Carmen Sylva, cea mai veche stațiune de pe litoral. Locul cu nume de legendă și parfum de epocă
0Eforie Sud, cea mai veche stațiune de pe litoralul românesc, a fost înființată de o familie de boieri din părțile Moldovei.
Inițial, stațiunea a purtat numele de Băile Techirghiol-Movilă, mai apoi Băile Movilă sau Techirghiol-Movilă.
Ioan Movilă a fost un moșier cu idei înaintate, formate cu ocazia studiilor făcute în Apusul Europei, care a cunoscut stațiunile balneare din Europa, apreciind valoarea terapeutică a nămolului lacului Techirghiol și a razelor solare marine, valoare confirmată de către oamenii din aceste locuri, de legendele locale, de rezultatele obținute de medicii militari care tratau aici pe militarii suferinzi din Divizia Dobrogeană încă din 1894. El a luat hotărârea de a întemeia pe moșia cumpărată o stațiune balneară între plaja mării și lac, în 1899, conform www.info-eforiesud.ro.
Moșia dintre ape
Cu fonduri din exploatarea moșiei sale și cu împrumuturi făcute la băncile vremii, Movilă inițiază aducerea unor medici și chimiști din Viena pentru analiza apei și a nămolului. Ulterior, a început construcția celor două hoteluri – azi Hotel Parc și un sanatoriu pentru băi calde de nămol cu 50 de cabine.
Planurile de construcție sunt făcute și conduse de arhitectul Ivanovici și inginerul Zissu, iar pentru construcție au fost aduși meșteri zidari cu familiile, cum au fost familia Panait și Cristu, cărora le și construiește locuințe provizorii.
În primăvara anului 1902, construcțiile au fost terminate, iar Movilă a întreprins o amplă acțiune de reclamă în țară și peste hotare pentru a atrage vizitatori. Băile și hotelurile au fost deschise în perioada 15 iulie-15 august 1902.
Apoi Ioan Movilă a mai luat hotărârea de a parcela și moșia dintre ape, în locuri de casă, pe care să le vândă cu scopul de a se clădi aici și alte vile și hoteluri pentru turiști.
La 15 ianuarie 1904 Ioan Movilă a murit, dar familia condusă de Elena Movila continuă vânzarea locurilor de casă pe care se construiesc noi vile și hoteluri începând din anul 1905. În perioada 1903-1906 se construiesc aproximativ 50 de vile și hoteluri ca: vila Colonel Negrea, vila Cleopatra (azi Cupidon), vilele Sachelarie, Călinescu, Smântânescu, Predescu, Flora, hotelul Popovici și vila Ing. Zissu construită alături de hotel Parc, vilă care a fost reparată și refăcută în 1967.
Tot în această perioadă, se construiesc și anexele comerciale ale centrului, clădiri care astăzi sunt locuințe. În 1909, Eforia Spitalelor Civile din București, înființează pe malul mării, Sanatoriul pentru combaterea tuberculozei osoase la copii, construit provizoriu, cu instalații de băi calde, aplicații de cataplasme și helioterapie. Până în 1916, ia ființă în jur, un parc cu flora montată, cu scop recreative, dar și pentru consolidarea terenului nisipos.
Școala de Medicină a lui Victor Climescu
În anul 1925, Eforia Spitalelor Civile din București a adus aici pe doctorul Victor Climescu, care după cel de-al Doilea Război Mondial înfăptuiește aici a adevărată școală românească de chirurgie osteo-articulară pentru combaterea tuberculozei osoase. Peste 50.000 de suferinzi au trecut prin acest sanatoriu până în anul 1968.
Dr. Victor Climescu a deţinut aproape jumătate de secol conducerea sanatoriului de la Carmen Sylva, pe care l-a dezvoltat şi l-a modernizat. Totodată, a adus din străinătate tehnici moderne de tratare a bolilor osoase.
Victor Climescu s-a născut la 10 februarie 1895, la Botoşani. A absolvit Facultatea de Medicină din Bucureşti. În 1925 a obţinut titlul de doctor în medicină cu teza „Contribuţii la studiul autogrefelor osoase, fragmentare, parţiale îm afecţiunile traumatice şi patologice le membrelor“. Ulterior, a fost trimis pentru specializări în Franţa şi Elveţia unde studiază tuberculoza osteoarticulară.
În anul 1923 a fost numit directorul Sanatoriului CTC din Carmen Sylva (Eforie). Cu această ocazie a pus bazele specialităţii chirurgia tuberculozei osteoarticulare. În fiecare an, până la începutul celui de-al Doilea Război Mondial, a mers în străinătate aducând în ţară tehnici terapeutice moderne. Din anul 1942 devine medic primar, specialitatea chirurgie infantilă şi rămâne în continuare în sanatoriul din Eforie, refuzând să meargă într-un centru universitar.
