Summit BRICS 22-24 august: la Johannesburg, planul pentru desenarea noii hărți de putere a lumii

Se va și finaliza desenarea acestei hărți a Noii Ordini Internaționale? Evident că nu, suntem însă în momentul inițial al unui demers enorm cu consecințe ce pot doar a fi bănuite și care, în orice caz, vor schimba în profunzime relațiile de forță dintre super-puterile care vor căuta, cât mai rapid, să adune în jurul lor, în noi alianțe economice, politice și militare cât mai multe dintre țările mici și dependente, cu atât mai disperate de  a-și găsi un loc potrivit pentru supraviețuire.

Deocamdată, dincolo de zvonuri și scenarii diverse și adesea contradictorii, să vedem ce știm sigur, bazându-ne pe informările oficiale oferite de organizatori. Astfel, Ministerul sud-african de externe a transmis că un număr de 23 de țări au transmis până în acest moment cereri formale de aderare la BRICS care, în acest moment, reprezintă peste 30% din Produs Interior Brut mondial și 40% din suprafața lumii și populația globală. Aveți aici rezultatele unei analize extrem de amănunțite publicate în aprilie, poate cea mai completă analiză independentă a valorii, locului și capacității competiționale actuale și de perspectivă a statelor din BRICS:

Astfel, într-o conferință de presă, Naledi Pandor, ministrul sud african de externe și cooperare internațională a declarat pentru NOVOSTI că ”în perioada Summit-ului, liderii țărilor din BRICS vor lua în discuție problema extinderii organizației, Republica Sud africană, ca președinte în exercițiu al grupului VRICS, are sarcina de a conduce discuțiile asupra modelului procesului extinderii, principiile și criteriile pe care acesta se va baza în continuare”. Îi, cu aceeași ocazie, a fost publicată lista celor 22 țări care au depus cererile de aderare: Algeria, Arabia Saudită, Argentina, Bangladesh, Belarus, Bolivia, Emiratele Arabe Unite, Etiopia, Venezuela, Vietnam, Cuba, Honduras, Egipt, Indonezia, Iran, Kazahstan, Kuweit, Maroc, Nigeria, Palestina, Senegal, Tailanda.

Liderii din BRICS vor decide asupra primei etape de aderare și vom vedea care sunt rezultatele. Până atunci, recitiți lista celor 23 de țări în lumina evenimentelor care zguduie acum scena internațională și vedeți foarte ușor primul set de implicații funcție tocmai în funcție de criteriile poe care va face alegerea.

Oricum criteriul principal va fi politic, dar finalitatea diferă în funcție de viziunea strategică pentru primele etape care, foarte probabil, se vor desfășură pe durata a cel mult un an de zile. În acest sens, poate primele țări care vor fi desemnate în partitura de deschidere vor fi cele esențiale pentru a determina noul curs al politicilor din OPEC și OPEC +, sursă uriașă de presiune prin modificarea sistemului de plăți, înlocuind dolarul american și, în această primă etapă, acceptând schimburile în monede naționale și, pentru schimburile majore, referința deja prioritară în rupii, yuani și ruble. Este o ipoteză luată deja foarte serios în seamă de piețele care s-au inflamat, dovadă creșterile de prețuri în perspectiva unui cartel de putere anti-american condus de asocierea marilor producători Arabia-Saudită și Iran. Ar fi actul final care să anihileze urmările globale ale acordului dintre Administrația Nixon și autoritățile saudite în anii ‚70 în termenii căruia saudiții se obligau să-și vândă producția exclusi8v în dolari SUA în schimbul unor garanții de securitate oferite de americani. Urmarea a fost că, pentru următorii 50 de ani, Arabia Saudită și, prin extensie, toți cei din OPEC au operat în dolari SUA aproximativ 90% din tranzacțiile globale. Dacă Arabia Saudită și Iranul vor determina acum o de-dolarizare a tranzacțiilor OPEC, acesta ar putea fi considerat primul pas major în formarea unei piețe mondiale separate, cu reguli și tratate proprii de funcționare, posibil sever concurente celor actuale și, în orice caz, lucrând în afara mecanismelor SWIFT și, astfel, ferite de urmările unor pachete de sancțiuni ca cele adoptate acum de SUA și UE împotriva Rusiei și Chinei, spre exemplu.

Ceea ce ar duce la renegocierea – pe caz de forță majoră, deci foarte rapid – a actualelor zone de liber schimb, cu eventuale noi tratate comerciale semnate, cum deja au spus țările din BRICS, conform unor noi reguli de acces la piețe și resurse, abandonând existentele tratate internaționale în domeniu. Iată zone ce ar intra în discuție și asta se negociază acum între țările interesate:

Aceasta ar fi prima etapă, o combinație sui-generis, niciodată încercată la asemenea dimensiune, de preluare a controlului pe cele mai importante resurse din zona energetică transformate într-una dintre cele mai eficiente arme cu efect imediat și prelungit. Cât și pe cine poate influența o criză majoră a petrolului și gazelor și care vor fi regulile de acces pe noile piețe?

Va fi interesant de văzut, bine că noi, cum ne spuneau miniștrii noștri de resort, suntem independenți, avem resursele necesare și vom începe să devenim chiar furnizori de securitate energetică la scară locală, regională, continentală și, cine știe dacă nu și mai mult, imediat după ce ne lămurim cum ne folosim rezervele și va fi vreodată liniște prin Marea Neagră.

P.S. Trimitem și noi delegație la Johannesburg, interesează pe cineva? Dacă-mi permiteți o sugestie, ar fi buni chiar și cei 23 de membri ai Grupului parlamentar de prietenie cu Africa de Sud. Nu-i departe, bani sunt, Slavă Domnului, ce strică încă o plimbare?