VOCEA BANATULUI Cât am pierdut în „afacerea Crăciunul”

Sabina Mihăică este redactor-şef la ADS Timişoara

Dacă astăzi ne-ar invada extratereştrii, în cărţile de istorie de peste o mie de ani, scrise conform observaţiilor culese din obiceiurile noastre, va scrie că ne plăceau telefoanele şi să mâncăm pop-corn în timpul filmuluil, muream după hamburgeri şi Brad Pitt, iar sărbătoarea numită Crăciun venea în NOIEMBRIE.

Nu trebuie să fii picat din cer ca să îţi dai seama că ceva nu este în regulă cu modul în care se vinde naşterea Domnului. Da, ne-am obişnuit cu ideea că lanţurile de supermarketuri, reţelele de televiziune, marii producători de obiecte vândute în milioane de exemplare profită cu mult succes de sărbătorile religioase şi nu numai ca să mai facă un ban. Şi încă ce ban!
Cumpărăm, în fiecare an, cu zâmbet de satisfacţie pe buze, pachetele cu steluţe, fulgi sau inimioare (în funcţie de sărbătoare) de creme, pastă de dinţi, ciocolată, şosete, odorizant. Cu asta m-am obişnuit. Şi până la urmă, departe de mine revolta stângistă împotriva hegemoniei consumatoriste. Asta este, am încheiat deja un contract reciproc avantajos cu tentaţiile.

Însă cea mai serioasă afacere este Crăciunul, exploatată cu mult succes de marile supermarketuri din Timişoara, Bucureşti, Iaşi, Deva, Craiova şi alte oraşe ale României. Ele mută, împachetează şi vând Crăciunul, după bunul plac. La fel şi corporaţiile care cheltuiesc anual bugete imense pentru publicitatea TV, în care aflăm ce trebuie să bem şi cum, de Crăciun. Nici nu ai trecut bine la fular şi mănuşi, că te şi trezeşti cu beteală şi jucării strălucitoare, pentru brad, pe rafturile din supermarket. Eşti încercuit de ofertele de sărbători, eşti asediat de „agenţii” Crăciunului.

Nici nu mai observăm că, an de an, marile magazine mută Crăciunul cu cel puţin o lună mai devreme. Ce câştigă ele din asta? Profitul de pe urma produselor specifice vine mai repede, este mai mult şi se întinde pe o perioadă tot mai lungă. Ce pierdem noi? Crăciunul. Pierdem senzaţia aceea, greu de descris în cuvinte, că se apropie această sărbătoare. Pierdem aşteptarea, atât de importantă pentru bucuria finală. Astăzi, mirosul de mandarine, de brad sau sunetul de clopoţel nu mai înseamnă nimic pentru copii, aşa cum a însemnat pentru noi, copiii anilor ‘80.

Astăzi, oriunde te întorci, dai de obiecte pe care parcă scrie „cumpără-mă, că altfel te-ai lins pe bot de sărbătoare”, ca într-o Ţară a Minunilor pe invers. Crăciunul este multiplicat şi vândut în serie, de la sfârşitul lui octombrie, pentru că, nu-i aşa, business is business. Sărbătoarea este, în secolul nostru, o cutie frumoasă, cu fundă roşie, cu Moşul zâmbăreţ pe ea, cu preţul pus la vedere (...99), pe care o deschizi şi te uiţi nedumerit în gol, întrebându-te unde a dispărut spiritul Crăciunului.