Liniștea vieții la țară, spulberată de vecini cu apucături de oraș. „Dacă-ți ia foc casa, vecinii sting incendiul sau filmează cu telefonul?“
0Comunitatea „Mutat la țară - viața fără ceas” l-a impresionat chiar și pe europarlamentarul Dacian Cioloș care vorbește despre „bucuria unei vieți simple și așezate”. Un membru al comunității povestește despre o situație care pare, aparent, incredibilă la sat.
„Mii și mii de oameni zugrăvesc, construiesc sau repară, plantează pomi și legume, și se bucură de viață în noile lor gospodării din ruralul românesc, indiferent dacă aceștia sunt fermieri, șoferi, IT-ști, artiști, profesori, doctori, navetiști sau meșteri. Și mai multe mii de oameni, poate sute de mii, visează la viața tihnită de la țară, dar nu știu de unde s-o apuce. Despre asta și despre multe altele, atât nevoi, cât și bucurii din viața la țară, am vorbit cu europarlamentarul Dacian Cioloş, un om pe care îl respect foarte mult și care ne-a onorat cu vizita lui, aici, în Apuseni”, a scris pe Forumul „Mutat la țară - viața fără ceas” Andy Hertz, cel care a înființat această comunitate.
Europarlamentarul Dacian Cioloș, despre care sursele „Adevărul” spun că și-a construit o casă tradițională din lut și lemn într-o zonă montană din apropierea orașului Cluj-Napoca, a scris la rândul său despre această experiență.
„Știu bine ce înseamnă să trăiești la țară și mă bucur să văd tot mai mulți tineri – și mai puțin tineri – care decid să se întoarcă în zonele rurale, multe depopulate. Pentru România, ruralul a devenit pentru unii sinonim cu sărăcia, pentru alții o lume idilică, de poveste, de multe ori deconectată de realitate. În ultimele decenii, cauze istorice și politice ne-au îndepărtat de bucuria unei vieți simple și așezate. Mai mult rău au făcut și nostalgicii politici care nu înțeleg ce înseamnă cu adevărat să fii țăran și promovează o formă primitivă de întoarcere la origini și tradiții. Celor care sunt curioși de adevăratele provocări ale întoarcerii în rural le recomand să înceapă cu grupul pe care l-am menționat mai sus. Sau să citească cartea-manual de întoarcere la țară pe care o avem mulțumită muncii devotate depuse de Andy, un arădean care a ales să se întoarcă din Anglia în România, direct într-un sat din inima Apusenilor”, a transmis Cioloș.
Lumea idilică față în față cu realitatea
Unul dintre membri comunității „Mutat la țară - viața fără ceas” a deschis o discuție din care reiese, cu tristețe, faptul că problemele vieții de la oraș există și la sat, din cauza nesimțirii unor vecini.
„Buna ziua, mă confrunt cu o situație de care am crezut că scap mutandu-mă la țară, dar se pare că nu, respectiv: poarta mea de acces auto și cea de pietoni sunt veșnic blocate de un vecin care are mai multe mașini decât îi încap în curte + de mașinile musafirilor lui. De fiecare dată când vreau să plec cu mașina sau mă întorc, trebuie să îi dau raportul și să mă rog de el să vină să mute mașina (și de multe ori durează pentru că ba doarme, ba își face siesta, ba mănâncă, ba face baie, ba e la animale, ba e la grădină etc) și eu stau, și aștept, până mă satur să intru sau să ies de la mine din curte, dar am și eu program, copii de dus la școală, serviciu la care trebuie să ajung etc, nu-s în pensie”, povestește Zoe Zanc.
Acesta explică faptul că în fata porții ei exista un șanț de scurgere a apelor pluviale betonat și peste el, ca să poată intra în curte, exista un podeț care a fost refăcut de primărie când s-a asfaltat ulița.
„Și el + alți vecini au în fata porții lui acel șanț și podeț, dar nu parchează acolo, ci la mine. Întrebare: are voie să-și parcheze mașinile pe podeț și să îmi blocheze mie accesul? Ce am de făcut? Cu vecinii se zice că trebuie să fii bine, dar asta devine exagerat de nesimțit și enervant. Mulțumesc pt eventualele sfaturi”, a concluzionat femeia.
„Te-a luat de fraier și de asta face așa”
Au urmat o sumedenie de sfaturi, de la „Chemați poliția”, la „Puneți stâlpi” și până la „Blocați roțile”, „Spargeți pneurile” sau „Discutați serios cu vecinul”.
