A început deja reacția europenilor împotriva curentului suveranist, naționalist și de extremă-dreaptă? Cu ce consecințe?

Chestiunea începe să devină presantă și, totodată, arată dimensiunea temerii care a cuprins partidele tradiționale europene înainte de alegerile din 2024 pentru Parlamentul European care ar putea duce la o schimbare a echilibrului politic din UE, situație pe care o anunță creșterea procentelor electorale înregistrate de partidele din această zonă.

Testul de credibilitate pentru reacția partidelor politice europene din zona de mainstream are loc acum, iar rezultatul va duce sau nu – asta rămâne să decidă în final instituțiile comunitare și de șefii de stat și guverne- ca Ungaria și Polonia să poată prelua președinția rotativă a UE, Ungaria în a doua jumătate a lui 2024, exact în perioada crucială în care vor avea lor negocierile și numirile în noile formule pentru Comisia Europeană și alte organisme europene și se va finaliza constituirea finală a structurii Parlamentului European și comisiilor sale.

Baza discuție o reprezintă planul detaliat și foarte precis formulat și argumentat pe texte legislative europene realizat de un comitet consultativ al UE, Comitetul Meijers, un organism constituit din specialiști în drept european. Membrii acestui comitet – de obicei consultat de Comisie atunci când se finalizează diferite mari proiecte legislative – a prezentat raportul său, cu trei sugestii principale, în cadrul unei reuniuni comune a Comitetului pentru libertăți civile, justiție și afaceri interne și a Co0mitetului pentru probleme constituționale din Parlamentul European, argumentând modalitățile prin care poate fi luată Ungariei dreptul de a exercita președinția rotativă sau de a limita președinția rotativă.

Aveți aici descrierea celor trei direcții sugerate ca măsuri care, dacă ar fi adoptate, ar însemna o premieră absolută în istoria UE, demers dur dar necesar în viziunea partidelor tradiționale. Iată detaliate măsurile pe care niciodată, din cine știe ce motive, europarlamentarii noștri nu le-au comentat acasă și nici diplomații noștri de la Bruxelles poate că le-au prezentat la timp și complet conducerii guvernului, personal primului ministru Ciolacu care, cine știe, ar fi avut poate alte argumente în discuția atât de prietenească cu omologul său ungar:

Spun asta deoarece Parlamentul European a mers mai departe: pe 1 iunie a aprobat o Rezoluție care pune sub semnul întrebării capacitatea Ungariei de a susține și organiza cele șase luni ale președinției rotative, decizie luată cu o majoritate interesantă, 442 de voturi „pentru”, 144 „împotrivă și 33 de abțineri. Este un text a cărei afirmație fundamentală ține de faptul că „pune sub semnul întrebării faptul că Ungaria va fi în stare ca, în mod credibil, să-și îndeplinească sarcinile în 2024 dată fiind atitudinea sa de nerespectare a legislației UE și a valorilor înscris în Art 2 din Tratate precum și nerespectarea principiului cooperării sincere”” și, ca atare, solicită Consiliului „să găsească soluții cât mai curând posibil” sau să „facă față consecințelor din partea PE”.

Două lucruri mi se par a fi importante. În primul rând, faptul că textul Rezoluției respective a fost propus de cei de la Partidul Popular European, de cei de la social-democrați, de la RENEW Europe, de la Verzi și din grupul Stângii. Câteva amendamente propuse din partea celor din zona extremei-drepte au fost respinse integral. Ceea ce, în opinia observatorilor de la Bruxelles, anunță că, deja, începe nu numai presiunea de a adopta măsuri decisive în legătură cu Ungaria și perioada președinției sale rotative, dar se caută și formule legislative pentru ceea ce partidele politice majoritare vor să aibă în arsenal pentru constituirea unui „cordon sanitar” național și comunitar pentru a limita ridicarea partidelor din zona extremei-drepte.

Vă rog, în acest sens, să citiți analiza procedeelor și condițiilor legislative argumentate de Comitetul consultativ Meijers, atât pentru cazul Ungariei, cât și al Poloniei dar, în același timp, constituind și un semnal foarte clar nu numai pentru organismele comunitare, ci și pentru guvernele din Statele Membre. Care ar fi semnificațiile unui asemenea ”cordon sanitar” puteți vedea aici, în expunerea foarte îndelung argumentată susținută de John Morin de la Universitatea din Groningen și Alberto Alemano , profesor la HEC Paris și fondator al Thee Good Lobby. Atenție, aș spune, la pledoaria acestora care combină măsuri coercitive coordonate în spațiul administrativ dar și posibilitatea deschisă a restrângerii accesului la fondurile comunitare pentru încălcarea principiilor comun agreate pentru comportamentul european al oricărui guvern și instituțiilor sale reprezentative.

Nu este o discuție care se sfârșește aici, va domina spațiul european de acum până la europarlamentare și se va amplifica în diferite spații naționale în momentul în care se va vedea care va fi decizia liderilor europeni, siliți de evenimente să ia o hotărâre, oricât de mult au încercat s-o întârzie sau s-o ignore. Plătind de acum prețul cuvenit.