Ţăranii poligloţi

În satul Sârbi, întrebi pe româneşte, ţi se răspunde în bulgăreşte sau pe sârbeşte. Aşa e în două comune giurgiuvene, unde multilingvismul s-a moştenit de generaţii Te

În satul Sârbi, întrebi pe româneşte, ţi se răspunde în bulgăreşte sau pe sârbeşte. Aşa e în două comune giurgiuvene, unde multilingvismul s-a moştenit de generaţii

Te bagă în ceaţă oamenii ăştia! Ba sunt sârbi, ba sunt bulgari, ba români. Nici ei nu mai ştiu. Cică ar fi nişte poveşti vechi de vreo 300 de ani pe aici, prin judeţul Giurgiu, în comunele Schitu şi Iepureşti, că pe vremuri au venit prin locurile astea sârbi şi bulgari.

Din "aglomeraţia" asta de neamuri a rezultat ceva. Ţăranii poligloţi. Când vin bulgarii, cei din Bulgaria, să facă vânzare cu tot felul de produse, românii trec pe "multilingvism". Bulgarii zic că au dat peste conaţionali şi lasă din preţ, după negocierea de rigoare, ca între "fraţi".

Nu e mult de mers de la Bucureşti, o iei pe şoseaua spre Alexandria, apoi părăseşti asfaltul, după vreo 25 de kilometri, intri în praful drumurilor de ţară, hârtoape, tot tacâmul, până vezi în depărtare primele case mici ale satului Bila, în comuna Schitu.

Puţină lume la ora asta matinală pe uliţă. Zgribuliţi de frig, câţiva ţărani îşi fac apariţia pe la porţi. Întrebăm ce sunt, bulgari sau români. Ori sârbi. O bătrânică ieşise cu mâncare, să dea de pomană la vecini, pentru bărba-su. "Tata era român. Dar mama mi-a zis că ea se trage din sârbi", după care femeia bălmăjeşte ceva imposibil de înţeles. Pe urmă ne dumirim că o luase pe sârbeşte, după ce ne-a tradus mesajul.

Istorie complicată

Altă casă, alte păreri. Vine un bărbat la noi, mic şi îndesat, care se recomandă "bulgar cu capul mare", dar e cunoscut drept Fane a lu' Turcu şi o ia pe bulgăreşte cu alţi prieteni de-ai lui, tot pentru a-şi demonstra orizontul lingvistic nelimitat.

La care vine completarea lui Colea Gheorge, om la 75 de ani, care povesteşte că, în urmă cu vreo 300 de ani, ar fi venit aici câţiva bulgari, "cică au fugit de turci", şi-au făcut casă şi familie între români, pe urmă românii au învăţat bulgăreşte, cum şi bulgarii au adoptat limba lui Eminescu. "O mai rupem noi şi pe bulgăreşte, pe stradă, la magazin, pe unde apucăm, să nu uităm. E bine să ştii o limbă străină", apare altă voce, Elena Mănăilă, de 84 de ani.

Negocieri între "fraţi"

Aşa, deci până la urmă ce sunteţi: români sau bulgari? Vreau să ştiu. "Ne-am corcit. Nu ştim nici noi, că am avut şi părinţi bulgari, dar şi români", trage linie Mariana Asaftei, care zice că ţăranii de aici au o strategie "infailibilă" când le vin musafiri, bulgarii, "ăia din Bulgaria", să vândă mâncare, haine şi cosmetice. "Atunci o luăm pe bulgăreşte.

Ei zic că suntem de-ai lor. Ne fac reduceri", aud de la interlocutoarea mea. Aşa fac românii economie la bugetul strâmtorat din pensia de agricultori. Ia auziţi aici, un şampon la magazin e cinci lei, iar de la "fraţii" bulgari îl cumperi cu trei lei.

Tot cu trei lei iei şi o sticlă de ulei, în loc de şase lei la târg. "Dacă ştii să negociezi pe limba lor, scoţi orice şi la jumătate de preţ", e mulţumit a lu' Turcu. Dar nu vă duceţi şi în Bulgaria, dacă tot le ştiţi limba? "Păi ce, nu ne-am săturat de sărăcia de la noi? S-o mai vedem şi p-a lor?", se răţoieşte coana Elena.

Ziua româneşte, seara bulgăreşte

De la bulgari trecem la "vecinii" sârbi, în comuna Iepureşti, în satul Sârbi, unde lucrurile sunt şi mai încurcate. Aşa dăm peste Maria Ilie, care e născută în Bulgaria, dar zice că bunicii ei dinspre tată erau sârbi, mama sa fiind româncă. Vremurile tulburi au aruncat familia asta când pe un mal, când pe altul al Dunării. Mai departe de vrei să ajungi, trebuie să urci un deal, până dai de alt pâlc de case. Bătrâni sunt oamenii de aici, ca şi sălaşurile lor.

Unii spun că sunt sârbi, alţii nu mai sunt siguri de nimic. Două bătrâne scrutează cerul dintr-o poartă. Ne iau mai întâi pe sârbeşte, că vine iarnă grea, după cum îşi simt junghiurile din picioare. Asta am aflat din traducerea ulterioară.

Ce manuale? Nu au devenit ţăranii poligloţi la şcoală. "Aşa ne-am pomenit noi, să vorbim dimineaţa sârbeşte, la prânz pe româneşte şi seara pe bulgărăreşte", râde Gheorghe Iorga, care ne invită la el în casă, la o ţuiculiţă, "amestecătură de fructe", ca şi multilingvismul zonei.

Problema e că şi limba română s-a "corcit", de atâta sârbească ori bulgărească. Aşa dă exemplu nea Iorga pe un "bulgar" din Schitu care a venit la un prieten de-al lui din Iepureşti. "I-a zis primul să bage scaunele în sobă. Al doilea a rămas trăsnit. Cum să arunc bunătate de scaune "în foc, nenică?" Apoi s-a lămurit "sârbul" din Iepureşti că trebuia să scoată scaunele în tindă.