Video Orașul din România unde lucrau peste 19.000 de oameni. Din marile uzine au mai rămas ruine și un turn uriaș

În urmă cu trei decenii, peste 19.000 de oameni lucrau în minele și uzina textilă din Lupeni, unul dintre marile centre industriale ale României, unde astăzi fostele fabrici au devenit ruine, iar mineritul se apropie de sfârșit. Din uriașa platformă Vâscoza a rămas un coș de fum de peste 220 de metri, în timp ce mina care avea odinioară peste 15.000 de angajați mai numără aproximativ 400 de salariați și se pregătește de închidere.

Mina Lupeni. Foto: Daniel Guță

Zeci de hectare ocupate de ruine, clădiri dezafectate și terenuri virane se întind pe malul stâng al Jiului de Vest, la Lupeni, într-o zonă de luncă pe care de-a lungul timpului, în peste un secol și jumătate, au fost ridicate instalații miniere, clădiri uriașe și unul dintre cele mai înalte coșuri de fum din România. 

Orașul rămas fără uzine

Pe celălalt mal al râului și pe versanții care mărginesc valea Jiului, au fost înființate la început colonii muncitorești de case, apoi mici cartiere destinate noilor veniți, urmate de cvartalele de blocuri ale anilor '50, de cartierele muncitorești din deceniile următoare și de șirurile de blocuri turn construite începând din anii '70, când Lupeniul devenise unul dintre cele mai importante centre miniere din România. 

Veche de peste un secol, Colonia Ștefan se numără printre locurile aparte din Lupeni, distingându-se prin înfățișarea caselor și aliniamentul străzilor construite pe deal, în jurul Puțului Ștefan, unul dintre monumentele istorice ale orașului.

Lupeni. Puțul Ștefan. Foto: Daniel Guță

Structura de fier a vechiului puț minier a rezistat trecerii timpului, în timp ce, la poalele dealului, zona industrială extinsă în perioada comunistă a trecut prin transformări radicale, odată cu restrângerea activității miniere și dispariția unor întinse construcții și instalații industriale.

Minele din Valea Jiului, o regiune care cuprinde șase orașe miniere (Petrila, Petroșani, Aninoasa, Vulcan, Lupeni și Uricani) și mai multe sate și cătune înșirate de-a lungul celor două Jiuri, pe o distanță de 40 - 45 de kilometri, au reprezentat, timp de peste un secol, principala sursă de locuri de muncă pentru locuitorii zonei. La începutul anilor '90, când mineritul își începuse declinul, populația regiunii depășea 150.000 de oameni, din care o treime munceau în minerit. 

Minele din Lupeni aveau peste 15.000 de angajați, iar populația orașului depășise 35.000 de oameni. Circa 4.000 de femei munceau în uzina textilă Vâscoza, care ocupa peste 20 de hectare în vecinătatea minei de cărbune și preparației de cărbune, dezafectată, de pe malul stâng al Jiului. Fabrica de fibre textile a fost închisă la sfârșitul anilor '90, iar în urma ei, a rămas coșul de fum înalt de peste 220 de metri, abandonat, care domină priveliștea ruinelor acoperite de vegetație. 

Ultimii mineri de la Lupeni

Mina din localitate se îndreaptă și ea spre finalul existenței sale. Mai are aproximativ 400 de salariați și se află în proces de închidere, alături de celelalte trei exploatări din Valea Jiului.

Numărul angajaților din minerit, de aproximativ 2.300, este redus etapizat în Valea Jiului, unde mai funcționează doar minele Livezeni (Petroșani), Vulcan și Lupeni, în timp ce la Mina Lonea activitatea minieră a fost oprită. Recent, conducerea Complexului Energetic Valea Jiului, care gestionează activitatea minelor de cărbune, a anunțat disponibilizarea a peste 100 de angajați de la exploatările Lonea și Lupeni.

„La Lonea e vorba despre 64 de lucrători, iar la Lupeni, 42. În total, 106 oameni pleacă, pentru că doar pentru atâția avem bani alocați de la minister pentru disponibilizare. Iar posturi desființate vor fi, în total, 310, deoarece mai avem posturi vacante de la Memorandumul din 2024, adică 204 posturi, iar 106 pleacă cu ordonanța. Deci, un total de 310 posturi. Termenul final este 31 octombrie, iar cei care se înscriu trebuie să îndeplinească criteriile și, în cursul lunii noiembrie, vor pleca”, a spus Dan Constantin Marinescu, președintele Consiliului de Administrație al Complexului Energetic Valea Jiului, potrivit ziarului Cronica de Hunedoara, din Valea Jiului.

