Africa loviturilor de stat militare: avertismentul unor țări africane împotriva unei ample intervenții militare în Niger

Ciudate sunt căile pe care o iau acum diversele state africane aflate, cel puțin unele dintre ele și nu întâmplător cele mai bogate în resurse, în plin haos al politicilor de eliberare din lanțurile politicilor neo-coloniale care au unicul scop de a menține într-o formă sau alta, posibilitatea ca metropolele de odinioară să fie alimentate în continuare din fostele colonii.

Acum se produc, concomitent, mai multe fenomene care justifică (cel puțin din partea marilor puteri și a țărilor care contează în ecuațiile geo-politice) apropierea de momentul în care este extrem de posibil să vedem intervenții militare și revolte extinse anti-neo-colonialiste. Cauza este foarte simplă: în momentul în care mari economii ale planetei se tem din ce în ce mai tare de recesiune, proteste sociale și accentuare a sărăciei, amintirea Africii aceleia bogate, cu resurse aproape infinite și ușor de exploatat, cu administrații super-corupte și forțe armate și de securitate ușor de infiltrat și corupt, cu contracte fabuloase decise în urma unor discuții informale în care singurul lucru important era stabilirea sumei care trebuie trimisă în avans într-un cont numerotat din Elveția sau din altă parte a lumii unde guvernele trăiesc tocmai din acoperirea unor asemenea tranzacții.

Problema este că a apărut ceva cu totul și cu totul nou, adică posibilitatea ca noi jucători de dimensiuni planetare să dorească să-și extindă sau să înceapă afaceri majore în diverse țări africane, cu deosebire acolo unde rezervele uriaș sunt confirmate și oferite într-un fel de licitație sui-generis. Spun asta deoarece, iată, acum apar în scenă țările din BRICS propunând, cu Rusia în frunte, parteneriate extinse destinate țărilor din „Sudul Global” și, în general, celor care fac parte din grupul „nealiniaților”, tentante deoarece „Noua Bancă de Dezvoltare” montantă pentru a conduce proiectele de investiții, spune că se va ieși din zona de folosire (și influență) a dolarului, folosind monede naționale echivalate direct în ruble și yuani, totul supervizat de un sistem alternativ care să ia locul, spre exemplu, Fondului Monetar Internațional și Băncii Mondiale.

Dar, până să se ajungă aici, revolte militare încheiate prin înlocuiri spectaculoase de guverne au avut rolul de a înlocui formulele pro-occidentale cu militari care, imediat, i-au dat afară pe francezi mai întâi din Mali (unde ani și ani de zile, cu costuri imense, susținuseră operațiuni militare de amploare) apoi și din Burkina Faso, cu perspectiva imediată de a pierde și locul din Niger. În consecință – și acesta este lucrul totalmente nou care se petrece acum – guvernele din cele două țări anunță oficial că o intervenție militară în Niger pentru restabilirea în funcție a președintelui  Mohamed Bazoum ar fi considerată „o declarație de război împotriva statelor Mali și Burkina Faso”, așa cum anunța luni seara un comunicat comun al guvernelor de la Ouagadougou și Bamako, ele înseși formate în urma unor lovituri de stat militare.

Mesajul acesta de forță apare ca răspuns la ultimatumul dat de șefii de state din CEDEAO (comunitatea economică a statelor din Africa de vest) care au somat junta militară la putere acum în Niger să restabilească ordinea constituțională în țară, afirmând că, dacă va fi cazul, nu exclud „recurgerea la forță”.  În paralel, pentru a întări forța mesajului, se spune și că a fost decisă „suspendarea tuturor tranzacțiilor comerciale și financiare” între statele membre ale organizației și Niger precum și, după un model deja foarte folosit și de alții, să înghețe conturile și bunurile militarilor implicați în lovitura de stat.

Dincolo de asta, vă rog recitiți scrisoarea pe care o reproducem tocmai pentru că ea conține nu numai un previzibil ton marțial rezultat al modului binar și destul de primitiv comun gradaților din fruntea armatelor de pretutindeni. Găsiți și un paragraf mai special, avertisment în cadrul unui avertisment, care aparține, după părerea mea, consilierilor care au dorit să transmită un mesaj mai complex căci, la pct.6, fac trimitere expresă la o situație care spune multe statelor din zonă deoarece „pun în gardă împotriva consecințelor dezastruoase împotriva unei intervenții militare  în Niger care ar putea destabiliza întreaga regiune așa cum s-a produs în cazul intervenției unilaterale a NATO în Libia și care a stat la originea expansiunii terorismului în Sahel și în Africa de vest”.

Întrebarea reală este dacă statele africane din organizația respectivă dispun de voința necesară de a trimite o forță armată de intervenție în Niger și de a face față unei reacții ca cele anunțate. Sau acest comunicat este un preambul destul de transparent al unei misiuni la care să se solicite sprijinul unor alte state (Franța, SUA și poate alte câteva țări acare au trimis trupe în operațiunea eșuată din Mali, spre exemplu) și nu mă îndoiesc că România ar răspunde pozitiv unei asemenea chemări.

Dar, pe fond, perspectiva este de a vedea dezvoltându-se în Africa, din nou, în această nouă formulă, un teren propice care, așa cum se anunța de câțiva ani, pentru intervenții masive pentru cucerirea și stabilizarea unor noi zone de influență, un fel de neo-colonialism de a treia generație, foarte violent și extrem de agresiv deoarece au fost cartografiate cu mare precizie terenurile interesante și vânătoarea este gata să înceapă . Ce-am avut și noi în zonă ca investiții strategice s-au dus demult, uitate de necunoașterea și incultura politică a unor decidenți de acum și așa se face că nu mai avem acces nici măcar la uriașul capital uman și de relații pe care-l constituie (încă) generația celor care au studiat în România, oameni pe care i-am întâlnit, nu în urmă cu mult timp, în fruntea unor ministere-cheie în economia țărilor lor. Dar asta este o altă poveste, din alte timpuri.

Deocamdată, măcar atenți să fie ai noștri la ce schimbări dramatice, poate sângeroase, urmează în viitorul apropiat al Africii în schimbare de opțiuni strategice.