Satul din Munții Hunedoarei neschimbat de secole. Iarna mai rămân aici doar câțiva oameni VIDEO
0Satul Sohodol din Ținutul Pădurenilor a rămas aproape neschimbat. Cele mai multe dintre casele sale vechi sunt părăsite însă, în timpul iernii, iar în așezare mai rămân câțiva oameni.
Aflat la 30 de kilometri de Hunedoara, în Munții Poiana Ruscă, Sohodol (comuna Lelese) se numără printre cele mai pitorești sate din România.
Cele mai multe dintre gospodăriile sale au fost înființate în urmă cu peste un secol, iar de-a lungul timpului nu au suferit modificări care să le schimbe radical aspectul.
„S-a întâmplat acest lucru pentru că în aceste case locuiau vârstnici. Unii s-au stins de mulți ani, iar nimeni nu a mai venit în locul lor. Așa au fost lăsate. Și școala din Sohodol, unde am învățat în clasele I – IV, a rămas abandonată de prin anii ´90. Copiii din sat învățau aici în primele clase și apoi mergeau la școala din Alun, până în clasa a opta, unde era un internat. La fel ca Alun, unde au mai rămas câțiva săteni și zeci de gospodării goale, și în Sohodol îi poți număra pe localnici pe degete”, povestește unul dintre puținii localnici din Sohodol.
Satul cu case tradiționale, pustiu în timpul iernii
În timpul iernii, multe dintre gospodăriile din Sohodol sunt închise, pentru că locatarii lor, care mai stau aici în sezonul cald, se mută la oraș – mulți dintre ei în Hunedoara.
„O dată pe săptămână, celor rămași le aduc pâine cu mașina, la poarta casei și chiar în casă, vârstnicilor care nu prea se pot deplasa. Aduc pâine pentru șapte familii”, spune Sorin Pătrău.
Satul Sohodol se află la trei kilometri de Lelese, centrul comunei Lelese din Ținutul Pădurenilor, însă fiind mai mică, localitatea a fost afectată mai puternic de fenomenele depopulării și îmbătrânirii populației care a lovit zona în ultimele decenii.
„Au fost perioade mai bune când în zonă funcționau minele de la Ghelari, Lelese, carierele de la Alun și Crăciuneasa. Unii localnici au pensii destul de bune, însă populația este îmbătrânită. Cei tineri se luptă cu agricultura și zootehnia, dar le este greu, pentru că nu e forță de muncă, iar prețurile sunt mici la vânzare. Nu sunt oameni cu bani, care să poată să dezvolte ferme aici, deși pământul este fertil”, spune Sorin.
În trecut, povestesc localnicii, dealurile din jurul satelor Sohodol și Lelese erau ocupate de terenuri agricole pe care localnicii cultivau grâu, porumb, lucernă și cânepă pentru hrănirea numeroaselor animale din gospodărie. Creșterea lor era una dintre îndeletnicirile tradiționale fiecărei familii.
„În valea Sohodolului, au funcționat mai multe mori, unde grâul cultivat pe dealurile dintre Lelese și Sohodol era măcinat”, își amintește un localnic.
„Acum unele din terenurile care în trecut erau ocupate de culturi de grâu și cucuruz, unde terenul este mai fertil, sunt acum ocupate de grădini, unde localnicii cultivă legume și zarzavaturi, dar și unele soiuri de fasole și de arbuști fructiferi pe care în trecut nu le găseai în grădinile din această zonă. Sunt oameni care au făcut o pasiune pentru grădinile lor de legume, unii țin cu ele o bună parte din piața din Hunedoara”, relata, recent, Ciprian Achim, primarul comunei Lelese.
De aproape trei ani, o şosea modernă construită între Lelese şi Sohodol, a scos din izolarea prelungită satul din munţi şi i-a făcut pe localnici mai optimişti în privinţa viitorului aşezării.
În acelaşi timp, uliţele proaspăt asfaltate ale cătunului au fost luminate cu instalaţii cu Led-uri, ecologice. În ciuda investițiilor, în vreme de iarnă, satul Sohodol rămâne aproape pustiu, iar cei rămași așteaptă sosirea primăverii pentru ca așezarea să se anime din nou.
Satul din Munții Poiana Ruscă
În urmă cu aproape trei secole, satul Sohodol, din Munții Poiana Ruscă, era cunoscut pentru sălbăticia pădurii din jurul lui şi pentru traiul greu al sătenilor, ale căror ocupaţii tradiţionale erau creşterea animalelor şi muncile forestiere.
„Acest sat ocupă culmea unui munte. Teritoriul său, care se afla înainte în mijlocul unei păduri înfricoşătoare, iar acum, curăţat şi defrişat prin hărnicia locuitorilor, împărţit în două părţi de hotar, este atât de steril şi nerodnic încât, în afara culturilor de primăvară, nu produce nimic altceva. De aceea, locuitorii, fiind lipsiţi cu totul de culturi de toamnă, îşi acoperă necesităţile din comerţul cu animale mari şi mici în târgurile din Deva şi Hunedoara”, se arăta în Conscripţia Fiscală a Transilvaniei din 1750, potrivit Monografiei comunei Lelese – de Rusalin Işfănoni.
La începutul secolului XX, Sohodol avea aproape 300 de locuitori. În anii ´50, peste 200 de oameni încă locuiau în aşezarea cu aproape 100 de gospodării. În 1978, au mai rămas aproape 50 de localnici, iar în 2017 populaţia Sohodolului număra mai puţin de 20 de persoane, majoritatea vârstnici.
Case tradiționale din Sohodol
Cele mai multe case din Sohodol au fost ridicate pe un singur nivel, având de obicei două încăperi (odaia de locuit și cămara) și, deși nu sunt identice, au numeroase lucruri în comun în ce privește arhitectura specifică zonei și modul în care sunt organizate gospodăriile.
Locuințele au fundații de bolovani așezați cu mortar sau lut, care sunt zidite la suprafață cu lespezi de piatră, pereții de lemn și acoperișuri în patru ape cu mici coame. Au pivnițe și cămări construite din bârne groase, pătule, șuri și grajduri care fac separația între curte și grădină.
Ferestrele le sunt evidențiate pe fațade, prin tocurile de lemn, iar fațadele sunt orientate către sud sau răsărit. Scândurile de lemn și zidăria de piatră formează împrejmurile gospodăriilor.
Comuna Lelese, aflată la circa 30 de kilometri de Hunedoara, a rămas renumită pentru tradiţiile pădurenilor, păstrate cu străşnicie de secole şi pentru arta populară specifică zonei. În cele patru sate ale comunei Lelese mai locuiesc 400 de oameni. Fiecare dintre ele a avut câte o şcoală, unele vechi de aproape 100 de ani.
Se încarcă comentariile...
