Ioan Bolog a construit 40.000 de apartamente, 26 de şcoli şi şapte spitale

Ioan Bolog sau nea Jean, cum îi spun amicii mai tineri, este unul dintre cei mai cunoscuți şi apreciați oameni din județul Alba. Director vreme îndelungată la Intreprinderea Județeană de Construcții Montaj (IJCM) Alba, Ioan Bolog are în dreptul realizărilor un număr impresionant de lucrări edilitare.

Data naşterii: 9 aprilie 1936, Sălciua, judeţul Alba
Educaţie: Facultatea de Construcţii Civile, Industriale şi Agricole Cluj Napoca şi Academia de Ştiinţe Economice Bucureşti, specializat în relaţii internaţionale şu schimb valutar
Familie: căsătorit, două fete, doi nepoţi

A coordonat construirea a peste 40.000 de apartamente, 7 spitale, 26 de şcoli, 36 de grădiniţe, 6 cinematografe și 5 hoteluri. A coordonat lucrările la Casa de Cultură a Sindicatelor, precum și la alimentarea cu apă din râul Sebeş a orașelor Alba Iulia, Blaj, Teiuş, Aiud și Ocna Mureş.

Responsabilităţile pe care şi le-a asumat au făcut din Ioan Bolog unul dintre oamenii cu cele mai multe funcţii de preşedinte. Lista este lungă: președinte la Camera de Comerț Alba timp de 7 ani, preşedinte la Uniunea Naţională a Patronatului Român –Federaţia Alba, preşedinte onorific la Clubul de Golf Paul Tomiţa (a deținut opt ani preşedinţia efectivă a clubului), preşedinte onorific la Clubul Constructorul, prim-vicepreşedinte la Societatea Naţional Patriotică „Avram Iancu“.

Probleme cu regimul comunist

Nu i-a fost deloc ușor să răzbească în viață. Înainte de 1989 a avut mari probleme din cauza părinților și a socrilor. „Tata a fost cercetat politic, dus la Turda la «mititica», făcut în '49 membru de partid şi exclus pentru că nu mergea la întrunirile politice. Nu i-au mai dat serviciu. Era felcer şi l-au mutat într-un sat unguresc unde erau doar trei familii româneşti. Acolo mi-am întâlnit soţia. Socrul a fost acuzat că a fost greco catolic, nu s-a înscris în colectiv şi că ar fi fost legionar“, povestește Ioan Bolog.  Comuniștii i-au băgat mereu bețe în roate. A vrut să dea examen la hidroaeronautică la Sevastopol, dar l-au respins pe motiv că aveam o măsea cariată.

“La Cluj, la Politehnică, nu mi-au primit dosarul. Întors din armată, am luat o slujbă. Eram tehnician. În cartea de muncă mi s-a trecut muncitor, am fost sfătuit să fac asta şi a fost bine. Aşa am ajuns la facultate, apoi director, pentru că eram provenit din muncitor. Am terminat Facultatea de Construcţii Industriale apoi studii economice la ASE Bucureşti“, rememorează nea Jean.
    
„Dacă nu ai o doză de umor, viața nu e ușoară“

Are un simţ al umorului inconfundabil. La fiecare ocazie, zice câte un banc potrivit situației. „Dacă nu ai o doză de umor, viaţa nu e uşoară. Mi-am impus din tinereţe să nu bag necazurile în seamă. Pe vremea când conduceam IJCM, intreprinderea avea 5500 de angajaţi şi probleme suficiente. Eu însă veneam acasă fluierând“, spune Ioan Bolog.

Adevărată colecţie de întâmplări hazlii, ne povesteşte una. În anii 70, când a venit director la Trustul de Construcţii, nu cunoştea sistemul. „Era la Sebeş, la transporturi, un director, Stricatu. Mergeam la el să-mi dea maşini. M-am gândit că numele sună prea urât. La intrare, întreb: «Tovarăşul director Defectu e înăuntru?». Secretara s-a uitat ciudat la mine. În birou, salut: «Toată stima tovarăşe Defectu!  Ieşi afară! Cum îţi permiţi să-mi spui Defectu când pe mine mă cheamă Stricatu ?!», a zis. Până la urmă ne-am împrietenit“, povestește cu haz.

Își amintește de o altă situație amuzantă, legată de faptul că pe vremuri afemeiaţilor li se spunea în limbaj „de partid” că umblă cu misticisme. „Îmi spune șeful că am un om care umblă cu «misticismul» și să-l pun la punct. Îl chem pe om și îl întreb ce religie are. Spune că-i ortodox, dar nu prea merge la biserică, ci mai degrabă la femei. Dau telefon directorului și-l informez că omul e ortodox şi-i plac femeile, nici vorbă de misticism. «Omule, ăsta merge la nevasta unui ofiţer care a aflat şi vrea să-l puşte», îmi spune directorul“, povesteşte râzând nea Jean.

Aveți vechime de-o viață în construcții. Cum sunt meseriașii români?
I.B: Nu sunt de acord cu afirmaţia că românii sunt leneşi. Formează un popor foarte harnic când au o motivaţie. Am lucrat 12 ani în Germania, Israel, Algeria, Italia, cu români. Au fost departe de  alte ţări în ce priveşte calitatea şi cantitatea muncii.Acest popor este harnic şi destoinic,dar trebuie condus bine.
 
De cât timp fumați pipă?
I.B: De aproape 25 de ani. E un mod de a câștiga timp de gândire în fața unui interlocutor. Aveam momente în care simțeam că-mi patinează mintea. Mi-a plăcut întotdeauna mirosul tutunului Captain Black. Pe vremea când trăia Paul Tomiţa (n.r. marele antrenor care a pus bazele terenului de golf de la Pianu de Jos), fumam tutun „Captain Black” de la el. Primea de la ambasadele SUA și Olandei. Fuma şi el pipă.

Ce-i place: „Îmi place sportul în general. Am cheltuit în viaţă foarte mulţi bani şi timp pentru sport. Am fost timp de 17 ani preşedinte executiv la clubul Unirea Alba Iulia. La oameni apreciez foarte mult cinstea, onestitatea şi bunul simţ.“

Ce nu-i place: „Mă deranjează de-a dreptul obrăznicia şi indiferenţa la orice nivel ar fi. Mă supără minciuna şi hoţia directă sau mascată. Nu în ultimul rând, îmi displace ipocrizia.“