Ocupație multimilenară, readusă la lumină în cel mai mare muzeu în aer liber. Secretele bâtei ciobănești
0De joi până luni, 11 - 15 aprilie 2024, Dumbrava Sibiului găzduiește o serie de ateliere meșteșugărești dedicate de această dată traiului ciobănesc de odinioară. Obiecte demult uitate vor fi readuse la viață.
„Un weekend sub semnul… bâtei!”, au intitulat organizatorii evenimentul găzduit în aceste zile de Muzeul Astra Sibiu, cel mai mare muzeu în aer liber din țara noastră și din Europa.
În cadrul atelierelor deschise încă de joi, 11 aprilie, în Dumbrava Sibiului, doi meșteri populari prezintă și explică publicului „povestea bâtei ciobănești”, a legăturii ei cu oina - sportul nostru național, dar și al altor străvechi unelte folosite în viața păstorească.
„Publicul va putea experimenta secvențe de lucru. Atelierele meșterului Belei se vor desfășura de joi până duminică, în intervalele orare 10,00 - 12,00 și 14,00 - 16,00 iar meșterul Pavel Lupașc va derula un atelier luni, 15 aprilie 2024, în intervalul orar 10,00 - 12,00”, au menționat organizatorii despre acțiunea menită să promoveze atât turismul cât și uluitoarele tradiții românești.
Putineie, donițe, răbojuri și bâte încrestate, cioplite pe viu
„Meșterii Belei, din județul Alba și Pavel Lupașc, din județul Vrancea, vor confecționa bâte încrestate, putineie, donițe, răbojuri și alte obiecte din lemn folosite în gospodăriile de păstori, în construcțiile de la munte, precum și în timpul deplasărilor acestora cu turmele de mioare între vatra satului și locurile de pășunat sau de iernat. Gospodăriile, stânele și colibele expuse în muzeul din Dumbravă păstrează interioarele specifice, atât spațiile de locuit, cât și cele de prelucrare a laptelui și de păstrare a produselor”, au mai precizat reprezentanții Muzeului Astra pe pagina lor de socializare, recunoscând și că mare parte dintre obiectele readuse la viață cu acest prilej nu mai sunt folosite la fel de frecvent, sau chiar au fost abandonate.
„Uneltele care ilustrează evoluția și impactul unei ocupații multimilenare”
Uneltele folosite odinioară de ciobani au fost înlocuite între timp în urma progresului tehnologic, a cerințelor, metodelor de lucru adaptându-se vremurilor: „Cele care s-au păstrat ilustrează evoluția și impactul unei ocupații multimilenare, păstrând povestea comunităților din care provin, urme ale folosirii de către o familie sau alta”.
Printre obiectele nelipsite acestei ocupații străvechi se numără și ciomagul, întâlnit în funcție de zona etnografică sub diverse denumiri: botă, boată, măciucă, toiag, băț, bâtă ciobănească etc..
„Bâtele însoțeau păstorii în lunga lor călătorie, fiindu-le reazem, ajutându-i să se apere, conferindu-le încredere. Pe multe dintre bâte păstorii și-au încrustat semne ale înțelegerii cosmosului, transpunând motive din natură, vise sau vedenii, notând în cheie personală propriul destin”, reamintesc organizatorii evenimentului.
Le era așadar și însemn, dar și armă și tovarăș de viață, fapt ce se poate observa din mai toate imaginile care s-au păstrat din secolele trecute.
Cel mai dur lemn pentru măciuca ciobănească, unsă cu slană și afumată
Acest obiect era prelucrat, în general, din lemn de esență tare - precum cornul, considerat cel mai dur lemn european - ca să reziste în timp la multiple încercări: „Uneori partea de jos a bâtei era consolidată cu un inel sau un capăt metalic. Lemnul se recolta dinspre rădăcină sau de la o tulpină mai mare, pentru a se putea contura o măciucă în partea superioară. Dacă nu era drept, se îndrepta cu foc, se curăța de coajă și se cresta cu cuțitul”.
Un aspect interesant despre corn este faptul că el deși crește pe întreg teritoriul Europei, se pare că în România e cel mai des întâlnit, dar în puține locuri.
De aceea, materia primă diferea în funcție de zonă și implicit de resursa disponibilă. Se foloseau la prelucrare și sângerul ori păducelul, care de asemenea sunt din esență tare.
Și cu toate că de cele mai multe ori lemnul era strâmb și contorsionat, ciobanii reușeau să îl transforme, prin tehnici și meșteșuguri speciale, doar de ei știute, de acesta devenea precum o riglă. Dintre tehnicile folosite amintim despre șlefuirea cu sticlă, ungerea cu slană și untură și chiar afumarea bâtei.
Nu de puține ori, însă, pe ciomagul ciobănesc au fost observate pe acestea crestăturile făcute pe coajă. Bâtele ornamentele erau însă scoase la momentele mai speciale, precum sărbătorile.
Toate aceste secrete și multe altele, legate și de celelalte unelte păstorești, vor fi dezvăluite de cei doi artizani populari în cadrul atelierelor de la Astra, din Dumbrava Sibiului.
Se încarcă comentariile...
