Cum ne dau străinii lecţii de afaceri în propria noastră ţară: Tenaris şi Michelin
0
Cele mai mari fabrici din Sălaj, înfiinţate pe vremea comunismului, trec astăzi - în ciuda crizei - printr-un proces de dezvoltare graţie faptului că ele au ajuns pe mâna unor investitori străini, care demonstrează că se poate şi construi pe fundaţia lăsată de Ceauşescu, nu doar demola.
Cel mai bun exemplu este cel al Companiei Tenaris, care a preluat în 2004, printr-o tranzactie de 42 de milioane de dolari, Tubman International, compania care deţinea pachetul majoritar de acţiuni al Silcotub Zalău, producătorul local de ţevi. Din 2004 încoace, Tenaris a investit permanent la Zalău, creindu-şi noi capacităţi de producţie şi extinzându-şi gama de produse. În 2011, spre exemplu, exact în perioada în care Nokia pleca de la Cluj, Tenaris anunţa începerea investiţiei într-o nouă linie de producţie care ar urma să scoată ţevi energetice pentru centralele electrice pe gaz şi pe cărbune din întreaga lume. Valoarea investiţiei, finalizată în primăvara anului trecut, a fost de peste 50 de milioane de dolari, ea dând naştere, totodată, şi la 90 de locuri de muncă. Nici nu s-a finalizat bine investiţia respectivă, că Tenaris a şi început, la Zalău, construcţia altor hale de producţie, proces aflat zilele acestea pe ultima sută de metri.
Produsele companiei iau, în cea mai mare parte (aproximativ 80 la sută), calea exportului, TenarisSilcotub ocupând anul trecut locul 21 la nivel naţional la capitolul exporturi.
Un alt exemplu că se paote face industrie şi în România este cel oferit de Compania Michelin, care are deja două fabrici la Zalău - una de anvelope, alta de cord metalic, şi se pregăteşte să o deschidă şi pe a treia. Michelin a ajuns la Zalău în 2001, când a cumpărat de la Tofan Grup fabrica de anvelope "Silvania". De atunci şi până în prezent, Michelin a investit în România - la Zalău, în mare parte - peste 300 de milioane de euro în tehnologie şi în modernizarea uzinelor, dar şi în formarea şi dezvoltarea echipelor. Pe lângă cele două fabrici de la Zalău, Michelin mai are în România şi o uzină la Floreşti, judeţul Prahova. În prezent, la cele două unităţi din oraşul nostru lucrează aproximativ 1.500 de angajaţi.
Acum, producătorul francez de anvelope Michelin vrea să deschidă o nouă unitate de producţie în România. Este vorba despre o fabrică de cord metalic, ce ar urma să fie deschisă pe un teren de lângă Zalău. Acesta este motivul pentru care Michelin a cumpărat, anul acesta, 200.000 de metri pătraţi de teren lângă Zalău. Preţul final - peste un milion şi jumătate de euro.
Nu toate fabricile comuniste au avut parte de astfel de succes. Din cauza unei privatizări neinspirate, producătorul local de conductori emailaţi de cupru, Elcond (care mai apoi s-a numit Cuprom) cel mai mare producător de acest tip din ţară la un moment dat, este astăzi în pragul falimentului, funcţionând la cote de avarie cu doar o mână de oameni. Potrivit foştilor angajaţi ai societăţii, declinul a început cu indienii de la Allied Deals, o firmă din Marea Britanie ce a cumpărat 51 la sută din acţiunile fabricii de la Autoritatea pentru Privatizare (APAPS) în 1999, pentru ca în scurt timp, printr-o majorare de capital, să ajungă la 94 la sută. Când în 2002 firma din Anglia, transformată între timp în RBG Resources, a început să aibă probleme financiare, pe fir a intrat un lichidator din Olanda, care a vândut Elcondul unei asocieri de firme cu sediul în Cipru. Noii proprietari au ales o firmă din Bucureşti, Nordexon Manufacturing SRL, pentru a le administra afacerile din România – adică fabrica din Zalău şi uzina „Phoenix” din Baia Mare. Printre acţionarii firmei din Bucureşti se numără şi cunoscutul om de afaceri Horea Şchiopu Simu, fost director de bancă şi actual milionar în euro, care ar fi coordonat, spun foştii angajaţi, dispariţia Elcondului şi prăbuşirea producţiei de cupru de la Zalău.
Mai exact, administratorii desemnaţi de proprietari –firma din Bucureşti condusă de Simu – au înfiinţat o nouă firmă, numită SC Cuprom SA, cu sediul în capitală. După cum se arată în plângerea penală adresată de acţionari Parchetului de pe lângă Tribunalul Sălaj, prin „inginerii” economice Elcondul a ajuns să fie dator vândut noului Cuprom, astfel încât în 2004 toate activele Elcondului au fost transferate Cupromului, în contul acelei datorii despre care foştii angajaţi spun că nu a existat niciodată.
În tot acest timp, peste 90 la sută dintre angajaţii societăţii au fost disponibilizaţi iar secţiile închise rând pe rând. De la aproximativ 2.200 de angajaţi, cât avea fabrica în vremurile ei bune, când era una dintre cele mai mari fabrici de profil din ţară şi unul dintre principalii stâlpi ai economiei judeţului, ea funcţionează acum, la cote de avarie, cu puţin peste 80 de lucrători. Dintre toate secţiile fabricii, una singura nu a fost încă oprită – cea de trefilare, şi aceasta funcţionând, potrivit liderului sindical Boros Stefan, în regim „stand by”.
Iar exemplul Elcondului nu este, din păcate, singular. În aproape aceeaşi situaţie este fosta Armătura, care în vremurile sale de glorie era cea mai mare fabrică din judeţ, avea peste 7.000 de angajaţi şi care acum mai funcţionează cu puţin peste 300 de oameni. Alte fabrici mari ale judeţului şi-au oprit definitiv activitatea. Este cazul fostei fabrici de mobilă Stejarul, dar şi a altor societăţi care nu au avut şansa să fie cumpărate de investitori serioşi.
Citeşte şi Declinul unui colos: cum a ajuns cel mai mare angajator din Zalău să piardă 7.000 de angajaţi
EXCLUSIV: DNA Cluj a intrat pe firul falimentării companiei Cuprom SA
UPDATE Michelin se pregăteşte să deschidă a treia fabrică în Sălaj. Producătorul francez de anvelope a cumpărat un teren în valoare de peste 1,5 milioane de euro
În plină criză, Tenaris investeşte 50 de milioane de dolari la Zalău
Se încarcă comentariile...
