Paștele, sub semnul comemorării, la Costești - Zorile

Sute de oameni s-au adunat, în prima zi  de Paște și-n zilele de după, pe locul în care,  în aprilie 1930, în seara Prohodului, 116 suflete au ars în bisericuţa de lemn a Costeştiului. A pierit, atunci, în flăcări aproape tot tineretul satului iar groaza apus stăpânire pe oameni, zeci de ani după cumplitul incendiu.

Au trecut  81 de ani de la tragedia care a zguduit o lume întreagă și oamenii încă se mai cutremură când îşi amintesc sau aud despre nenorocireacare s-a abărut  asupra localnicilor din Zorile, în sera Prohodului din 1930, când aproape toţi copiii satului au ars de vii înghesuiţi în bisericuţa de numai 14 metri lungime şi 6 lăţime, veche de aproape 300 de ani.

“Știu de la ai mei că văduvele de război şi cei câțiva bărbaţi ai satului, veniseră la Prohod şi-şi aduseseră cu ei copilașii. Pentru că la slujbă se strânseseră vreo 250 de oameni, n-a fost chip ca toţi să intre în bisericuţă și s-au sfădit cu preotul satului ca să se-mpartă cumva. Au stabilit așa: copiii şi tinerii înăntru, unde era mai adăpost, iar  părinții şi bătrânii satului, afară.  Nimic nu prevestea nenorocirea ce  avea să se abată peste aceste suflete venite  la Denie în Casa Domnului”,  povestește  Mariana Dumitru, unul dintre localnicii prezenți, luni,  la slujba de comemorare  oficiată de ÎPS Calinic, arhiepiscop de Argeși și Muscel, împreună cu 12 preoți din Zorile și parohiile învecinate.

Zguduitoarea poveste a stat și pe buzele  celorlați peste 300 de oameni veniți, în a doua de Paște  și–n zilele de după, să aprindă câte o lumânare pe locul în care s-a petrecut grozăvia și unde, acum, se află un monument închinat celor care și-au dat ultima suflare în lăcașul mistuit de flăcări.

„Înalt Prea Sfințitul Calinic a făcut demersuri pentru canonizarea victimelor incendiului. Acum așteptăm  hotărârea Consiliului Sfântului Sinod pentru a-i cinsti ca martiri pe  cei care au pierit acum 81 de ani, aici”, spune părintele Gheorghe Ene, actualul preot al  bisericii de la Zorile. 

 Ce s-a întâmplat în urmă cu 81 de ani

Bătrânii povestesc că făcările în care a pierit aproape tot tineretul satului au izbucnit de la o scânteie ce a aprins coroanele depozitate în podul bisericuţei. Cei dinăuntru s-au înghesuit spre ieșirea de numai 60 de centimetri lățime care dădea spre pridvor şi, apoi, spre uşa care, la acea vreme, ca în toate bisericile ortodoxe, se deschidea înăuntru. Cei de-afară s-au îmbulzit şi ei, într-o încercare disperată  de a-și salva copiii prinşi între flăcări. Din tot acest haos, numai 14 persoane  au fost scoase din  pârjol, iar dintre ele  au mai supravieţuit doar 12.  Cei rămași între bârnele de lemn s-au carbonizat în nici o jumatate de oră.

Doar slovele Evangheliei au scăpat de flăcări

 "După ce flăcările au fost stinse, părintele  Dumitru Vişinescu, preotul care ținea slujba de Prohod, a fost găsit carbonizat cu unul dintre dintre fii săi în braţe, iar sub el, Sfanta Evanghelie a fost descoperita întreagă! Slovele sale au scăpat neatinse de flăcări.!” , povesteşte preotul  Gheorghe Ene.

A doua zi după nenorocire,  aprope 100 de familii au pus doliu în poartă.  Bătrânii din Zorile  povestesc că după cumplita tragedie a urmat un val de sinucideri iar timp de câţiva ani, la Costeşti nu a mai avut loc nicio sărbătoare. Nunţile și botezurile  s-au ţinut, mai bine de cinci ani, în satele învecinate.
În fiecare an, după Paște, pe locul în care și-au găsit sfârșitul cele 116 victime ale tragediei, au loc slujbe de comemorare.