Iarna, la pas, în ținuturile de vis din Hunedoara. Cele mai populare locuri de poveste VIDEO

0
0

Peste jumătate din suprafața județului Hunedoara este ocupată de munți, acoperiți de păduri vaste și zone sălbatice, care le pot oferi amatorilor de călătorii în vreme de iarnă experiențe de neuitat.

Sarmizegetusa Regia. Foto: Daniel Guță
Sarmizegetusa Regia. Foto: Daniel Guță

În zilele de iarnă, Hunedoara devine unul dintre cele mai ofertante județe pentru amatorii de călătorii.

Cele două parcuri naționale care însumează peste 80.000 de hectare, locurile unice din munții Metaliferi, Parâng, Retezat, Șureanu și Poiana Ruscă, unde zăpada este aproape nelipsită la sfârșit de an, și întinderile vaste de păduri seculare se numără printre opțiunile numeroase pe care le au turiștii veniți să exploreze frumusețile județului din vestul României.

O mulțime de locuri de poveste pot fi explorate în Masivul Retezat. Iarna, aproape 20 de trasee montane pot fi folosite de turiști, pentru a ajunge în inima Retezatului, unde se află cele aproape 80 de lacuri glaciare. Datorită lor, masivul a fost supranumit „tărâmul fermecat cu ochi albaştri“.

Lacurile din Retezat, locuri de poveste

Cele mai multe dintre ele s-au format la altitudini de peste 2.000 de metri, în locuri unde călătorii pot ajunge pe jos, pe trasee montane, după mai multe ore de mers.

Lacurile din Retezat, împreună cu circurile glaciare (bazine stâncoase cu pante abrupte, formate în urma topirii gheţarilor) fac ca Retezatul să fie unul dintre masivele din Europa care păstrează cele mai răspândite urme ale erei glaciare.

Lac glaciar din Retezat. Foto: Lucian Ignat
Lac glaciar din Retezat. Foto: Lucian Ignat

„Aceste ochiuri de mare, cum sunt denumite de ciobani, îşi au originea în acţiunea de dăltuire a reliefului de către gheţarii care acopereau cu mii de ani în urmă înălţimile munţilor“, informa geograful Nae Popescu, autor al Monografiei Retezatului.

Locuri de poveste în Retezat

Turiştii care vor să exploreze Retezatul, pe traseele care ajung până la 2.500 de metri altitudine, pot intra în munţi pe şase drumuri accesibile parţial autoturismelor. Iarna, cel mai popular dintre ele îi aduce pe călători la popasul Cârnic, de unde un drum forestier, interzis mașinilor, duce spre cabanele Pietrele și Gențiana.

Traseul spre Pietrele începe din orașul Haţeg, pe Drumul Național 66, și traversează satele Ohaba de Sub Piatră, Sălaşu de Jos, Sălaşu de Sus, Mălăieşti și Nucşoara, urcând apoi pe un drum asfaltat până în apropiere de Cârnic, aflat la limita Parcului Naţional Retezat.

Pietrele. Foto: Marius Turc
Pietrele. Foto: Marius Turc

La circa 15 minute de mers pe jos de la Cârnic, se află cascada Lolaia, una dintre atracţiile Parcului Naţional Retezat. Pârâul Pietrele, care o formează, culege izvoarele a patru mari foști ghețari: Stânișoara, Pietrele, Valea Rea și Galeșul.

„Apa lor, adunată în patul ros de piatră, taie un defileu terminat la circa 1.000 de metri altitudine, cu un prag de 15 metri peste care apa se rupe în două fâșii cu zgomot de tunet“, menționa geograful Nae Popescu.

Drumul forestier trece pe lângă cascadă urcând spre complexul turistic Pietrele, aflat la circa o oră și jumătate de mers. De aici pornesc mai multe trasee marcate spre lacurile din Retezat și spre vârfurile cele mai înalte ale masivului.

Complexul turistic Pietrele, unul dintre cele mai vechi din ţară, a fost înființat la sfârşitul anilor 1930 în Retezat, la altitudinea de 1.480 de metri. Se află în zona centrală a Parcului Naţional Retezat, la confluenţa crestelor secundare ale masivului, iar traseele care pornesc de aici prin văile Stânişoarei, Pietrele, Valea Rea, valea Vârfului Mare şi culmea Lolăii leagă Pietrele de alte cabane și locuri de popas din Retezat, înființate la Genţiana, Buta, Cheile Buţii, Baleia, Râuşor și Poiana Pelegii.

„Palma lui Dumnezeu“ din Munții Șureanu

Munții Șureanu cuprind cea mai mare concentrare de așezări dacice de pe teritoriul României, dar se disting și prin formele variate de relief, create cu timpul de apele ce au modelat masivul calcaros.

Ponorul, cel mai spectaculos râu din Munții Șureanu, traversează un ținut sălbatic, împânzit de rămășițele unor stâne înființate în vremea dacilor, și, la circa 10 kilometri de la izvoarele sale, dispare sub pământ, în Fundătura Ponorului.