La Mina Lonea, activitatea este oprită încă din toamna anului 2025, după ce abatajul din care se extrăgea cărbune a fost închis din cauza apariției gazelor. Minerii au fost transferați la celelalte exploatări din Valea Jiului, inclusiv la Lupeni, astfel că disponibilizările anunțate recent îi vor afecta în principal pe minerii din Lupeni.

Povestea cărbunelui a început în urmă cu un secol și jumătate

Marile zăcăminte de cărbune de pe Valea Jiului de Vest au fost identificate la mijlocul secolului al XIX-lea, când ținutul era unul sălbatic, aflat la „granița” regiunilor istorice ale Transilvaniei, Banatului și Olteniei. Pasul Vâlcan lega atunci Ardealul de Oltenia, prin Munții Vâlcan, străbătuți de un drum al poștalioanelor care trecea pe la poalele Vârfului Straja (1.868 de metri).

1/12

Municipiul Lupeni din Hunedoara Foto Daniel Guță ADEVĂRUL (44) jpg Foto: Daniel Guță

Un punct vamal funcționa la poalele munților, pe drumul care trecea pe la marginea orașelor învecinate Vulcan și Lupeni. Dincolo de Lupeni, spre izvoarele Jiului de Vest, un drum se afunda în sălbăticie, urcând spre cumpăna apelor dintre Jiu și Cerna și coborând apoi pe Valea Cernei, spre Dunăre.

În acest ținut izolat se dezvoltaseră câteva sate mici de păstori, ca Valea de Brazi și Câmpu lui Neag, despre care se spune că ar fi fost întemeiate de români refugiați peste munți, în vremuri de război. Cărbunele a schimbat însă, treptat, înfățișarea întregii zone, iar Lupeniul s-a dezvoltat odată cu minele deschise aici, începând din a doua jumătate a secolului al XIX-lea.

„La Petroșani, extracția cărbunelui este urmată de o sortare atentă și de curățarea acestuia de impuritățile de șist, în timp ce la Lupeni cărbunele este extras curat, fără impurități, și încărcat direct în vagonete. Prin urmare, rezultatele favorabile obținute la producerea cocsului se datorează în primul rând calității superioare a cărbunelui din Lupeni”, arăta un articol publicat în presa maghiară în 1886.

Calea ferată uitată a Lupeniului

Din 1892, orașele Lupeni și Petroșani au fost legate printr-o cale ferată care a contribuit vreme îndelungată la scoaterea din izolare a localităților de pe Valea Jiului de Vest. Rețeaua feroviară din Valea Jiului a ajuns la apogeu în anul 1989, când căile ferate au fost folosite pentru transportul a peste 11 milioane de tone de cărbune extrase în ultimul an de comunism din bazinul minier.

1/16

Municipiul Lupeni din Hunedoara Foto Daniel Guță ADEVĂRUL (27) jpg Foto: Daniel Guță

După 1990, minele au intrat într-un declin abrupt, 11 dintre cele 15 exploatări miniere fiind închise, iar rețeaua de transport feroviar a Văii Jiului a fost, la rândul ei, restrânsă.

Calea ferată Petroșani–Lupeni a mai fost folosită pentru transportul călătorilor până în 2016. În anii următori, trenurile de marfă au circulat tot mai rar pe această rută, iar în cele două gări din Lupeni, una aflată în centrul vechi al orașului, iar cealaltă în zona Bărbăteni, la ieșirea din Lupeni spre Uricani, trenurile nu au mai ajuns.

1/35

Municipiul Lupeni din Hunedoara Foto Daniel Guță ADEVĂRUL (1) jpg Foto: Daniel Guță

Lupeni a rămas însă căutat de turiști datorită stațiunii montane Straja, accesibilă pe un drum de zece kilometri, care o leagă de centrul localității. 

„Iarna, stațiunea este foarte căutată și fără ea cred că orașul ar fi fost cu mult mai necăjit. Ne-am fi dorit și noi ca turiștii care ajung la Straja să se oprească și în oraș, nu doar să treacă prin el”, spune un localnic din Lupeni.