SUETA LA O CAFEA - "Multi oameni cu bani vin la mine si-mi ofera oricat ca sa le lansez fiicele"

- marturiseste copilul-minune al muzicii romanesti, Marius Moga

Este cel mai in voga compozitor roman. S-a nascut la Alba Iulia, a studiat pian si chitara, a facut canto si a absolvit Sociologia. A compus muzica pentru majoritatea artistilor romani. Recent, i-a fost incredintat proiectul pentru coloana sonora a filmului "7 Seconds", in care joaca Wesley Snipes. Acum pregateste muzica mai mult pentru export si remixeaza, la cerere, pentru cluburile din SUA, o piesa a celebrilor Duran Duran. N-a luat un premiu in viata lui, dar a fost rasplatit de public cu un disc de platina si 7 de aur pentru vanzari-record si are, la Arad, cel mai puternic fan-club din tara. Marius Moga are 23 de ani.
- Cam prea mult succes pentru varsta ta... Al cui copil esti?
- Sunt copilul lu' mama si lu' tata. Ma intrebi, probabil, fiindca ai auzit, ca si mine, tot felul de speculatii legate de cine sunt ai mei si de faptul ca as fi venit cu pile la Bucuresti sau ca tata e nu stiu cine. Tata e regizor la un post local de televiziune si, in felul lui, cel mai mare sustinator al meu. A nu se intelege ca din punct de vedere financiar este sustinatorul meu, fiindca nici vorba sa-mi fi spus vreodata ceva de genul "te iau de manuta si te rezolv!". Dimpotriva, nu m-a lasat sa vin la Bucuresti, sa nu fiu de capul meu. Referitor la muzica, el crede si acum ca, pentru mine, ceea ce fac nu-i decat un hobby. Dar ma intelege, a cantat la chitara in perioada comunista.
- Despre care tu nu stii mai nimic...
- Nu prea stiu mare lucru, eram in clasele primare. N-am mai apucat sa devin pionier, dar am prins repetitiile pentru festivitate.
- Esti o adevarata fabrica de hituri. Compui pe banda rulanta, in stiluri dintre cele mai diferite, pentru artisti de toate felurile... De unde inspiratia, talentul?
- Inca nici eu nu-mi explic matematic anumite chestii. Imi vin niste idei pe care le transpun in muzica, la fel cum arhitectii, de exemplu, isi transforma ideile in cladiri. Asta inseamna sa simti anumite lucruri si sa fii capabiI sa le transpui in note. Daca esti trist, vei crea o piesa trista, dupa cum, daca esti fericit, iti poate iesi ceva optimist, vesel. In ceea ce fac eu, totul e in deplina concordanta cu starile, cu trairile. Linia melodica in sine e o chestie de scurta durata. Adica iti ia putin timp sa creezi piesa. Procesul, cu aranjament muzical, cu tot restul, poate dura pana la cateva saptamani.
- Nu prea iesi in fata. De ce? Multi nu-ti stiu decat numele, nu si figura...
- Nu ma duc la petrecerile mondene, fiindca nu ma pasioneaza. Vad prin reviste ca se duc aceiasi oameni tot timpul. Imaginea mea este muzica. Nu-mi place sa fac act de prezenta si sa pierd vremea. Nici in presa nu-mi prea place sa apar. Deseori mi se reproseaza ca sunt fitos, dar nu simt neaparat nevoia sa ma bat cu pumnii in piept daca fac ceva.
- Pentru multi, se pare ca ai o viata de vis. Esti foarte tanar, ai succes si bani. Probabil ca ai o superprietena, o supercasa si o supermasina. In fond, in termenii acestia se discuta astazi...
- N-am o superprietena, nici o supermasina, fiindca nu stiu sa mi le aleg. Cat despre casa, locuiesc intr-un apartament inchiriat. Investesc tot ce castig in muzica. Pentru a evolua, trebuie sa ma misc repede si mult. Fac drumuri dese in SUA si Europa, pe acolo pe unde am contacte si, automat, cheltuiesc multi bani. Afara, sistemul functioneaza astfel. Niste tipi lucreaza cu casele de discuri carora le furnizeaza compozitori. S-a intamplat ca unii sa asculte piesele mele si sa le placa.
- De cand compui?
- De la 14 ani. Primul meu album e de muzica instrumentala. Tata il tine intr-un seif si nu vrea sa mi-l dea, ca sa nu-l pierd. Nu mai am nici o copie. E un album cu influente Vangelis si Jean-Michel Jarre. Tata asculta asa ceva in casa. In mod mai organizat, compun de pe la 16 ani, cand tot tata a cumparat un calculator. M-am folosit de el pentru orchestratie. Aveam si o clapa. Am inceput sa invat multe de unul singur, dar eram pasionat si de calculator si asta mi-a folosit. La scoala, aveam laborator de informatica si ramaneam dupa ore. Net-ul mergea destul de greu la vremea aceea, dar putin cate putin am reusit sa ma documentez cu ce imi trebuia. Incercam sa-mi dau seama ce secrete ascunde muzica. Eram atent la armonie, la instrumente. De un an, am propriul meu studio de inregistrari.
- ... In care cat ai investit din banii castigati?
- Cateva zeci de mii de euro, aproape tot. Sunt unii care investesc poate prea mult. Nu e neaparat un lucru bun. Daca ai studioul plin de scule ultraperformante, dar n-ai idei, nu-ti folosesc la nimic acele scule. Eu nu-mi iau decat lucrurile de care am neaparata nevoie.
- Care e cel mai mare succes al tau?