Oamenii au numit locul aflat în apropiere de satul Ponor (comuna Pui) „Palma lui Dumnezeu“, datorită frumuseții sale. Iarna, fundătura acoperită de zăpadă și părăsită de localnici oferă o priveliște unică.

Un șir neîntrerupt de bucle, desenate de ape în lunca Ponorului, îi sporesc farmecul, atrăgând de la an la an tot mai mulți turiști în Fundătură.

Fundătura Ponorului. Foto: Florin Apur
Fundătura Ponorului. Foto: Florin Apur

„Peisajul natural este îmbogățit de prezența sălașelor și a clăilor de fân presărate în lunca Ponorului și pe înălțimile din împrejurimi“, informează Parcul Natural Grădiștea Muncelului - Cioclovina (PNGMC).

În susul pârâului, culmile domoale, de peste 1.000 de metri, care înconjoară lunca Ponorului au fost din cele mai vechi timpuri traversate de ciobanii care își duceau oile de la șes spre pășunile alpine din Retezat, Șureanu, Țarcu și Cindrel. La două ore de mers pe jos de Fundătura Ponorului, lunca Ponoriciului oferă o priveliște asemănătoare cu cea din „Palma lui Dumnezeu“.

Și aici, apele izvorului se pierd sub munte, formând galerii care corespondează cu Peştera Cioclovina de Apă, aflată la circa doi kilometri.

Lunca Ponoriciului, aflată la altitudinea de 835 de metri, a devenit în ultimii ani un loc tot mai căutat de amatorii de excursii pe munte.

„Turiști veneau și înainte de 1990 aici. Căutau peștera prin care se poate ieși pe cealaltă parte a muntelui, la Cioclovina“, relatează Lazăr, un localnic din Ponor, care deține un sălaș în Ponorici.

Accesul în interiorul complexului carstic Ponorici-Cioclovina este permis doar speologilor experimentaţi, în timp ce turiştii pot vizita doar intarea în cele două peşteri.

Misterioasele cetăți dacice, locuri de poveste

Cel mai cunoscut loc din Munții Șureanu este Sarmizegetusa Regia, fosta capitală a Daciei din vremea regelui Decebal.

Sarmizegetusa Regia iarna. Foto: Daniel Guță
Sarmizegetusa Regia iarna. Foto: Daniel Guță

Înaintea războaielor de la începutul secolului al II-lea, care au dus la distrugerea ei de către romani, Sarmizegetusa Regia era o aşezare urbană înfloritoare, în jurul căreia au fost ridicate mai multe cetăţi dacice, care aveau în special rol de apărare.

În prezent, monumentul aflat în Patrimoniul cultural mondial UNESCO se numără printre cele mai importante obiective turistice din România. Poate fi vizitată și în timpul iernii, însă până la orele după-amiezii, iar turiștii trebuie să fie echipați adecvat. În cea mai mare parte a sezonului rece, cetatea dacică rămâne acoperită cu zăpadă, iar din aceeași cauză, ultimii patru kilometri ai drumului sunt greu accesibili cu mașina.

Retezat. Foto: Lucian Ignat
Retezat. Foto: Lucian Ignat

În apropiere de Sarmizegetusa Regia, cetățile dacice Blidaru, Costeşti-Cetăţuie şi Piatra Roşie, incluse și ele în Patrimoniul mondial UNESCO, se numără printre atracţiile turistice populare din zonă.

Tot în împrejurimile capitalei antice au rămas în afara traseelor rămășițele altor așezări dacice, ascunse în păduri ori pe creste greu accesibile. În aceste locuri, povestesc localnicii, au fost descoperite de-a lungul timpului comori prețioase, ale căror secrete oamenii s-au jurat să le țină sub tăcere.

Ținutul Pădurenilor

Munții Poiana Ruscă, o punte de legătură între Carpații Meridionali și Munții Apuseni, întinşi pe teritoriile județelor Hunedoara (în cea mai mare parte), Caraș-Severin și Timiș, sunt cunoscuți din cele mai vechi timpuri pentru bogatele lor resurse minerale.

Poiana Răchițelii. Foto: Daniel Guță
Poiana Răchițelii. Foto: Daniel Guță

Munții cuprind una dintre cele mai pitorești regiuni din România, Ţinutul Pădurenilor. Zona şi-a primit numele datorită vastelor întinderi de pădure care au acoperit-o din cele mai vechi timpuri.

Satele pădurenilor au rămas înconjurate de cordoane de pădure care se întind uneori pe zeci de kilometri.

În unele locuri, oamenii nu au intervenit niciodată asupra naturii. Astfel s-au păstrat codrii seculari de pe valea Dobrişoarei şi Prisloapei, o rezervaţie aflată pe teritoriul administrativ al comunelor Bătrâna, Bunila şi Cerbăl, care ocupă aproape 140 de hectare.

Cele trei așezări aflate la peste 1.000 de metri altitudine au păstrat aproape nealterată înfățișarea lor de la începutul secolului trecut, însă multe dintre gospodăriile lor sunt pustii.

