Chiar așa, ce-ar face oare Franța în cazul unei lovituri de stat pe modelul celei din Niger s-ar produce în România (sau în Bulgaria)?

0
0
Publicat:
Ultima actualizare:

De unde și până unde o asemenea presupunere? Care sunt motivele, informațiile, scenariile de risc pe care le-a primit președintele Emmanuel Macron pentru a lansa public, în cadrul extrem de oficial-sugestiv al reuniunii ambasadorilor francezi, o asemenea ipoteză care, vrem sau nu, ne place sau nu, trebuie luată în considerare chiar dacă pare cel puțin surprinzătoare, umilitoare și, după părerea mea, cel puțin neliniștitoare.

image

Iată ce a spus președintele francez în lunga sa pledoarie în susținerea deciziilor pe care le-a luat în ce privește relația cu Nigerul, țară cere a cerut în mod oficial plecarea imediată a ambasadorului francez declarat persona non grata și care, beneficiind de acordul total al lui Macron, refuză să părăsească Nigerul.

De la Washington, și din alte capitale europene, s-au auzit voci, ziare, luări de poziție care explică faptul că nu trebuie exagerat, că asta începe să devină primejdios. Nu! Vrem să fim clari, coerenți. Cred că politica noastră este cea bună....S-a spus că Franța s-a angajat prea mult în susținerea președintelui Bazoum (răsturnat de la putere prin lovitura de stat militară n.n.), dar ce-am face dacă o asemenea lovitură de stat s-ar desfășura în Bulgaria sau în România?” a afirmat Emmanuel Macron.

Personal, repet, apropierea între situația din Niger -  lovitură de stat militară condusă de șeful gărzii prezidențiale care conduce acum junta aflată la putere -  și o prezumtivă, eventuală, posibilă sau sugerat-posibilă situație de risc extrem care ar putea să survină în România sau Bulgaria reprezintă un vector de risc major pentru credibilitatea internațională a celor două țări. Oricine, în orice mare cancelarie a lumii care se preocupă la modul serios de cum se preschimbă lumea și relațiile internaționale din cauza conflictului din Ucraina, apariția termenului, fie și la nivelul ipotezei foarte bine nominalizate, a termenului de „lovitură de stat” în legătură cu țări membre NATO și UE, declanșează instantaneu toate semnalele de alarmă posibile, cu atât mai mult cu cât asta survine într-un discurs oficial președintelui unei puteri nucleare, stat membru de drept în Consiliul de Securitate și, la nivel de UE, singura putere militară posesoare de arsenal nuclear.

E adevărat că discursul acesta al lui Macron nu vine întâmplător, ci urmează unor eșecuri umilitoare și extrem de costisitoare în Mali și Burkina Faso de unde a trebuit să se retragă la cererea oficialităților naționale , chiar dacă în Mali Franța investise enorm în operațiunea militară BARKHANE începută în 2013 și care a durat ani și ani de zile, chiar cu participarea unor țări aliate (printre care, cu cât a putut, chiar și România). Sigur că Franța nu mai vrea să trăiască o nouă umilință și să retragă cei 1500 de soldați aflați la baza din Niger, dar situația se complică și se tensionează acolo zi de zi în jurul ambasadei franceze de la Niamey aflată parcă sub asediu continuu.

image

Întrebarea este care ar fi punctul sau punctele de legătură între situația de acolo și potențiale scenarii de criză privind o posibilă încercare de lovitură de stat militară în România sau în Bulgaria și care ar fi informațiile credibile care să permită argumentarea concretă a afirmațiilor președintelui Franței? Este foarte important de lămurit cum stau lucrurile deoarece, în Niger (ca și Mali sau Burkina Faso( argumentul în favoarea necesității prezenței trupelor franceze și a operațiunii militare masive, a fost lupta împotriva Jihadului islamic și pentru a eradica celulele militante de acolo. Nu pot crede în afirmațiile denigratoare că, în spate, pe undeva, ar fi existat și intenții de a stabiliza militar și controlul asupra resurselor minerale fabuloase din zonă, uraniu și petrol în cazul Nigerului, spre exemplu. Dar, dacă rămânem la lupta anti-Isis, ce are asta cu un scenariu de criză în România și Bulgaria?

Există oare un pericol direct despre care să fi auzit cineva ceva? Sau, ipoteză spre care aș înclina din reflex, ar fi vorba despre obișnuita tehnică a unora dintre politicienii europeni ca, aflați dânșii în situații inconfortabile și delicate, să aleagă România și Bulgaria drept locații perfecte pentru orice tip de amenințări prezente și viitoare. Altfel, scuzați întrebarea, de ce, iarăși, vorbirea franceză s-a făcut despre aceste două țări și nu, dacă tot s-ar fi căutat explicarea unui scenariu strict teoretic, alte țări din Est, chiar din cele aflate pe linia de contact cu Ucraina și Federația Rusă?

În discursul lui Macron mai trebuie subliniat un pasaj extrem de interesant, căci spune că „politica noastră este simplă: nu recunoaștem puciștii, susținem un președinte care n-a demisionat”. Numai că nu e foarte clar dacă asta privește exclusiv situația din Niger sau dacă poziția aceasta exemplară în relații internaționale s-ar aplica, scuzați de presupunere, în cazul TUTROR loviturilor de stat militare și dacă Franța se angajează să susțină pe toți președinții curajoși care nu vor să demisioneze. Chiar pe toți, fără excepție? Asta, dacă-mi permiteți gândirea de perspectivă, ar putea aduce noi dimensiuni în rezolvarea altor posibile tensiuni, nu numai în Niger.

Îi interesează cumva și pe politicienii noștri, Președinte, Ministru de externe, doamna ambasador nou-numită la Paris, să răspundă public, măcar printr-o cerere de lămurire a lucrurilor, la afirmațiile lui Macron? Greu de presupus. Cel mai bine, diplomația noastră se va retrage în cunoscutele metereze ale învățăturii milenare care spune ceva despre capul mereu plecat, sub limita solului, pe care sabia să nu-l taie. Și așa trecem mai departe, banalizând și minimalizând și scenariul acesta, încasând cu demnitate și atentă-îngrijorare încă un șut în fundul național.

Opinii

Top articole

Partenerii noștri


Ultimele știri
Cele mai citite