Cel de-al Treilea Război Mondial a început pe controlul noilor resurse strategice

Înainte de începerea reuniunii BRICS din Africa de Sud, revine cu insistență proiectul în care, într-un fel sau altul, este logic să fie formalizat și, ca atare, fiecare dintre super-puteri știe că este obligată să intre în logica de control a organizației care va controla producția, piața și prețul de distribuție pentru principalele noi materii prime strategice.

Asta este miza tuturor tensiunilor și disputelor majore din acest moment și al repoziționării proxime a unor state în noi alianțe tocmai pentru că analiștii de riscuri geo-strategice au semnalat că lumea se împărți foarte rapid după criterii economice determinate de accesul la mineralele și pământurile rare necesare viitoarelor tehnologii. Se ocupă de asta statele care au avut capacitatea de a-și construi viziuni naționale bazate pe astfel de calcule economice care, în actualele circumstanțe și în condițiile modificărilor de ansamblu impuse de schimbările climatice bruște și violente, celelalte fiind trimise să se consume în naționalisme primitive pe teme provocate de demagogia electorală, anti-vaccinarea spre exemplu.

Între timp, așa cum veți vedea foarte curând, urmează ca unele țări să treacă în etapa a doua în marele și niciodată încheiatul război mondial al resurselor început, formal, în septembrie 1960, atunci când cinci țări producătoare de petrol s-au reunit la Bagdad pentru a forma Organizația țărilor exportatoare de petrol, OPEC, cu tot ce a însemnat încercarea ulterioară a americanilor și britanicilor de a domina piețele respective și de a controla fluxul producție mondiale. În acest moment însă, ca reacție la acest tip de control mult diluat  al controlului militar american în Orientul Apropiat și în Africa precum și a anti-americanismului virulent în unele țări din America centrală și de Sud, interesele OPEC și a țărilor din OPEC+ început să se alieze independent și să se anunțe ca o componentă a viitoarei structuri globale care începe acum, BRICS+.

Dar, oricât ar fi de interesantă această dezvoltare de sector strategic, ea însăși este doar o mică parte în marea structură de interese care se negociază de câțiva ani și care începe să fie anunțată ca marea remă care va domina fondul dezbaterilor dintre țările care formează acum proiectul țintit să schimbe ordinea mondială. Se anticipează astfel formarea unui „OPEC al materiilor prime strategice” în condițiile în care se poate repeta exact logica începuturilor OPEC din moment ce un număr redus de țări controlează acest tip de resurse: China controlează aproape toate tipurile de „pământuri rare”, incluzând 91% din rezervele de magneziu și 71% din rezervele de silicon, R.D. Congo controlează peste 60% din piața de cobalt, Rusia 40% din producția de palladium, iar Republica Sud Africană asigură 71% din aprovizionarea mondială cu platină.

Bătălia s-a deschis, super-protecționismele au intrat deja în funcțiune, încep să fie interzise la export materii prime strategice, se prevăd sancțiuni împotriva companiilor care lucrează sau vor lucra cu concurența. Contextul este extrem de propice pentru o înfruntare care să se extindă în momentul în care rezervele din depozitele marilor companii manufacturiere se vor epuiza și va crește presiunea pentru producția de mașini electrice, spre exemplu. „Uniunea Europeană este complet dependentă de importurile de antimoniu și borat, esențiale pentru posibilitatea asigurării de capacități mari de stocare și turbine de vânt și, în proporție de peste 80%, este dependentă de importurile de alte șase materii prime strategice. La nivel de rafinare, UE este dependentă de alte șase materii prime și dependentă în proporție de 80% de alte șapte. Se bazează ca resursă primară pe China pentru importurile de magneziu, germanium și pământuri rare precum și pe Turcia pentru importurile de borat. EU s-ar putea confrunta cu probleme în aceste sectoare dacă, din motive economice sau geopolitice, vor fi afectate aceste linii de aprovizionare” – scria recent Ludovic Subran, economist șef la Allianz.

Este adevărat că discuțiile despre formarea unui astfel de cartel nu sunt noi, au fost prefațate de întâlnirea din iulie 2022 atunci când miniștrii de resort din Comunitatea statelor latino-americane și din Caraibe (CELAC) s-au întâlnit la Buenos Aires, atunci vorbindu-se despre posibilitatea unui „triunghi al producătorilor de litiu” marii actori fiind Argentina, Bolivia și Chile – dar puterea de rezistență a acelor state este prea mică pentru a face față presiunilor globale, de aici noua soluție în cadrul BRICS+.

O rivalitate globală anticipată de participanții de la Davos în capitolul al treilea din Global Risks Report 2023.

Necesarul României în domeniul producției bazate pe tehnologii de vârf sau pe „setul a ceea ce ar putea fi următoarele tehnologii strategice” rămâne o necunoscută totală atâta timp cât ideea unei predicții care să se bazeze o o viziune națională în domeniu nu este decât o glumă proastă.

Drept urmare, toate aceste discuții despre viitor să le facă alții, noi tot ce știm este să ne ducem la Noua Înaltă Poartă de la Bruxelles, cu căciula în mână și rogojinile aprinse în cap, poate doar-doar li se face milă și pomană să ne dea ceva păsuri la plată, nu mult, doar până s-or strânge noile biruri.