Începe ofensiva americană anti-BRICS
0Era normal să existe o asemenea reacție. A apărut însă neașteptat de repede, chiar în timpul reuniunii statelor care se pregătesc să lanseze propriul lor proiect de eliberare de sub dominația americană. S-a mers prea departe, și-au spus strategii americani și, în consecință, Președintele Biden a anunțat un joc extrem de interesant prin care supralicitează (nu masiv, dar în proporție destul de semnificativă) oferta țării sale în susținerea reformării instituțiilor financiare internaționale în mod tradițional dominate de deciziile politice luate de SUA și UE.
Oferta americană va fi prezentată cu ocazia Summit-ului G20 care va avea loc pe 9-10 septembrie în India, ocazie cu care veți auzi pledoaria președintelui american în favoarea întăririi capacităților de finanțare ale FMI și Băncii Mondiale, obiectivul fiind contracararea propunerilor făcute de acum de BRICS către grupul de țări prietene prin intermediul împrumuturilor alternative prin intermediul propriei sale bănci, Noua Bancă de Dezvoltare.
Anunțul inițial privind intențiile americane a fost făcut de Jack Sullivan, consilierul prezidențial pentru securitate națională care a spus că șeful Casei albe „va consacra mult din energia sa modernizării băncilor de dezvoltare multilaterale...Dacă ținem cont de amploarea (nevoilor de finanțare) și, pentru a spune lucrurilor pe nume, a împrumuturilor dur condiționate și deloc durabile pe care le oferă China de-a lungul „noilor drumuri ale mătăsii”, trebuie să facem astfel încât să existe soluții cu cerințe înalte de calitate și principiale” adresate țărilor în curs de dezvoltare.
Jack Sullivan a anunțat rapid și dimensiunea fondurilor americane care ar putea fi deblocate dacă vor fi adoptate propunerile americane: 50 de miliarde de dolari pentru finanțare de împrumuturi către țările cu venituri medii și țărilor sărace. A mai adăugat și că, dacă ideea va fi susținută și de alți membri din G20, suma totală destinată fondului de împrumut ar putea ajunge la 200 miliarde dolari.
Mult? Puțin? Faceți o comparație cu fondurile livrate de țările occidentale în frunte cu SUA, până pe 31 mai, cu titlu de ajutor nerambursabil pentru Ucraina. Adică, într-o statistică a ONU, ar fi vorba (până la 6 iulie 2023) de suma de 157, 84 miliarde de dolari. După SUA, principalul contribuitor, urmează UE cu 27,40 miliarde, Japonia (6,62 miliarde), Coreea de Sud (610 milioane), Australia (490 milioane) Taiwan (60 milioane) și Noua Zeelandă (60 milioane)
Comparația asta arată cât de dificil este contextul în care o idee generoasă ca cea a SUA poate să fie susținută masiv (fie și numai până la plafonul enunțat, de 200 de miliarde de dolari) de către alte țări aliate și partenere, deja implicat în ajutorul nelimitat în timp pentru Ucraina și confruntate cu propriile dileme economice legate de factori interni și externi și presiunea inexorabilă de a găsi adaptări de supraviețuire în raport cu urmările dezastruoase ale schimbărilor climatice. Sigur că nu este imposibil, dar scenariul practic ulterior unei decizii umaniste va presupune o schimbare a sistemelor de alocare a împrumuturilor din FMI și Banca Mondială. Adică exact ceea ce cer țările din BRICS...
Desigur, Jack Sullivan a asigurat că mișcarea americanilor nu este îndreptată împotriva Chinei, și că cele două instituții internaționale, FMI și Banca Mondială, „nu sunt instituții occidentale ..ci doar o alternativă pozitivă la metoda cu mult mai opacă „ a Chinei de finanțare a proiectelor de dezvoltare.
Lucrurile par deosebit de simple și alegerile nu vor mai fi nicidecum ideologice ci se vor baza pe un pariu economic strict economic. Țările din Sudul Global vor trebui să estimeze dacă SUA mai dețin posibilitățile enorme care le-au permis, imediat după cel de-al Doilea Război Mondial, să susțină Planul Marshall și, pe de altă parte, mai puțin discutatul la noi Plan Truman pentru contracararea comunismului. Se fac calcule, se fac presupuneri dar evoluează și criteriile de joc în funcție de care se fac estimările deoarece, deja de cel puțin un deceniu, s-a depășit vechea prezentare „țări bogate dar fără resurse/țări sărace și fără tehnologie dar cu vaste resurse „ căci India sau China au depășit acum în multe domenii țările occidentale de tradiție și, în acest sens, se pregătesc să dubleze oferte de împrumuturi financiare cu pachete de „împrumuturi de tehnologie”, ceea ce schimbă și amplifică presiunea pe instituțiile financiare internaționale clasice.
Un lucru, unul singur, este absolut cert: după cum se vede, nimeni nu mai poate accepta vechea ordine internațională și instituțiile sale. Dar, din nefericire, nimeni nu poate estima care va fi prețul acestei modificări colosale de paradigmă.