Pasul Vulcan, în romanul lui Jules Verne

Staţiunea Straja din Masivul Vâlcan a devenit în ultimii ani una dintre cele mai importante atracţii turistice din vestul ţării.

Pasul Vulcan. Foto: Daniel Guță
Pasul Vulcan. Foto: Daniel Guță

Zona de agrement, aflată pe munte la 10 kilometri de Lupeni, este vizitată în special iarna de iubitorii de schi, dar oferă și oportunități amatorilor de drumeții pe munte. Un astfel de traseu, peste creste, o leagă de Pasul Vulcan.

În Masivul Straja, unul dintre locurile de hotar din trecutul Transilvaniei, în Primul Război Mondial au murit peste 1.000 de soldaţi.

În memoria lor a fost ridicat, pe munte, Schitul Sfinţilor Constantin şi Elena, devenit unul dintre obiectivele turistice din zonă. Oaspeţii schitului ajung aici trecând printr-un tunel pe pereţii căruia au fost pictaţi 365 de sfinţi, în ordinea în care sunt sărbătoriţi în câte o zi din an. Tunelul datează de peste un deceniu, iar lungimea sa depăşeşte 50 de metri.

Pasul Vulcan. Foto: Daniel Guță
Pasul Vulcan. Foto: Daniel Guță

În apropiere de Straja se află Pasul Vulcan (Vâlcan), o veche trecătoare din Carpaţi, situată la altitudinea de peste 1.600 de metri, care face legătura dintre Depresiunea Petroşani şi Oltenia. În trecut, zona a fost, până la construirea şoselei prin Defileul Jiului, o importantă cale de acces a Ţării Haţegului şi a Transilvaniei spre nordul Olteniei.

Prin Pasul Vulcan a trecut Mihai Viteazul pentru a ajunge în Viena, în anul 1600, iar potrivit legendei, în locul numit Poiana lui Mihai, voievodului i-ar fi murit calul din cauza efortului. Zona este amintită şi de scriitorul Jules Verne, în romanul său „Castelul din Carpaţi“.

În prezent, Pasul Vulcan tinde să devină o staţiune turistică, care atrage prin frumuseţea peisajelor montane. O telegondolă îi aduce pe turiști în zona de agrement, în timp ce șoseaua din Pasul Vulcan este transformată, iarna, în pârtie de schi.

Recomandări pentru călătorii iarna

Călătoriile pe munte în timpul iernii sunt, pentru mulți turiști, un mijloc de a rămâne activi pe tot parcursul anului, fiind considerate revigorante și benefice pentru sănătate.

Cei care plănuiesc astfel de expediții trebuie să țină cont că iarna drumurile și potecile de munte sunt mai greu accesibile, vremea este mai răcoroasă și mai capricioasă, iar zilele sunt mai scurte.

Salvamontiștii le recomandă amatorilor de drumeții ca întotdeauna înainte de a porni în expediții montane în această perioadă să verifice prognoza meteo din zona unde călătoresc și condițiile de ascensiune pe munte.

De asemenea, turiștii trebuie să acorde importanță calității echipamentelor și îmbrăcăminții. Trebuie să rămână hidratați și hrăniți, lucruri necesare în reglarea temperaturii corpului. Este recomandată evitarea acțiunilor riscante.

Un bagaj consistent și necesar

„Niciodată să nu intrați într-o zonă închisă. Nu plecați singur. Consultați buletinele meteorologice, prognozele referitoare la avalanșe și informațiile locale. Folosiți materiale adecvate și verificați-le starea. Anunțați o persoană de contact pe ce traseu veți merge. Urmați sfatul unei persoane experimentate, bună cunoscătoare a zonei pe care doriți să o parcurgeți. Nu înaintați în grup, ci unul în spatele celuilalt, la distanță de siguranță. Anunțați dacă întârziați. Solicitați informații de la profesioniști: salvatori montani, ghizi montani, cabanieri, monitori de schi. Considerați că nu există zonă sigură“, este recomandarea Salvamont România, pentru cei care vor să parcurgă trasee montane.

Potrivit salvamontiștilor, din bagajul celor care se aventurează în vreme de iarnă pe munte nu trebuie să lipsească sistemele de comunicare și navigație (busolă, telefon cu aplicații GPS, hartă), îmbrăcămintea adecvată (echipamente impermeabile pentru ploaie sau ninsoare, pulover gros sau un polar, căciulă și mănuși, bocanci, parazăpezi, îmbrăcăminte lejeră care să nu jeneze și care să nu vă facă să transpirați.

Sunt necesare și bidonul cu apă, alimentele, lanterna (cu baterii de rezervă), o trusă de prim-ajutor, bricheta sau chibriturile pentru foc, o pătură care ar putea fi folosită ca adăpost de urgență și un sac pentru strângerea deșeurilor, care nu trebuie aruncate pe munte.

Hunedoara


Ultimele știri
Cele mai citite

Partenerii noștri