Sibiu: Anamaria Iunesch scrie poveşti pentru adormit copiii saşi

Anamaria Iunesch, fostă asistentă medicală, scrie de patru ani de zile cărţi în germană pentru copiii saşi, pentru ca aceştia să nu-şi uite originile.

Anamaria Iunesch este fiică de preot, soţie de preot, mamă de preot şi soacră de preot în acelaşi timp. „Fiind fiică de preot şi mai apoi soţie de preot, m-am mutat de unsprezece ori. Am umblat prin toată ţara, inclusiv în Lugoj. Ne-am stabilit la Sibiu“, povesteşte Anamaria Iunesch. A fost asistentă medicală optsprezece ani, apoi secretară şi contabilă la parohia bisericii evanghelice. În orice a lucrat, a depus aceeaşi dăruire şi a arătat aceeaşi poftă de viaţă şi optimism. „Mama a fost foarte bolnavă şi m-am gândit la asta când am ales şcoala de asistente medicale. Îmi doream să fiu asistentă sau învăţătoare, dar soţul meu a zis că este mai practic să fiu asistentă dacă mergem la ţară. Şi asta am făcut aproape două decenii“, îşi aminteşte Anamaria Iunesch. „La patruzeci şi cinci de ani m-am făcut secretară şi contabilă la parohia soţului, că nu mai vroiam să văd spital, bolnavi, gărzi şi urgenţe“, continuă femeia.

Prima poveste, inspirată din nebuniile copilăriei sale
După zece ani în tărâmul cifrelor şi al bilanţurilor contabile, la pensie, a început să scrie cărţi pentru copii. „La cincizeci şi şapte de ani m-am apucat de scris, mereu mi-au plăcut literatura şi limba germană. Am fost în vizită la editura Hora şi cei de acolo mi s-au plâns că nu există cărţi pentru copiii saşi din Transilvania, adică în limba germană. Atunci, în toamna lui 2005, m-am apucat şi în trei săptămâni am scris prima carte. Este intitulată «Eva und das Kleine Dorf», adică «Eva şi micuţul sat», iar ilustraţiile au fost făcute de fiica mea cea mică, Kristel, care este arhitect. Mi-a fost simplu s-o scriu, pentru că în carte este copilăria mea, am pus aici toate prostiile făcute de mine când eram mică. De atunci am scris şase poveşti“, povesteşte Anamaria Iunesch.

Cărţile sale au ajuns în Canada
A doua carte scrisă de Anamaria Iunesch, în traducere «Poporul furnicilor» a apărut în trei mii de exemplare. „Este istoria saşilor în trei cuvinte. Desenele sunt făcute de cea de-a doua fiică a mea, care este învăţătoare. Mi-am dat seama, după ce am scris toate cărţile mele, că sunt cărţi educative, şi asta fără să fie intenţia mea. Baza este istoria şi situaţia saşilor. La cincizeci de ani am vrut să fac Facultatea de Istorie, dar pentru că arhivistică, ce-mi doream eu, se făcea doar la Bucureşti, am renunţat. Îmi plac cărţile vechi, scrisul gothic, acum mă străduiesc să transcriu un jurnal de-al bunicului meu în scrierea actuală. În perioada în care a trăit el nu era introdusă scrierea germană modernă“, subliniază scriitoarea. Primele două cărţi ale doamnei Iunesch au ajuns printr-o conjunctură fericită în Canada şi în plan este traducerea lor în engleză. „Acolo sunt mulţi saşi, plecaţi de două generaţii, care nu mai ştiu germană“, explică femeia.

Ce-i place
„Îmi place pictura şi am încercat să văd dacă pot să pictez, iar acum am câteva tablouri realizate în ulei. Îmi plac florile în grădină, am semănat şi nuci, acum sunt mari, au crescut. Am şi trei brăduţi de trei ani, îmi place să prăsesc şi să urmăresc cum cresc plantele“, declară Anamaria Iunesch.

Ce nu-i place
„Nu-mi place prostia oamenilor. Scuza că aşa este omul şi aşa trebuie să-l iei nu funcţionează mereu. Pentru că aceşti oameni nu fac nimic să fie altfel. Nu-mi place ignoranţa şi goana după orice. Dacă după '90 toţi au avut posibilitatea să-şi pună capul la contribuţie, mulţi şi l-au pus la prostii, şmecherii, învârteli“, precizează Anamaria Iunesch.

Întrebări şi răspunsuri
Luptaţi pentru emanciparea femeilor dar nu sunteţi o feministă.
Exact, nu sunt o feministă. Am făcut Asociaţia Femeilor în Victoria în 1992 pentru a le arăta femeilor că mai există altceva în afara serviciului. Şi la Sebeş, în cadrul parohiei, am deschis o astfel de asociaţie şi mergea aşa de bine. Dar n-am nimerit femeile potrivite, pentru că acum s-a ales praful.
Care-i următoarea provocare?
Nu-i niciun plan, vreau să-mi cresc nepoţii şi să mă bucur alături de ei. Sper să reuşesc să scot şi cea de-a şaptea carte, dar costurile sunt destul de mari. Ce pot face prin puterea mea, fac.

Profil
Născută: 12 septembrie 1948, în judeţul Braşov
Studii: Şcoala Postliceală de Asistente Medicale (1968)
Familie: Căsătorită, are patru copii şi patru nepoţi