"Separarea Romaniei de Germania in '44 a fost o decizie buna"

In acest an, un colonel german urmeaza cursurile Colegiului National de Aparare din Bucuresti. Johannes Risse s-a nascut in 1952, a intrat in Bundeswehr in 1971, dupa bacalaureat, si a absolvit

In acest an, un colonel german urmeaza cursurile Colegiului National de Aparare din Bucuresti. Johannes Risse s-a nascut in 1952, a intrat in Bundeswehr in 1971, dupa bacalaureat, si a absolvit Academia Militara in 1994. A comandat diferite unitati de Politie Militara, inclusiv un batalion, formatiune care in Germania acopera cate trei landuri. Avem posibilitatea sa aflam opiniile sale personale despre romani, integrarea in NATO, disciplina prusaca si precizia nemteasca. De la 1 octombrie nu vom mai putea discuta decat oficial, intrucat dl. col. Risse va prelua atunci functia de atasat militar al Germaniei in Romania. - Prima impresie: nebunia din trafic? - Traficul, aici, e ca apa: unde gaseste un loc gol, acolo se duce. Soferii mi s-au parut mai atenti decat in tara noastra. Aici, ei stiu ca regulile exista, dar nu sunt foarte tari. O lege e mai mult o indicatie. Asa ca fiecare se protejeaza si lucrurile merg bine. In Germania, se stie ca regulile te apara si lumea e mai putin atenta. Neamtul obisnuit nu poate sa creada ca va veni unul care nu respecta regulile de circulatie. Sunt insa si oameni care incalca regulile si atunci au loc accidente, pentru ca soferii nu se feresc. Dar prima impresie nu a fost legata de circulatie. Am venit in Romania in 1998, cu o delegatie militara din Bavaria. Si ce m-a impresionat a fost deschiderea: romanii discutau totul foarte deschis. - Stiti ca se spune: punctual ca un neamt? - Eu am fost in SUA, si acolo, cel putin in fortele armate, disciplina este mai stricta decat in Germania. Sotia mea este americana. Ea a fost ofiter in armata americana din Germania. Asa ne-am cunoscut si am facut un fel de mic NATO. Si am observat ca ei sunt foarte punctuali, sunt mai rigizi decat nemtii la serviciu. Dimpotriva, daca te invita la o petrecere, nu se accepta sa vii la ora fixa, trebuie sa intarzii macar un sfert de ora. Cat despre mine, asa am fost invatat: daca trebuie sa fiu la 8, ma duc la 8 fara cinci. Nu mi se pare ceva deosebit, care sa surprinda. Probabil, sunt si locuri unde nu e la moda sa fii punctual, unde viata e mai lejera. - A fost armata americana o armata de ocupatie, ca rusii din Berlin? - Nu. Eu n-am avut acest sentiment. Au fost niste proteste ale celor care se temeau ca in Germania sunt stationate rachetele Pershing, dar nimic altceva. Ei au fost o mica minoritate, dar e normal intr-o democratie sa se poata exprima. Atentia care li s-a acordat a fost chiar mai mare decat ponderea lor. Intre armatele americana si sovietica a fost o mare diferenta. Rusii din RDG au locuit in cartiere sau chiar in orase construite doar pentru ei. S-au izolat, au fost secretosi. Americanii au stat cu chirie in casele nemtilor si au avut mai multe legaturi cu populatia germana. Aceste legaturi au ajutat la acceptarea lor si ei nu au fost vazuti asa cum ati spus. - Copil fiind, nu va enerva ca, in toate filmele americane, pierd nemtii? - La noi in scoala istoria este explicata inca din primele ore si vorbim despre aceste fapte, nu le ascundem. Copiii au o viziune mai obiectiva. Multi copii care acum sunt adulti s-au suparat pe parintii lor, pe ceea ce au facut acestia in razboi. Adica au fost suspiciosi, i-au banuit ca au facut ceva rau, au spus ca sunt vinovati, ca au raspunderea pentru crimele respective. A durat doua generatii pana ce fiecare a putut sa priveasca obiectiv aceste lucruri. Eu pot sa vad filmele de razboi ca pe oricare alt film. E un adevar ca, din fericire, Germania a pierdut razboiul. Aceste filme nu sunt documentare: sunt facute ca sa aiba lumea o distractie. Ma uit la ele ca la un film cu James Bond. Daca e un documentar, o