonista Diana Moș.

O ingenioasă, realmente captivantă structură – Gemini de Adrian Iorgulescu - a fost oferită de cei doi violonceliști, Mircea Marian și Izabela Ghergu; ...drept Prolog al unui întreg spectacol, proiect oferit de Institutul Cultural Român. Partea secundă a aceluiași eveniment, a găzduit filme din vremea Marelui Mut; am avut parte de un veritabil cine-concert, care a beneficiat de imaginația creativă a tinerilor compozitori George Păiș, Constantin Basica, Andrei Petrache, de zelul performanței interpretative susținute de formația Trio Larson.

Pe de altă parte, Sala Mare a Institutului Cultural Român a găzduit un eveniment multimedia de ingenioasă complementaritate, eveniment al cărui autor a fost Alexandru Claudiu Maxim. Am devenit martorii unor succesive extensii ale unor anume scene accentuate de artist, un complex aflat în mișcare, anume secțiuni semnificative ale unei tapiserii imense, în egală măsură fabuloase și grotești, tapiserie datorată genialului pictor olandez renascentist Hieronymus Bosch. Evoluția muzicală am datorat-o minunaților artiști ai chitarei, Costin Soare și Claudiu Maxim, cei care au susținut Serenadele Unicornului împlinite pe muzica unor inspirați autori europeni actuali, artiști care au știut a cerceta universul aparte al instrumentului.

Un moment cu totul aparte pe parcursul rezonanțelor Sonimagicon l-a reprezentat evoluția formației instrumentale Vasarely Duo, formație instrumentală de inspirată complementaritate flaut -vioară, artiști de o rară sensibilitate, de un autentic profesionalism. Au evoluat pe parcursul unor notații plastice concomitente - grafică live, inspirate notații petrecute pe fundalul scenei, pe extinse panouri împlinite treptat de artistul plastic Constantin Rusu.

Pe urmele sonorismului polonez a fost titlul unui captivant program cofinanțat de importante instituții de cultură din țara prietenă, creații ale artiștilor polonezi și români, program cameral susținut de flautista Ewa Liebchen, de pianista Emilia Karolina Sitarz, un program pe parcursul căruia – alături de celebrul Mikolaj Gorecki, au putut fi audiate și creații ale artiștilor noștri, compozitoarele Doina Rotaru, Laura Manolache, Ana Szilagyi

Un inspirat Video-concert a fost dedicat – printre altele - Eternului feminin; iar aceasta cu participarea captivantă a compozitorilor Corneliu Dan Georgescu, Călin Ioachimescu și Cătălin Crețu, a artistului de excepțională expresie componistic-muzicală și coregrafică, Maia Ciobanu, cu participarea muzicologului Carmen Popa.

Trebuie să recunosc, nu am pătruns în interiorul istalației ”Catoptro-tono v.2” concepută de artistul multimedia Alexandru Zaharencu, o instalație ” imersivă, interactivă, în care rolul de performer este atribuit participantului”, cum declară autorul înuși; instalația a fost găzduită pe parcursul perioadei festivaliere de Foyerul Sălii George Enescu a Universității bucureștene de muzică.

Un program pe care nu evit a-l considera ca fiind realmente salutar a fost cel oferit de ansamblul devotioModerna condus de compozitoarea Carmen Maria Cârneci. A dispus de o deschidere stilistică largă, de mare diversitate, de o importantă extensie temporală de peste o jumătate de secol. Am în vedere lucrările marilor maeștri precum Joc Secund - creație destinată ansamblului instrumentiștilor-soliști, datorată acestei importante personalități componistice care a fost doamna Myriam Marbe, de asemenea momentul vocal-instrumental Ultime Rose de Salvatore Sciarrino; am de asemenea în vedere trioul instrumental cu clavecin, Psy, de Peter Eotvos, lucrare prezentată la noi în primă audiție.

Intregul eveniment festivalier s-a dovedit a fi unul de larga extensie, iar aceasta în contextul în care actuala cuprindere a fenomenului artistic european a devenit a fi una extrem de generoasă.

Spre exemplu, Studioul Multimedia & Opera al Universității bucureștene de muzică a găzduit un generos spectacolul muzical - coregrafic dedicat universului spiritual-artistic al insulei Bali. Am putut asista la un eveniment autentic, cu totul inedit în peisajul nostru public. Iar aceasta cu atât mai îmbucurător cu cât spectacolul a fost realizat cu concursul multora dintre studenții Universității bucureștene de muzică! „From East to West – Gamelan in Bucharest” a fost susținut cu participarea Ansamblului Jepun Bali, conducerea muzicală fiind asigurată de principalul inițiator al evenimentului, de Lucian Zbarcea. Regia – inclusiv cea video – a fost creată de Armine și Mihaela Vosganian, autoare a mediului electronic, a proiecțiilor video. Viziunea coregrafică a evenimentului a fost definită de Liliana Iorgulescu în spiritul unui ritual amplu.

Așa cum notam mai înainte, percepția europeană a evenimentului artistic se lărgește prin cumulări semnificative, unele de ordin spiritual artistic de semnificativă extensie.

Materialul a apărut anterior în revista România Literară