Extrema-dreaptă germană și-a stabilit lista pentru europarlamentare și are ca obiectiv „abolirea a 80% din structurile UE”

Deosebit de interesant și instructiv este acest început spectaculos de campanie electorală în UE care se va transforma cât de curând într-o nemiloasă bătălie politică, demarată acum cu stabilirea – foarte așteptată – a listelor prezentate foarte rapid de partidele de extremă-dreaptă, toate naționaliste și anti-europene, în vederea alegerilor de anul viitor pentru Parlamentul European.

Context în care, din motive foarte lesne de înțeles, atenția se concentrează asupra semnalului dat de Germania, țară în care, la Magdeburg, Alternative fur Deutchland (AfD), partidul-vedetă de pe scena politică și aflat în urcare continua în preferințele electoratului ș-a desemnat candidatul care va conduce lista pentru europarlamentare în persoana lui Maximilian Krah (foto), europarlamentar care, deja, a transmis primul său mesaj de forță: într-un interviu acordat unui post de radio, Krah a spus că Uniunea Europeană este un „monstru birocratic” și că 80% din structurile sale și, evident, personalul adiacent, ar trebui să fie desființate definitiv. Teza pe care o apără și care strânge din ce în ce mai mulți adepți, este că Europa ar trebui să se baze în principal pe o auto-guvernare asigurată de fiecare stat membru, ele putând să coopereze atunci când este necesar și pe teme de interes comun precum paza frontierelor sau asigurarea politicilor privind refugiații.

Relevanța mesajului este dată în primul rând de faptul că AfD, partid politic creat inițial pentru a se opune aderării țării la zona Euro, s-a transformat într-un partid cu poziții foarte ferme anti-islam și anti-imigrație, ajungând să aibă 78 de deputați dint totalul de 736 din Bundestag, ceea ce înseamnă cel de-al doilea cel mai important grup parlamentar și este situat imediat după cei din CDU și însumează mai mulți parlamentari decât partidul social-democraților conduși de Olaf Scholz.  . În al doilea rând, observatorii externi sunt foarte atenți și la alianțele politice decise mai nou de AfD căci delegații la reuniunea partidului au votat pentru aderarea la Grupul Identitate și Democrație (ID)din Parlamentul European unde vor face echipă comună și redutabilă cu încă două partide din aceeași zonă doctrinară: Le Rassemblement national din Franța reprezentant de Marine le Pen și La Liga  din Italia, partidul doamnei Meloni și există sondaje care prevăd că AfD ar putea veni cu 20n de europarlamentari, mai ales datorită sprijinului electoral pe care-l reprezintă electoratul său din fosta Germanie de Est unde sondajele îl creditează cu un scor de 30%, Chiar 34% în Thuringia unde Bjorn Hocke, liderul regional al AfD face parte din aripa cea mai radicală a partidului și, oficial, este sub supravegherea serviciilor de informații.

Dilemele viitorului imediat, în Germania și în Europa, sunt generate de situația din Spania unde dezechilibrul poartă marca ridicării unui partid de extremă dreapta, VOX, care a reușit să tulbure vechiul echilibru între partidele clasice și ă introducă dubiu în legătură cu ce vor fi alianțele funcționale. Incertitudine definită clar de întrebarea celor de „Grupul de studii geopolitice” care, în iunie, se întrebau care va fi formula câștigătoare :”Reînnoirea Marii Coaliții sau o Alianță Național-Conservatoare? 

Ce se pregătește? La Bruxelles, există estimări care vorbesc despre lansare pregătirilor pentru o reconciliere istorică între dreapta tradițională, oricum în pierdere de viteză față de epoca de aur anterioară în care domina toate construcțiile politice și o extremă-dreaptă care, după negocieri, măcar în zona europeană, să anunțe  poziții foarte apropiate de cele europene actuale mai ales în domeniul stopării fluxurilor de migrațiune ilegală și a ajutoarelor  sociale necondiționate acordate doar ca urmare a „corectitudinii politice”. Dar, de ce nu, există posibilitatea să fie favorizată o dezvoltare în extrema extremi-drepte naționaliste și anti-europene care să radicalizeze voturile germanilor și a multora dintre europeni. Este posibil să vedem o extremă-dreaptă care, după un model câștigător mai vechi chiar în Germania de dinainte de cel de-al doilea Război Mondial, să caute să câștige respectabilitate politică asimilând din ce în ce mai multe partide mai mici sau mai mari care mai că doar adoptarea unora dintre tezele adversarilor de acum le-ar mai permite unor lideri să-și îndeplinească singura dorință reală, cea de a mai prinde un scaun în zona puterii.

Adversarii din acest moment mizează , așa cum spun cei din PPE sau PES, că au destule forțe reunite să creeze din nou un „cordon sanitar” care să blocheze ridicarea partidelor de extremă-dreaptă . Mai mizează și poate nu greșesc dată fiind tradiția în domeniu din Parlamentul European – că se vor naște și se vor amplifica, cu sau fără ajutor extern, scandalurile deja obișnuite, cu acuzații chiar în zona penalului, între grupurile reprezentative pentru extrema dreaptă, adică ID (62 de europarlamentari din 8 țări) pe de o parte și, de partea cealaltă, CRE (Grupul conservatorilor și reformiștilor europeni), în momentul său de glorie inițiat de conservatorii britanici, acum cu 66 de europarlamentari proveniți din 16 țări, cea mai numeroasă reprezentare fiind a polonezilor din PiS.

Scandaluri care vor reapar la suprafață? Multe și importante, spre exemplu episodul din decembrie anul trecut când o fostă deputată reprezentând AfD a fost arestată în cadrul unei vaste operațiuni de poliție îndreptate împotriva unei celule teroriste de extremă-dreaptă (Birgit Malsack-Winkeman) care pregătea o lovitură de stat în speranța de a desființa regimul republican și a instaura un Reich. În 2021, Oficiul federal de protecție a Constituției a pus partidul AfD „sub supraveghere”, cu dreptul de a supraveghea comunicațiile între membrii de partid, de a introduce informatori în structurile de partid pentru a stabili dacă există amenințări la „ordinea democratică”.

Dar, notează cei mai mulți comentatori, cu cât asemenea măsuri și acuzații s-au multiplicat, se pare că scorul partidului n-a avut de suferit, chiar dimpotrivă.

O lecție care se poate repeta oare și altundeva, lăsând teren liber unor noi alianțe electorale chiar neobișnuite, semnul cel mai limpede al schimbărilor masive care deja schimbă din temelii percepțiile alegătorilor? Poate, cine știe, ar trebui să ne uităm cu atenție că autoritățile din Germania, cu ochii la scorurile electorale, încep – invocând măsuri similare luate la Washington, să refuze ferm și sec cererile președintelui Zelenski de furnizare de rachete cu rază lungă de acțiune, preferând să țină banii la buget în previziunea constrângerilor bugetare care urmează și, de ce nu, pentru a nu mai alimenta bazinul de voturi al extremei-drepte. Pe acest subiect, relația cu Ucraina și NATO pe care o vede problematică, liderul AfD era deosebit de clar:

Nu vi se pare interesant ce urmează. Mai ales că liderul CDU, Friedrich Merz, chiar dacă a respins categoric o alianță la nivel național cu extrema dreaptă a spus într-un interviu pentru ZDF, , plin de realism, că „desigur, în democrație suntem obligați să ne conformăm voturilor și fiecare șef de autoritate regională sau fiecare primar care este votat și aparține AfD , firește că trebuie găsite modalități de cooperare”. Nimic nu mai este tabu, orice e permis și, ideologic, vorbim după aceea.