istorie obiectiva, atunci ma uit avand responsabilitatea pentru ceea ce s-a intamplat. - Pot fi invatati copiii romani sa fie la fel de disciplinati cum sunt copiii germani? - Sunt o serie de exercitii care il fac pe copil mai riguros. Dar, din ceea ce am observat, copiii de aici memoreaza mai multe cunostinte. Ei primesc mai multa carte ca scolarii din Germania. Ceea ce apreciez la sistemul de invatamant german e ca elevii nu sunt pusi doar sa invete fapte, ci sa discute despre cum au inteles faptele. Aceasta discutie e buna pentru copil, caci ii creeaza o viziune proprie. Disciplina nu e totul. Mai importanta e responsabilitatea. Daca fiecare invata ca poarta raspunderea a ceea ce face, pentru el si pentru cei din jur, se auto-disciplineaza. - Va simtiti locomotiva Europei? - Cred ca Germania a fost foarte ocupata in ultimii 10 ani cu integrarea celor 5 noi tari... noi landuri. S-a ocupat de propria casa. Acum, ca integrarea Germaniei de Est e la sfarsit, se va ocupa mai mult de Europa, de casa comuna. - Cat a durat tranzitia inceputa in 1945? - Dupa razboi, Germania a avut noroc din doua cauze: am fost sustinuti de americani si am fost o tara la granita dintre blocuri. Trebuie sa spun ca si mentalitatea noastra a ajutat. Cei care au supravietuit razboiului au inceput sa reconstruiasca tara. N-a durat putin... a durat o generatie pana am ajuns intr-o stare buna. Cam prin anii '70 s-a terminat tranzitia inceputa in 1945. - Cand v-ati dat seama ca sunteti la capatul tunelului? - Din momentul in care nu ne-am mai ocupat doar de asigurarea existentei. Cand am inceput sa ne preocupam nu doar de productie, ci si de mediul inconjurator. Sau cand au aparut proteste impotriva rachetelor. Ori cand ne-am ocupat cu Beatles. Toti voiau bilete la Beatles. O problema mare a fost cand toti ne-am lasat parul lung. Eu am fost printre primii care mi-am lasat parul ca in Anglia, lung. Au fost discutii mari, cu profesorii. Ei nu ne-au interzis, ci au discutat despre asta: ce vrem sa demonstram? Mi-aduc aminte ca un coleg, dupa discutie, s-a tuns zero. Aceasta a provocat o noua runda de discutii. Aceste lucruri au fost un semn ca fiecare om a depasit preocuparile de simpla supravietuire. - Ce-ar putea face fiul dv. ca sa va socheze? - Sa nu mai vrea sa munceasca. Asta m-ar surprinde. - Stiati ca Romania a tradat Germania, in 1944? - Sigur, istoria se invata foarte mult. Si Italia, in acel an, s-a despartit de Germania. - Au germanii obisnuiti sentimentul ca au fost tradati de romani? - Nu. Cred ca fiecare intelege ca statele trebuie sa faca asa cum e bine pentru ele. In acel moment, pentru Romania a fost foarte buna separarea de Germania, a fost o decizie buna. Asta s-a intamplat in '44. Acum suntem in 2002. - De cine se simt mai apropiati germanii? - Germania e un amestec de culturi diferite. Un om din sud, din Bavaria si unul din nord nu vorbesc aceeasi limba. Ei pot sa nu se inteleaga unul cu altul... Chiar daca vorbesc in germana literara. Unul din nord e mai aproape de Danemarca. Unul din Bavaria poate simpatiza cu cei din Italia sau Austria. Nu e un sentiment unitar. - Totusi, romanii au sentimentul ca Germania a favorizat Ungaria. - A existat un timp in care au fost unite o parte din Germania, Austria si Ungaria. Exista rude ale oamenilor din Imperiul Austro-Ungar in Germania. Ei pot sa aiba o simpatie personala pentru unguri. Daca ne referim insa la prima largire a NATO, Germania avea interesul sa nu mai fie la granita de est a Occidentului. De aceea a sustinut asa de mult cele trei tari. Fiecare face cum e mai bine pentru interesul lui. - Olanda, atat de mica, e un investitor mai mare ca Germania in tara noastra? - Nu stiu care este situatia, exact, dar stiu ca interesul german in Romania este inalt. Am vizitat fabrici germane din Bihor si Maramures. Mercedes produce multe lucruri in Romania. La Satu Mare, de exemplu. Sunt in primul