Sălaj: Carmen Iulia Ciumărnean - Şi-a publicat poeziile pentru soţul ei

Carmen Iulia Ciumărnean

Poet şi viitor magistrat, Carmen Iulia Ciumărnean şi-a strâns poezia scrisă de-a lungul anilor într-un volum, cu unicul scop de a-i face o surpriză soţului ei, de ziua lui de naştere.

Carmen Iulia Ciumărnean este membră a Cenaclului Literar „Silvania” din Zalău, pe care l-a părăsit o vreme, plecând din ţară. Dar s-a întors în Zalău şi spune că, de acum înainte, are de gând să fie o prezenţă constantă în cadrul cenaclului.

Deşi scrie de la 16 ani, Carmen nu a dorit niciodată să publice nimic. „Tot ce am scris a fost pentru sufletul meu şi pentru cei apropiaţi. Nu am considerat că trebuie să-mi fac publice gândurile şi sentimentele”, spune poeta. Cu toate acestea, pentru că soţul ei a insistat, s-a decis să-i facă un cadou de ziua lui: volumul ei de poezii „Ultimatum iubirii”.

Cartea a apărut pe 1 octombrie, exact de ziua soţului, şi va fi lansată în luna decembrie.

Pasiunea pentru literatură i-a fost insuflată de mama ei, care a fost profesoară de Limba şi literatura română. Dar şi tatăl a avut un rol important în formarea ei. Ea povesteşte cum, în clasa a zecea, tatăl ei i-a recitat o strofă dintr-o pozie a lui Radu Gyr şi aceasta i-a marcat profund viaţa.
Carmen este un om al contrastelor şi crede cu tărie că iubirea adevărată te absolvă de orice vină.

A avut parte de două mari momente de răscruce în viaţă: primul, la 27 de ani, când a avut revelaţia că Dumnezeu există, acesta fiind momentul crucial în care i s-a schimbat constituţia emoţională, iar al doilea, la 33 de ani, când a născut-o pe fiica ei, Irina, moment care a făcut-o să devină mai bună, mai optimistă, mai înţeleaptă. „Fiica mea a adus cu ea atâta lumină şi iubire, încât a completat viaţa noastră”, spune Carmen. Pe primul loc în viaţa ei, spune Carmen, este familia.

Mulţi ani, Carmen Ciumărnean a predat Limba engleză la Liceul Pedagogic din Zalău, însă în anul 2000 şi-a dat demisia şi a părăsit ţara. A locuit la Roma cinci ani, timp în care a absolvit Institutul „Dante Alighieri“ şi a devenit traducător pentru o clinică privată.

Însă visul ei a fost să intre în magistratură, astfel încât, în 2006, s-a întors în ţară şi s-a înscris la Facultatea de Drept. „De fapt, m-am întors în ţară ca să-mi reîntâlnesc marea dragoste, însă mi-am dorit foarte mult să intru în magistratură”, povesteşte Carmen. De doi ani lucrează la Parchetul de pe lângă Judecătoria Zalău şi, după ce va fi acumulat experienţa necesară de cinci ani, va deveni procuror.

Spune că a lucrat foarte mult cu oamenii şi a încercat să ia din fiecare partea bună, luminoasă. A învăţat mereu din propriile greşeli.

Ce îi place:
Îi place mult să studieze. Adoră să citească, atunci când serviciul şi fetiţa de doi ani îi lasă timp pentru această activitate. Îi place să-şi petreacă timpul cu familia ei. Apreciază francheţea, curajul de a spune ce gândeşti, sensibilitatea sub orice formă.

Ce nu îi place:
Detestă făţărnicia şi urăşte prostia. Nu-i plac oamenii needucaţi, care nu ştiu, dar nici nu caută să înveţe. Nu se uită niciodată la televizor, în afară de canalele de desene animate pe care le urmăreşte împreună cu fiica ei.

Întrebări şi răspunsuri:

Cum te-ai hotărât să devii magistrat?
C.I.C. Mi-a fost extrem de uşor să-mi urmez visele, chiar dacă asta a însemnat să-mi schimb cariera.

Spui că nu te uiţi niciodată la televizor. De ce?
C.I.C. Pentru că, după cum spuneam, detest prostia. Şi acolo este multă. Exact genul acela de prostie pe care-l detest, în care se perseverează în idioţenie. Nu intru nici pe internet prea mult, singurele locuri în care îmi place să intru fiind site-urile de literatură şi de critică literară.