„România educată”, marele proiect care eșuează de parcă ar fi drogat

Avem o țară din ce în ce mai bine înarmată și mai puțin educată. Eșuează vizibil, pas cu pas, zi de zi și cu consecințe care se vor face simțite la nivelul multor generați viitoare, singurul mare proiect de țară propus de în perioada celor două mandate ale domnului Iohannis și asta va costa enorma România.

Poate este cea mai importantă lovitură pe care o primește în acest moment, asociată  firesc, logic, cu plecare din țară a tinerilor, plecare în flux continuu și fără posibilă speranță de întoarcere. Între timp, eșecul instituției naționale care este sau ar trebui să fie școală, lasă terenul liber pentru copiii beizadelelor categoria de personaje care formează noua elită socială.

Situația este dramatică  și receptată ca atare de instanțele europene, realmente îngrijorate de  ceea ce nu contenesc să prezinte statisticile oficiale și este bine ca măcar dvs, să vă uitați pe ele dacă oficialii fie sunt în vacanță, fie au cu totul alte treburi. Dincolo de jocurile politice, este vorba despre un constat trist dar, fiindcă lucrurile sunt absolut incontestabile, întrebarea este de ce nu se încearcă o ameliorare a situație, nu vorbesc despre „România educată” ca proiect electoral, ci despre aducerea în sistemul decizional al unor persoane care să mai limiteze proporțiile dezastrului. Poate, pe lângă cumpărarea de arme și ridicarea în grad a generalilor merituoși, cu miile, cu salariile și pensii speciale corespunzătoare, se mai poate face ceva, câtuși de puțin, pentru acest sistem educațional care se prăbușește.

Uitați ce relatează cei de la EDUPEDU care reproduc statisticile Eurostat privind procentul de cadre didactice care lucrează xu normă întreagă și cu fracțiune de normă în învățământul primar, secundar inferior și secundar superior din totalul populației active: România se află pe ultimul loc conform statisticilor disponibile pentru țara noastră din 2020, actualizate pe 3 iulie 2023. Concret, numărul de cadre didactice din nivelurile de învățământ primar, gimnazial și liceal reprezintă doar 1,9% din totalul populației active a României. În anul 2020 populația activă a României era de 8.973.000 persoane, potrivit Institutului Național de Statistică. Asta înseamnă că aveam la acel moment circa 170.500 de cadre didactice pe acele niveluri de învățământ.... Cea mai mare rată a profesorilor în totalul populației active era în Belgia, conform Eurostat – 4,1%, în Croația 3,7% și Grecia 3,4%. Bulgaria avea o rată similară cu a noastră. Media celor 27 de stat din UE a fost 2,2% în 2020.

Rezultatul „României Educate” poate fi evaluat și din alt punct de vedere, la fel de trist și explicație pentru numărul din ce în ce mai mare de tineri care „umblă pe străzi” parte a fenomenul infracțional sau, cel mai adesea,, trăind la limita acestuia, ușor de racolat, din ce  în ce mai aproape de tentația evadării în lumea mortală a drogurilor. Iată, din nou, România se găsește în vârful statisticii din 2022 privind numărul de tineri între 15-29 de ani – zona critică - care nici nu muncesc, nici nu urmează cursuri școlare sau de pregătire.

Cu un an înainte, în indiferența bolnavă a politicienilor români și ignorată de responsabilii educați ai fostei „Românii educate”, apăruse un avertisment, cu România pe ultimul loc în Europa în statistica privind participarea populați între 25034 de ani la procesul educațional de nivel terțiar:

C nevoie avem de mulți tineri la facultate? Bună întrebare din moment ce visul majorității este să plece cât mai rapid din țară. Nu face nimic, căci tot rămânem țara cu cele mai multe masterate și doctorate absolvite, știți cum, știți unde, folosite de politicienii și ofițerii care vor să crească în grad și funcție. Dar cu această cealaltă statistică ce ne facem, căci această cealaltă statistică este la fel de necruțătoare și explică paiața neagră a muncii care este formată în România cu tinerii săi în fruntea statisticilor europene privind abandonul școlar în în zona de vârstă 18-24 ani:

Pe acest fond, a apărut, a cresc ut în liniște, a devenit dominantă în unele zone sociale, certitudinea unora dintre tineri că, în general, educația nu valorează nimic deoarece informația de care au nevoie se află, evident, la un click distanță și nimeni nu le cere să o și înțeleagă. Nici n-ar avea timp deoarece modele lor sociale le propun evadări facile din realitatea mai mult sau puțin sordidă în care trăiesc. Și, oricum, au auzit de atâtea că prea multă carte strică și, de fapt, banii se fac altfel și cu mult mai ușor, încât școala începe să fie un impediment suportat doar pentru a le face plăcere, la ăi bătrâni, nu mult, doar până scapă definitiv de acasă. Oricum știu foarte bine care este valoarea reală a diplomei necesare la angajare și cât de rapid poate fi achiziționată, împreună cu lucrările de licență, masterat și doctorat, având în față exemple celebre. Atunci de ce ei să fie condamnați sau blamați?

După părerea mea, România Educată este un eșec deoarece realitatea străzii confirmă acest lucru. !i realitatea străzii decide tot în România, nu statisticile de la Bruxelles de care, pe bună dreptate, nu le pasă nici politicienilor și nici generalilor noștri. Pentru mulți dintre ei, e valabilă noua variantă a unei vechi zicale generată de înțelepciunea și experiența strămoșilor: „Cultura, ca și apa. Nu e bună nici în cizme!”.