În întreaga sa activitate a efectuat peste 11.000 de operaţii şi a fost iniţiatorul şi organizatorul primei campanii de depistare a tuberculozei osteoarticulare la noi în ţară.
În anul 1957, vestitul medic a publicat „Tratatul de tuberculoză osteoarticulară“, primul tratat de tuberculoză osteoarticulară apărut în literatura medicală românească.
Dr. Victor Climescu a dezvoltat sanatoriul, a construit noi clădiri şi a împrejmuit toată construcţia cu un gard de piatră, aflându-se în fruntea unităţii medicale timp de 43 de ani.
Datorită calităţii sale de bun gospodar, în iunie 1928, Victor Climescu a fost numit primar interimar, funcţie pe care a deţinut-o o scurtă perioadă de timp. Tot sub patronajul lui, în localitate a funcţionat o cantină pentru copiii săraci ai căror părinţi erau plecaţi pe front.
Vestitul doctor a fost căsătorit cu Elisa Climescu, ambii locuind în sanatoriu. A mrit la 19 noiembrie 1967, la Constanţa. În semn de respect pentru munca sa, în anul 1971 unitatea medicală din Agigea a primit numele Sanatoriul T.B.C. osteoarticular „Dr. Victor Climescu“, iar o stradă din Techirghiol poartă numele său.
20 de minute de la Techirghiol la Movilă
Stațiunea Eforie Sud nu a avut străzi până în 1920, deși ea fusese construită, la început, pe baza unui plan de sistematizare întocmit în 1906 de către arhitectul Arta Florescu, membru al familiei Movilă.
Spre vile se mergea pe alei și poteci, care plecau din șoseaua centrala Constanța-Mangalia. Prin 1920, un om de inițiativă – Constantinescu (i se spunea Căpitanul) a organizat transportul cu pontonul pe lacul Techirghiol. Pontonul era de fapt o plută mare, fixată pe niște bacuri, și mișcată de un motor cu ardere internă, ce făcea 20 de minute de la Techirghiol la Movilă (azi, Eforie Sud), depunându-și pasagerii pe malul unde Ioan Movilă ridicase sanatoriul pentru băi calde și nămol și hotelul menționat.
Hotelurile, la dispoziția trupelor de ocupație
În septembrie 1916, populația din Movilă este evacuată din stațiune. Hotelurile, vilele și băile rămân la dispoziția armatei germano-bulgare.
Construcțiile au stagnat, urmând să fie reluate după 1919. Încă din 1919, se pun bazele societății anonime Techirghiol- Movilă cu scopul de a se vinde locuri de casă formate pe moșia Movilă parcelată, acțiune desfășurată acum sub conducerea lui Sever Movilă, a Artei Florescu și a altor membri ai familiei. Acum se inițiază un nou plan de sistematizare cu locuri de casă între 600 și 1000 metri pătrați, iar perimetrul construibil a fost zonal după felul construcțiilor, în zona hoteluri, zona vile, zona obiective comerciale, precum și zona industrială, drumuri, străzi și alei.
Până în 1938, se construiesc în stațiune după acest plan aproximativ 500 vile, hoteluri și case de locuit. Stațiunea ajunge astfel să poată găzdui în 1938 până la 20.000 vizitatori pe sezon.
Profesorii Mrazec și Marius Sturza, apreciind dezvoltarea stațiunii între 1930-1939, precizau într-o prezentare propagandistică că: „Stațiunea balneară «Carmen Sylva» este una dintre cele mai mari stațiuni din țară. Nu există în Europa o stațiune balneară care într-un timp atât de scurt să fi luat un avânt atât de impunător”.
Societatea Movilă construiește clădirea actualelor hale, inițial cu scopul de a servi ca garaje, magazii și locuinței la etaj (între 1930-1939). După 1939 s-a construit Cazinoul de azi. În 1927 se termină linia de cale ferată și gara, toate asigurate prin munca ieftină a ostașilor din armata căilor ferate, condusă de general Ionescu din cavaleria regală.
Spre sfârșitul perioadei 1920-1935, s-a construit biserica locală Sf. Ioan Botezătorul și școala, din inițiativa locuitorilor stabili, cu ajutorul familiei Movilă, care donează prin societare loturile și contribuie cu materiale și bani. Conducerea administrativă a fost îndeplinită în perioada 1918-1927 de către Primăria satului Tuzla.
În 1928 stațiunea Movilă a devenit comună rurală, iar în 1929 comună urbană și i se schimbă numele în Carmen Sylva. Din 1948, stațiunea s-a numit Vasile Roaită, iar din 1962 numele i s-a schimbat în Eforie Sud.
Se încarcă comentariile...
