Apocalipsa download-ului digital în muzică se întâmplă
sub ochii noştri. În 2015, cei mai mulţi bani veneau din streaming. În 2017,
Apple făcea un anunţ sinonim cu depresia pentru o întreagă generaţie: iPod-ul
îşi înceta apariţia. În 2020, download-ul digital va putea fi declarat mort.
Complet mort.
În România şi în alte 45 de ţări, tinerii spun că religia nu e foarte importantă pentru ei. Doar Georgia şi Ghana sunt ţările în care generaţiile tinere sunt mai religioase decât cele în vârstă, arată o analiză Pew Research Center.
The Guardian, Le Figaro, Haaretz şi mai toată presa bună a lumii anunţă zilele acestea o ştire şoc: Albert Einstein a fost rasist! Cei de la The New York Times sunt mai nuanţaţi: doar când călătorea.
A apărut noul număr din newsletterul Savantgarde, un digest săptămânal cu cele mai importante ştiri, grupate în cinci rubrici: una principală (SciTech), trei complementare (Comunităţi Inteligente, Life&Style şi Natură) şi una specială (Espresso).
Tehnologia a schimbat în zilele noastre percepţia asupra fiecărui domeniu profesional. A dus la evoluţia lor şi a celor care activează ca profesionişti în aceste domenii.
Antonia este din
Bucureşti, a studiat şi îşi dă doctoratul în Scoţia, la Edinburgh, şi bate
mările şi oceanele lumii îndrăgostită de natură şi luptând să facă lumea mai
respirabilă. Am cunoscut-o după ce a câştigat un premiu acordat de Royal
Society. Acum e din nou
pe valuri şi am întrebat-o dacă n-ar vrea să scrie un jurnal de bord. A acceptat, aşa că îi puteţi citi, pe Savantgarde, însemnările trimise de la capătul lumii.
De ceva vreme, avem de-a face cu AI. Fie că vorbim de
spectacularul robot Sophia, fie că ne referim la propriile smartphone-uri sau sofisticatele
soft-recognition din spatele FB, inteligenţa artificială naşte satisfacţii, curiozităţi,
temeri, dubii.
Există două tipuri fundamentale de a ne argumenta afirmaţiile sau faptele: unul bazat pe evidenţe şi celălalt pe emoţii.
Ianuarie 1992: Boutros Boutros-Ghali devine noul secretar general al ONU,
iar Jeliu Jelev, preşedinte al Bulgariei; Germania permite accesul
publicului la arhivele STASI; Slovenia şi Croaţia îşi câştigă
independenţa, iar liderii europeni semnează, la Maastricht, tratatul
care punea temelia Uniunii Europene. În România, evenimentul notabil al
începutului de an a fost organizarea primului recensământ al populaţiei
de după comunism.
Americanii au o zicală, cum că de moarte şi de ANAF-ul
lor nu scapi. Moartea fizică este o certitudine încă din cele mai vechi
timpuri, iar noi, oamenii am dezvoltat diverse modalităţi de a ne împacă cu
acest gând. Unul dintre ele este comparaţia cu alţii. Bogat, sărac, prost,
deştept - dacă şi ei trec prin această stare, atunci pot să îmi accept şi eu
mai uşor situaţia. Dar aceasta certitudine se va schimba în viitorul apropiat
prin tehnologie.
Otto von Bismarck, cancelarul Germaniei, îi spunea ministrului român de Externe: „Viitorul României stă în munca ei spre a trage folos din avuţiile imense ce le posedă“. Într-adevăr, România avea un profil unic de ţară bogată – pe care Bismarck l-a înţeles acum aproape un secol/jumate. Din nefericire din politica românească a lipsit o strategie coerentă pentru dezvoltare economică competitivă pe termen lung!
Acum mulţi ani de zile lucram la o
mega corporaţie - una care avea o relaţie specială cu Moş Crăciun :). Într-o bună
zi, fiind la un training peste mări şi ţări, cel care conducea respectivul
eveniment ne-a pus pe fiecare naţie în parte dintre cei care eram prezenţi să facem un exerciţiu interesant. Trebuia să ne sfătuim
între noi, după care să ne ridicăm şi să prezentăm auditoriului care este
specificul poporului din care facem parte.
Primăvara anului 2018 începe cu bine. România este codaşa Europei în
ceea ce priveşte index-ul economiei şi societăţii digitale. Comisia
Europeană calculează anual acest index care înglobează indicatori
relevanţi ai performanţei şi competitivităţii digitale. De ce este
bine? Pentru că, orice am face, putem doar să creştem în aceste
clasamente. Pur şi simplu avem foarte puţine capitole unde mai putem
scădea.
În ultimii ani am făcut nişte teste
personale cu privire la influenţa online-ului asupra relaţiilor interpersonale,
eu fiind de ambele părţi ale baricadei marketing/consumator.
Unul dintre aceste teste a fost experimentul „La mulţi ani!“. În ce a constat?
Dragi români umanoizi. Suntem în anul 2040. Eu mă numesc VASILE 3000 (Versatile Artificial Synthetic Intelligence Likable Entity). Sunt un organism cibernetic cu inteligenţă artificială şi cu auto-determinare. Şi vreau să vă propun ca la următoarele alegeri să mă votaţi pe mine şi pe PIA (Partidul Inteligenţei Artificiale).
În America a fost goana după aur. În Vestul Sălbatic a fost goana după pământ. În România a fost goana după scheme Ponzi (Caritas & Co). În Olanda a fost goana după bulbi de lalele. Peste câţiva zeci de ani va fi goana pentru un loc în rachetele lui Elon Musk.
Cunoaştem
fenomenul: sub virila protecţie a anonimatului, tot felul de comentatori îşi
permit injuria, calomnia şi alte asemenea în subsolul articolului postat pe
net. Autorul nu are practic niciun mijloc de apărare, neputând răspunde la
toţi.
Când eram mic, eram fascinat de cărţile poliţiste şi de spionaj.
Oameni curajoşi, patrioţi care îşi riscau viaţă pentru ţara lor. Treceau
prin nenumărate pericole ca să se poată apropia de alţi oameni, ca să
poată să îi folosească în activităţile lor de spionaj.
„Sindrom” este asociat cu o patologie. Eu voi
încerca să arăt că „sindromul fuga
creierelor” are multiple aspecte
benefice! Mă încumet să propun o „reţetă” prin care România îşi poate creşte
şansele în a beneficia de fonduri alocate de UE pentru cercetare. Este nevoie
de parteneriate între cercetători din diaspora - instituţii din ţară pentru transferul
de competenţe care să fie integrate în propuneri de proiecte cu şanse mari de
finanţare.
Facebook s-a dezvoltat cu mult peste cele mai optimiste aşteptări ale creatorilor săi. În acest moment, reţeaua are peste două miliarde de utilizatori, iar compania este printre cele mai profitabile din lume. Anii 2016 şi 2017, deşi au adus creşteri spectaculoase ale numărului de utilizatori şi multe miliarde în conturile companiei, au arătat pentru prima dată nişte vulnerabilităţi insurmontabile ale reţelei.
Ştim prea bine că multe mobilizări civice au sfârşit în decepţie tocmai pentru că, la un moment dat, mesajul era deturnat sau preluat într-o direcţie care scăpa controlului cetăţenilor.