- Faptul ca am reusit sa fac ce imi place. Cred ca as fi fost tare nefericit dorindu-mi sa fac muzica si facand sociologie. Nu spun ca nu-mi place sociologia. M-a pasionat dintotdeauna. Cred ca am si inclinatii, fiindca m-am descurcat binisor la proiectele pe care le aveam de facut la scoala, dar nu stiu daca as fi fost un sociolog atat de dedicat asa cum sunt ca si compozitor. Ma omoara tot ce tine de statistica. In schimb, sunt foarte atras de tot ce are legatura cu creatia, indiferent de domeniu.
- Tot ce compui se vinde?
- Da.
- Care e diferenta dintre o piesa care tie ti se pare geniala si una comerciala, care doar se vinde?
- Daca voi zice ca o piesa e buna, inseamna ca se va vinde bine. Totul e dictat de public in industria aceasta. Sunt genuri care nu sunt foarte populare pentru ca asa sunt ele menite sa fie. Este exemplul jazz-ului. Exista cercuri restranse de ascultatori de jazz, dupa cum, pentru genurile raspandite, exista masele. Eu nu am o problema sa ma axez pe un anumit public. Ma adaptez extrem de usor.
- Preferi sa compui pentru unii artisti mai mult decat pentru altii?
- Da. Sunt si eu om, nu robot. Normal ca daca un artist imi place mai mult, prefer sa compun mai degraba pentru acela decat pentru unul care imi place mai putin. Incerc sa-mi fac bine treaba in toate cazurile, dar conteaza daca iti si face placere sa lucrezi pentru cineva. E omeneste, de ce sa fim ipocriti?
- O piesa foarte buna poate consacra un artist de mana a saptea?
- Astazi, in industria aceasta, fiecare isi pune in valoare ce are mai bun si nu e nimc rau in asta. Toata lumea crede ca, daca Moga da un verdict despre un artist sau altul, aprecierea lui trebuie socotita litera de lege. Verdictul il da publicul, nicidecum un om din industrie. Eu sunt sigur ca fiecare artist din tara asta stie exact cat valoreaza. Daca unii au luat-o razna, atunci e grav. Toata lumea crede ca m-am umplut de bani, dar nu stiu cum se face ca eu n-am vazut inca gramezi de bani in jurul meu. Sa va povestesc o chestie amuzanta.
Multi dintre cei care vor sa-si lanseze fiicele in muzica vin la mine si imi spun ca au afaceri, companii, bani si ca pot sa-mi ofere oricat. Sunt situatii cand imi vine sa le spun ca decat sa-si piarda timpul si banii, mai bine ar face-o pe fata lu' tata asistenta la compania lui. Dintre cei pe care ii ascult saptamanal, pe unii ii indrum catre canto, iar pe altii i-am pastrat pe aproape. Se vor lansa intr-o buna zi.
- Cum vezi viitorul in muzica de la noi?
- De cativa ani se tot contureaza viitorul acesta. Ceea ce este clar si surprinzator in acelasi timp este ca publicul roman este mult mai critic si selectiv decat cel european. E adevarat ca afara exista multe cercuri restranse care asculta doar anumite genuri, dar eu ma refer la marea masa de consumatori de muzica. Daca romanului nu-i place o anumita piesa, nu-i place si gata. Nu conteaza daca o canta cineva consacrat.
- O parte din coloana sonora a filmului "7 Seconds" e semnata Marius Moga. Cine te-a ales?
- Cand mi s-a propus acest proiect pentru "7 Seconds", am acceptat din prima. Au venit la mine, le-am aratat o piesa care mi s-a parut mie potrivita pentru proiectul lor si asta a fost. Dar sa stii ca nu m-am simtit coplesit decat de gandul ca fac o piesa pentru coloana sonora a unui film. Nu am o obsesie din a lucra pentru si cu vedete. Wesley Snipes e intamplator un actor care are un rol in acest film.
- Ce muzica asculti acasa?
- Stevie Wonder, George Michael, Sting, Phil Collins s.a. Dintre romani, imi placeau "Milenium" si "Partizan". Dar favorita mea e Loredana. E o artista care e pe piata de mult timp. Are o identitate si pentru asta o apreciez.
- Cum de nu a reusit nici o tanara speranta sa puna mana pe tine? Din cate se stie, nu ai o prietena.
- Sunt eu prea independent probabil. Dar am si eu viata mea, ca orice om normal.
- Ai o piesa care se transmite toata ziua pe posturile de radio: Morandi cu "Love me". S-a aflat foarte tarziu ca e creatia ta. De ce?
- E un proiect de studio initiat de mine si de Randi. Au mai lucrat la ea, impreuna cu noi, Loredana si Alexandra Ungureanu. Va fi lansata si in Europa. "Love me" a fost mai mult un test. Voiam sa vad ce se intampla daca vine de afara o piesa facuta de mine, fara sa se stie a cui e. Mereu ma tem ca piesele mele sa nu aiba succes la noi doar pentru ca sunt roman.
- Ce compui acum?
- O sa lansez un album de remix-uri "Simplu", prin care vreau sa dau o alta definitie notiunii de remix. Exista o perceptie gresita asupra remixului, cum ca acesta ar fi o metoda de umplutura pentru un album. Foarte gresit. Eu am remixat total acest cel de-al patrulea album "Simplu" si am incercat directii dintre cele mai diferite, de la pop la rock.
Mai pregatesc albume cu cativa artisti romani, unele sper sa fie surprize placute. Lucrez, de asemenea, la un remix pe care mi l-au solicitat niste americani pentru cluburile de la ei, pe vocile celor de la Duran Duran.