Din comentarii a rezultat că mulți oameni care trăiesc la sat au probleme cu vecinii, de care au crezut că vor scăpa atunci când se vor muta din oraș.
„Conform legii, nimeni nu vă poate bloca accesul la proprietate! Am încercat și noi să avem o relație bună cu vecinii când ne-am mutat la țară. Nu s-a putut, asta e! Am învățat să ne protejăm pe noi înșine în toate felurile, restul e poveste. Așadar faceți fotografii și plângere”, a scris Gabriella.
„O cunoștință a rezolvat problema cumpărând o mașină veche, înmatriculată, cu 200 €, cu cilindree mică, pe care o ține în poartă. De câte ori intra sau iese din curte, o mișcă, apoi o pune la loc. Altfel nu s-a putut”, a spus soluția Valentina.
„Îl băteam de se c... pe el. Te-a luat de fraier și de asta face așa. A încercat unul și la mine crezând că-i merge. Sună aiurea, dar mârlanului trebuie să-i vorbești pe limba lui. Voi chiar aveți impresia ca genul ăsta de nesimțiți știu de vorba bună?!? El știe foarte bine ce face. Hai... în cel mai civilizat scenariu, chemi direct poliția și să-l amendeze, dar până la urmă tot la bătaie se ajunge”, consideră Sergiu.
„Dacă ar fi să cumpăr din nou casă la țară, aș cumpăra ca primul vecin să fie la cel puțin 1 km distanță”, a mărturisit Clementina.
Calitatea oamenilor din mediul rural
Lui Dragoș i s-a părut „imposibil” să nu înțeleagă vecinul când i s-a explicat să nu-și mai parcheze mașina acolo.
Claudiu a spus ce a pățit: „Să știți că există oameni așa. Noi locuim afară, dar aveam un teren în România, la care am făcut noi acum 15 ani un pod care pe atunci ne-a costat peste 1000 euro. Ei bine, lângă noi, vecinul are atelier auto și clar, mașini pe podul lui, pe al nostru, pe lângă gard.... Oricât i-am atras atenția, degeaba.”
Când Claudiu a pus terenul în vânzare, vecinul a încercat să-i facă pe potențialii cumpărători să renunțe la achiziție. „Lui îi convenea că terenul era <al nimănui>, așa el făcea ce vroia acolo. Ca să nu mai zic că apele reziduale le dădea pe terenul nostru. Când noul proprietar a intrat în posesia terenului, a venit cu ideile clare, vecini vecini, tu în casa ta, eu în a mea și Dumnezeu în casă la toți, dar tu nu faci ce vrei pe proprietatea mea. L-a avertizat să-și facă fosă, a tot lungit-o... Într-un final, vecinul a sesizat autoritățile și atunci da, și-a făcut fosa septica. Azi, sunt vecini buni, nu sunt certați nici nimic, dar lucrurile trebuie lăsate clare din primul moment.”
Gheorghe a vorbit despre calitatea oamenilor din mediul rural: „Educația lor, în general, lasă mult de dorit comparativ cu cea de la oraș. De regula, la țară, vecinii fac ce vor fără nicio opreliște, zgomote, muzică, folosesc drumul de lângă curte ca pe o proprietate chiar în dauna vecinilor. Este bine sa nu ai vecini aproape de casă”.
Rodica are o părere clară: „În general, oamenii din mediul rural au un bun simț înnăscut, fără să aibă prea multă școală, sunt amabili, binevoitori și săritori. Calitatea lor a fost <contaminată> de orășeni. Există uscături în orice pădure, dar oameni cu mai mult bun simț decât țăranii, eu nu am întâlnit”.
„Dacă-ți ia foc casa, sting vecinii focul”?
Valentina a povestit ceea ce i-a spus tatăl ei atunci când s-a măritat și s-a mutat în celălalt capăt de sat. „Fata mea, să ai vecini (în sensul de relații bune cu ei), că dacă-ți ia foc casa, pînă ajung eu, ți-o stinge vecinii”.
Discuția a luat o direcție nouă: cât de mult te mai ajută astăzi vecinii dacă ai probleme. „Ți-o sting pe dracu. Era odată. Acum scot telefoanele și filmează”, a scris Costel
„O sting 100%, că se poate să le ia foc si a lor”, a replicat Nicoleta. „Nici măcar! Pe mulți nu-i duce mintea nici măcar la atât! În sensul că le arde casa și lor, dacă stau cu mâinile în șold și se uită. Premisa este: <Ce pățește ăla nu pățesc eu>”, a zis Simona.
Se încarcă comentariile...
