Cine discută oare și la noi despre „sărăcia generatoare de anxietate și depresie”?

Întrebarea mi se pare pe deplin justificată deoarece se pare că nu există absolut nimic concret dincolo de perdelele de fum lansate de păruielile între cei de la guvernare cărora le răspund, exact în același registru, declarațiile demagogice lansate de opoziția descoperită a fi la fel de fără soluții.

„Sar peste mese. Copiii nu, dar eu da.” 14 milioane de oameni trăiesc în sărăcie în UK

În spatele scandalului melodramatic 24/24 nu mai există nimic, adică nimic din ce ar fi fost normal să se afle, ca mișcare elementară în pregătirea unor mișcări de asemenea amploare: o analiză de impact serioasă, corectă, realizată pe de o parte de inițiatorii propunerilor care vor da peste cap situația economică actuală și, pe de altă parte, un document similar elaborat fie de opoziția reunită sau, dacă acest lucru este evident imposibil, de partidele care se laudă că au soluții concrete. Fiecare dintre aceste texte, înainte de a a intra în dezbaterea publică și a fi supuse analizei Parlamentului (tocmai pentru a evita impunere prin Ordonanță de Guvernare, semnul că știința guvernări continuă să se rezume la impunerea pe bază de ordin de la stăpânire) ar fi trebuit să fie discutate și de Co0nsiliul economic și social, cu patronatele, sindicatele și societatea civilă, pentru a avea, așa cum spune regula europeană, girul unui acord la nivel social care să evite pe cât se poate viitoare tulburări sociale. Unele care să se ivească – și veți vedea că nu este deloc imposibil – din presiunea sărăciei sau a perspectivei intrării în incapacitate de plată personală sau a familiei. Perspectivă cu atât mai credibilă cu cây fenomenul acesta al sărăciei se cronicizează inclusiv la nivelul țărilor din G7, economiile cele mai puternice ale planetei.

Dacă semnalele românești par anarhice și transmise într-o campanie ce informare publică neprofesionistă în care, foarte clar, miza nu este pregătirea populației la șocurile care vor veni, ci câștiguri și lovituri electorale în vederea competițiilor de anul viitor., atunci, exemplu care să ne inspire, să vedem ce se petrece în acest scenariu specific în Marea Britanie. 

Foarte recent, ca rezultat al unei comenzi din partea Mental Health Foundation în cadrul a ceea ce s-a numit Mental Health Awareeness Week o anchetă la scară națională în UK a încercat să determine nivelul la care populația este în stare să-și achite costurile vieții și nivelul de anxietate  rezultat din faptul că, așa cum a reieșit ca realitate dureroasă, 37% dintre adulții din UK nu sunt în stare să facă acest lucru, cei mai loviți de fenomenul depresiei  generate de motive financiare fiind persoanele între 34-64 de ani. $0% dintre gospodării nu fac față cheltuielilor iar în cazul a 51% dintre acestea cel puțin un membru al familiei care a prezentat probleme de sănătate mentală, Ancheta realizată de cei de la Joseph Rowntree Foundation și Mental Health Foundation  arată foarte clar că există a legătură între presiunea  financiară și lipsa produselor esențiale și sănătatea mentală precară: 1 milion de gospodării cu venituri reduse (35%) au raportat în ultimii doi ani existența unui membru al familiei care se confruntă cu probleme de sănătate mentală, iar în cazul a 40% dintre locuințe s-a observat deteriora sănătății mentale în ultimii doi ani, în cazul a 21% dintre gospodării raportul a fost că nivelul de sănătate mentală a rămas neschimbat ia în cazul a 1,3% că acest nivel s-a îmbunătățit, în comparație cu un nivel de 14% dintre gospodării care nu au acces la produsele esențiale. Asta chiar în condițiile în care, la ei, atenție, există un program numit Essentials Guarantee care cere un sprijin din partea populației pentru a accesa fonduri suplimentare.

Ar putea exista o asemenea analiză și la noi? Cine s-o facă, cine să-și asume riscurile politice de a încasa înjurăturile și, mai ales, cine are la partide specialiști pentru evaluarea unor eventuale asemenea efecte? Greu de crezut, iar Academia Română nu se bagă. Păcat deoarece este foarte limpede că, cel puțin în actualul context, situația de la noi degenerează și rezultatele pe acest an din viitoarea statistică EUROSTAT le vor depăși pe cele  catastrofale și umilitoare din 2022:

Dacă ai noștri nu știu cum se fac o asemene analiză și, mai ales, cum, pe baza lor se construiesc programe guvernamentale în domeniu, iată aici un exemplu:

Deocamdată , tot ca un exemplu despre modul în care se guvernează onest chiar în condiții dificile sau extrem de dificile, colegii britanici mi-au trimis și un foarte recent buletin informativ difuzat de biroul primarului din Londra în care se radiografiază o realitate halucinantă: statisticile arată că peste jumătate din părinți se luptă să achite hrana și materialele necesare, iar din cauza asta , din grija primăriei Londrei, au fost distribuite milioane de prânzuri gratuite.

Credeți că vreodată – și în ce condiții – vom avea și noi primari care să iasă public și să spună ce se petrece în acest domeniu atât de sensibil? Când oare, sub ce tip de presiune socială, vom avea oameni politici care să fie interesați să lucreze și pentru binele public, chiar dacă asta poate fi o întrebare imbecilă cunoscând ceea ce știm cu toții? Când oare vom avea, în ce secol, în ce univers, o agenție profesionistă de sondaje care să prezinte efectele politicilor guvernamentale și să testeze răspunsul publicului?