Şeful Gigi duce fotbalul în iad

Mitul Gigi Becali s-a făcut ţăndări! Aşa suna subiectul de primă pagină din "Adevărul" de exact acum două săptămâni. Specialiştii în resurse umane contactaţi de colegii mei au

Mitul Gigi Becali s-a făcut ţăndări! Aşa suna subiectul de primă pagină din "Adevărul" de exact acum două săptămâni. Specialiştii în resurse umane contactaţi de colegii mei au confirmat, cu diagnoze profesioniste, un adevăr tot mai vizibil: falimentul stilului managerial tip "Becali".

Ei bine, a trecut iată şi cel de-al doilea meci cu Sevilla - încă o umilinţă pentru clubul glorios de altădată - şi nu putem decât să le prezentăm fanilor până la moarte ai domnului Becali noile cifre şi date care confirmă trendul.

Managerul-tătuc se duce dracului! Căci nea Gigi asta e, un manager-tătuc. O spun cunoscătorii în HR! Omul-orchestră. Care conduce după "legea lui". Care nu dă doi bani pe valorile modernismului. Pe bun-simţ. Pe profesionism. Pe respectul faţă de cel slab. Pe Europa. Pe carte.

Nu, toate astea sunt fleacuri pentru el. Pentru că managerul-tătuc este cel care crede că banul făcut cu noroc porcesc este soluţia universală. El crede că tovărăşia cu hrebenciuci, babiuci şi alte specii de tranziţie aduce întotdeauna succes. Da, poate. Dar eventual într-o lume în care concurenţa se măsoară precum bişniţăreala cu zer şi brânză din Pipera ceauşistă.

Mai nou, de vreo 17 ani încoace, România se duce spre alte tipuri de management. Totuşi "şeful" Becali pare că a rămas captiv economiei de piaţă clandestine în care făcea bani frumoşi înainte de '89. Iar "rezultatele" se văd. Steaua se duce la vale, politica nu-l mai ajută nici ea, iar averea făcută lesne din samsareală cu parcele s-ar putea să nu mai ţină pasul cu profiturile managementului deştept al mileniului III. Goliciunea tribunei de la meciul de miercuri din Ghencea spune totul despre viitorul acestui gen de administraţie.

Destinul său pare implacabil, indiferent câte cozi de topor va mai cumpăra jupân Gigi. Poa' să-i mai dea un hectar la Tunari lui Lăcătuş, îl poate momi cu nişte parcele şi pe venerabilul Ienei, dar tot acolo ajunge. Câtă vreme l-a ajutat zestrea Stelei, Becali a tot dus-o de pe un an pe altul. Acum, când cămara cu glorie s-a golit, nu prea mai ţine. Nu doar în Ghencea.

Şi în Ştefan cel Mare, sub Podul Grant, sau la Craiova. Toate aceste perle fotbalistice au intrat după Revoluţie în Zodia bişniţei. Noi patroni au cumpărat trecutul crezând că vor avea asigurat viitorul glorios. Becali, Borcea, Copos, Mititelu au trăit însă destul pe spinarea lui Hagi, Lucescu sau Rică Răducanu.

Cărnăţăreala lor managerială omoară încet, dar sigur miturile sportului-rege. În paralel, la Cluj răsare o lume nouă. A celor care vor naşte gloria de mâine, cluburile viitorului. Graţie lor, nu peste mult timp, s-ar putea să ne amintim tot mai greu cine au fost Steaua, Dinamo sau Rapid…