rand investitii in productie, care au facut mii de locuri de munca. Cred ca acest clasament al investitorilor n-ar trebui judecat dupa bani, ci dupa cate locuri de munca aduce. Banii vin aici ca sa se intoarca inapoi mai multi. Fabricile care functioneaza aduc aici si o parte din tara lor. - Ce rele pot face intr-un bar militarii pe care i-ati arestat? - Politia Militara are rolul de a-i urmari pe cei care nu vin la serviciul militar. Nu e foarte mult de lucru, pentru ca, acum, cei care nu vor sa faca 9 luni de armata pot lucra in spitale, in camine de batrani sau pentru protectia mediului, timp de 12 luni. Sarcini mai multe sunt cele de protectie a unor ofiteri mai expusi. Sau pentru circulatie, cand sunt deplasari de unitati militare. Daca un militar face rele intr-un bar, este arestat de politia civila, ca oricare alt cetatean. Avem un fel de tribunal militar, dar acesta functioneaza numai dupa ce omul e condamnat de un tribunal civil. Militarii sunt cetateni germani, trebuie sa se supuna acelorasi legi ca toti germanii. - Ati spus vreodata "merge si asa"? - Nu, n-am intalnit expresia, in armata noastra. Regulile pentru siguranta, la o actiune, sunt foarte stricte. In civil, n-am experienta. Dar sindicatele sunt foarte puternice si ele controleaza ca muncitorii sa lucreze in siguranta. Nu poti spune "merge si asa" daca tii la viata ta. - Un terorist neamt ar fi devastator de eficient? - Am avut o grupare terorista: "Factiunea Armata Rosie". Actele lor teroriste erau planificate ca intr-un stat major si au avut rezultate teribile. Au lucrat ca un ceas, foarte periculos. Sustinerea populatiei le-a lipsit. O grupa terorista poate actiona doar daca are sprijin larg. Fara asa ceva, face cateva acte groaznice, dar nu de lunga durata. Am aflat, dupa '89, ca ei au avut bazele lor in Germania de Est. Asta a facut foarte dificila prinderea lor. Dar, acasa, nu-i iubea nimeni. De aceea insista NATO pentru un sistem fara coruptie si dezechilibru social: este stabil si nu da motive sa iubeasca lumea teroristii. - Motorul de Mercedes merge ca un ceas. Ce fel de ceasuri produce Germania? - Eu nu stiu daca exista intreprinderi care fac ceasuri sau nu. Exista firme care fac aparate de precizie pentru avioane. Cred ca n-avea rost sa facem ceva care deja era facut foarte bine in alta parte, in Elvetia, in Japonia. Concurenta e mare si trebuie sa-ti concentrezi resursele unde sunt locuri goale, de ocupat, nu unde e aglomeratie. - Ne-am putea cumpara locul in NATO? - Nu cred ca e o problema de bani. NATO si-a schimbat fata, nu mai e aparatorul unor tari, a devenit un aparator al unor valori comune. Am lucrat o vreme la o Directie de Transporturi a Ministerului Apararii. Cred ca fiecare tara NATO are bani limitati. De aceea, fiecare se specializeaza pentru un domeniu limitat. Eu as putea vedea Romania, cu un port la mare, cu santiere navale foarte mari, ca se ocupa cu transportul. Fortele NATO trebuie duse la mari distante. E prea scump sa duci tancuri cu avionul. Germania s-a concentrat pe fortele submarine. E un segment pe care suntem specialisti. Daca ne concentram aici, nu ne ajung banii si pentru vapoare. Cred ca in NATO e nevoie de unul care sa se ocupe si cu acest lucru. - Cum ati invatat asa bine romaneste? - In '81-'82, am fost la o scoala serala din Germania. Ca hobby. Eram 3-4 prieteni si am zis: facem ceva ce nimeni nu face aici. Asa am ales cursurile de romana. Cand faceam plimbari pe munte, in aceasta grupa, vorbeam romaneste. Poate ca romanii nu ne-ar fi inteles, dar noi ne intelegeam intre noi in romaneste. Apoi, cand am aflat ca vin la post aici, am fost la Institutul german pentru limbi straine, timp de 6 luni. Eu si sotia am fost singurii studenti pentru doi profesori, si a fost foarte usor. La noi este aproape regula sa inveti limba tarii unde mergi la post. De exemplu, avem un coleg care invata de doi ani limba japoneza.