Timișorean din trupele de elită, trimis să restabilească ordinea la Revoluție: „Exista puterea de a dispersa manifestanții“
0În fața startului Revoluției din Decembrie 1989 de la Timișoara, regimul ceaușist a pus la cale un plan diabolic: să orchestreze un război civil între manifestanţi şi Gărzile Patriotice din Oltenia.
În 19 decembrie 1989, fabricile din Timișoara se pregăteau de greva generală, iar între timp Armata, cei de la M.I. și trupele de Securitate erau în alarmă. Forţele de ordine au primit ordine să se retragă în cazărmi pentru a evita confruntările cu manifestanţii, dar şi pentru a pregăti planul de a elimina Revoluţia.
În stradă se striga „Jos cu Ceauşescu!”, „Noi suntem poporul”, „Armata e cu noi”, „Libertate”, „Azi în Timişoara, mâine-n toată ţara!”.
Forţele de ordine au pus la cale un plan diabolic. Aceştia ar fi dorit să orchestreze un veritabil “război civil” între manifestanţii din Timişoara şi gărzile patriotice din Oltenia, susţinute de Armată, M.I. şi Securitate.
În 21 decembrie, sute de persoane din judeţele Olt, Dolj, Mehedinţi şi Vâlcea au fost îmbarcate în trenuri, înarmate cu bâte confecţionate special pentru lupta cu revoluţionarii. Ei ştiau că au de luptat cu trupe din Ungaria şi Iugoslavia, susținute de “huliganii” şi “beţivii” din Timişoara.
Dar până atunci, în 19 decembrie, la Timișoara a fost trimisă una din unitățile de elită ale Armatei: parașutiștii de la Caracal.
Un timișorean în Unitatea Militară de la Caracal
Printre parașutiști s-a aflat și timișoreanul Tiberiu Abraham, care fusese luat în armată în septembrie 1989.
„Fiind pasionat de sport, am ajuns să fac parașutism în Timișoara. Având în vedere că suntem la graniță, s-a înființat cu greu o secție de parașutism și am început salturile în 1988. Am plecat în armată cu 20 de salturi, ceea ce la acea vreme era extraordinar. Ce se considera la vremea respectivă elită din punct de vedere militar, erau parașutiștii și vânătorii de munte. Eram printre puținele unități care făceau cu adevărat armata atunci. În rest, se știe, toți erau pe la diverse munci. Aici noi eram vreo 20 care nu eram olteni. Nucleul dur era din zonă”, a spus Tiberiu Abraham.
Interesant este că în 16 decembrie, Tiberiu Abraham a primit o permisie de două zile ca să vină acasă, la Timișoara.
„Am trecut cu tramvaiul prin Piața Maria și mi s-a părut ciudat că sunt vitrine sparte. M-am dus acasă, locuiam într-un bloc MApN, din 20 de pe scară vreo 15 erau ofițeri sau subofițeri pe la diverse unități. nu aveam telefon, nu a știut mama mea că vin. Ea mi-a interzis să ies din casă. De fapt, ofițerii și subofițerii au prevenit-o să nu mă lase să ies. N-am ieșit din casă până în 18 decembrie, când trebuia să mă întorc la unitate. Am luat ținuta de oraș albastră, iar peste am îmbrăcat un trening, după cum m-au sfătuit vecinii ofițeri”, a mai povestit Abraham.
Ajuns la Caracal, Tiberiu Abraham a fost chemat imediat de comandantul de batalion, Ilie Gurschi, care voia să știe ce se întâmplă în Timișoara.
„Nu puteam să spun mare lucru, că nu văzusem, nu am trăit personal evenimentele, ci doar ce auzisem și eu. Mă întreba dacă am văzut străini în oraș, dacă au venit ungurii. Narațiunea în unitatea de parașutiști era că vin ungurii să ocupe Banatul și Transilvania”, a adăugat Abraham.
320 de parașutiști înarmați până în dinți
În 19 decembrie, avioanele Unității Militare de la Caracal au aterizat la Timișoara, cu aproximativ 320 de militari înarmați până în dinți și foarte bine antrenați. Au fost cazați la Unitatea Militară din Calea Lipovei.
„Inițial, comandant era un ofițer care ne vorbise despre huligani, maghiarii care atacă Timișoara, toate legendele care se vehiculau atunci în zona de sud a României. Militarii erau hotărâți să vină și să facă ordine. Îmi trecea prin cap că va trebui să trag în cunoscuți, în prieteni, în familie. Aveam peste 300 de cartușe de război. Exact ca în filmele de comando. Făceam și pregătire de vânători de munte. Când ne-am îmbarcat în avioane, în Caracal, pornisem cu un comandant de dispozitiv, acesta care era foarte hotărât să facă ordine, iar când am aterizat, am fost anunțați că s-a schimbat comandantul. Comanda a fost preluată de Ilie Gurschi. El a avut o discuție cu mine în acea dimineață. Mi-a spus să stau liniștit, că discutăm, negociem, nu mergem să tragem”, a mai declarat Abraham.
Operațiunea „Tunetul şi Fulgerul”
Generalii aflaţi la Timişoara au întocmit planul „Tunetul şi Fulgerul”, ce prevedea atacarea demonstranţilor din Piaţa Operei cu unităţi de TAB-uri şi două elicoptere dinspre Catedrală şi 50 de tancuri dinspre Hotelul Continental. Unităţile militare din cazarma Oituz trebuiau să înconjoare circular zona, pentru a împiedica pătrunderea altor protestatari.
Demonstranţii din Piaţa Operei urmau să fie dispersaţi şi arestaţi, iar în locul lor urmau să intre două coloane de muncitori aduşi de către activiştii de partid de pe platforma industrială din Calea Buziaşului, urmaţi de militari şi gărzile patriotice din Oltenia.
S-a întocmai și un plan de cucerire a Operei din Timişoara, devenit baza revoluţionarilor. Echipe ale securităţii, în cooperare cu militarii DIA şi paraşutiştii din Caracal, urmau să ia cu asalt balconul Operei, pentru a-i aresta pe membri Frontului Democrat Român, a captura armamentul aflat în posesia revoluţionarilor şi a confisca staţia de amplificare prin care se făcea propaganda anti-comunistă.
Trimis înapoi la Caracal
Tiberiu Abraham și restul de 20 de militari care erau din Timiș și Arad au fost trimiși înapoi, la Caracal.
„În noaptea de 19 spre 20 decembrie, am fost adunați cei care erau din Timiș și Arad, am fost dezarmați și trimiși înapoi, la Caracal. Fără prea multe explicații. Comandantul mi-a spus că sunt în negocieri, fără să îmi spună cu cine, să întoarcă armele. Îmi dădea de înțeles că unitățile bine pregătite erau în negocieri cu unitățile de Securitate, să se întoarcă armele. De unde a venit ordinul, de afară, de la București, nu am idee. Exista puterea de foc de a dispersa manifestanții, fără îndoială. Dacă nu s-ar fi schimbat ordinele, ar fi fost rău”, a mai spus Tiberiu Abraham.
Din fericire, au început mitingurile la Lugoj, Arad, apoi de la Bucureşti, Sibiu, Cluj, Târgu Mureş şi Braşov. Astfel că planul nu a mai fost pus în aplicare.
Se estimau în jur de 2.000 de morţi, răniţi şi arestaţi din rândul demonstranţilor.
Documentele au fost distruse ulterior, inclusiv file din Jurnalul de luptă a Diviziei Mecanizate Timişoara.
Se încarcă comentariile...
