Moștenirea comună care ne scoate în stradă: de ce românii și polonezii se mobilizează pentru o idee politică, nu pentru un trai mai bun

Analistul politic Vlad Bujdei-Tebeica, profesor la Școala Națională de Științe Politice și Administrative (SNSPA), a explicat pentru Adevărul comparația dintre modul în care se protestează în Polonia și România, față de restul Europei. 

Toată Europa e în stradă din cauza sărăciei Foto: X @nexta_tv

Polonia se confruntă cu una dintre cele mai grave crize constituționale din ultimii ani, după ce disputa pentru controlul Tribunalului Constituțional s-a transformat într-o confruntare între „suveraniști” și „pro-europeni”.

În 2015, partidul Dreptate și Justiție (PiS), una dintre primele formațiuni care avea să pornească trendul „suveranismului” în Europa, a ajuns la putere și a numit trei judecători la Tribunalul Constituțional pentru a obține majoritatea, mișcare considerată ilegală de Curtea Europeană a Drepturilor Omului și Curtea de Justiție a Uniunii Europene.

La alegerile parlamentare din 2023, PiS a pierdut majoritatea, care este deținută acum de coaliția susținută de proeuropeanul Donald Tusk, fost președinte al Consiliului European. În primăvara acestui an, noul parlament a ales cinci judecători pentru Tribunalul Constituțional, dar președintele țării, Karol Nawrocki, a refuzat să le primească jurămintele și a invocat nereguli în procedura de selecție.

Situația a escaladat după ce un grup de judecători aleși de actuala majoritate parlamentară a anunțat suspendarea președintelui Tribunalului Constituțional și a adjunctului său. Cei doi sunt asociați fostei guvernări din tabăra „suveranistă”, condusă de partidul Lege și Justiție, aflat acum în opoziți

Decizia a provocat proteste în fața instituției. Sute de manifestanți, inclusiv membri ai opoziției, au contestat măsura, pe care o consideră un abuz al actualei puteri proeuropene. Tensiunile au crescut după ce unii protestatari au trecut gardul și au aruncat cu obiecte spre forțele de ordine. Poliția a intervenit și a reținut mai multe persoane.

Protestele sunt aproape trase la indigo cu manifestațiile pro-Georgescu din România, unde, la protestele de după alegerile din 2024, manifestanții au devenit agresivi.

De ce în România și Polonia protestează suveraniștii?

Protestele care au scos oamenii în stradă în ultimele luni în mai multe țări europene au avut, de cele mai multe ori, o miză economică: costul vieții, salariile, pensiile. În România și Polonia, mobilizările de stradă au avut în schimb, adesea, o miză politică: oamenii au ieșit pentru a-i susține pe liderii suveraniști în conflictele lor cu instituțiile statului sau atunci când aceștia au avut probleme cu legea.

„Ce se întâmplă în Polonia este un exemplu al modului în care suveraniștii răstălmăcesc legea în favoarea lor, încercând să legitimeze diferite modificări legislative tocmai pentru a-și consolida puterea. Practic, majoritatea parlamentară a numit trei judecători la Curtea Constituțională a Poloniei, iar președintele Curții și președintele statului i-a refuzat. Mereu când ajunge la putere, extrema-dreaptă folosește dreptul, fie legislativ, fie procedural, pentru a-și păstra puterea. Același lucru s-ar putea întâmpla și la noi”, a precizat politologul Vlad Bujdei-Tepeica, pentru Adevărul.

Potrivit profesorului de științe politice, mobilizarea românilor și polonezilor în stradă pentru apărarea suveraniștilor sugerează o concepție postcomunistă despre stat ca instrument de control și de protejare a liberei circulații a capitalului, în contrast cu viziunea din Europa Occidentală, unde statul este perceput în primul rând ca un garant al protecției sociale.

„Faptul că, spre deosebire de restul Europei, românii și polonezii au ajuns să se mobilizeze în stradă cu precădere pentru a-i apăra pe suveraniști în diferitele lor conflicte spune foarte multe despre cum înțelegem rolul statului și despre ce ar trebui să însemne rolul statului în asigurarea drepturilor sociale. Atât în România, cât și în Polonia, avem în vedere experiența comună comunistă și postcomunistă, unde pot exista asemănări. 

După 1989, am ajuns să nu vedem neapărat statul ca având funcția elementară de a ne asigura protecția socială, pentru că am încercat cu orice preț să ne îndepărtăm de trecutul comunist. Mai degrabă, am preferat să-i oferim statului funcția de a asigura anticorupția și protecția liberei circulații a capitalului. În schimb, francezii ies acum în stradă pentru ceea ce noi trebuia să apărăm în urmă cu mai mult timp, și anume protejarea statului social, concept care la noi a ajuns prea demonizat ca să mai poată mobiliza mișcări de protest”, a mai precizat Vlad Bujdei-Tebeica.

De asemenea, politologul a mai arătat cum mișcările suveraniste reduc democrația la tirania majorității și percep instituțiile care protejează diversitatea și drepturile minorităților drept atacuri la adresa democrației, un tipar vizibil în Polonia, Ungaria lui Orbán și în țara noastră.

„Instituțiile care încearcă să asigure diversitatea în democrația liberală — separația puterilor în stat, statul de drept, egalitatea în fața legii și drepturile minorităților — sunt fundamentale. Problema apare dacă nu ești de acord cu modul abuziv în care suveraniști vor să preia puterea, iar ei iau acest lucru drept un atac la adresa democrației.

Mișcările acestea argumentează că democrația înseamnă doar ceea ce își doresc ei și, adesea, vorbim despre tirania majorității: dacă majoritatea decide, oricine poate fi distrus. Astfel, orice instituție care ar trebui să integreze și diversitatea opoziției sau a minorităților este văzută ca un atac la adresa unei funcții de bază a democrației. Ceea ce cred că se întâmplă acum în Polonia și România pare să reflecte același tipar pe care l-am mai văzut la Varșovia înainte ca Tusk să preia guvernarea, similar și cu modul în care Orbán conducea în Ungaria”, a mai precizat Vlad Budei-Tebeica.

Pentru ce ies în stradă europenii

Franța: Sute de mii de oameni au mărșăluit în Franța în trei sâmbete consecutive din octombrie, protestând, printre altele, față de costul crescând al vieții. Până la sfârșitul zilei, protestele au dus la violențe și distrugeri de bunuri în mai multe orașe, inclusiv la Paris. Demonstrațiile au fost organizate de elevi de liceu și studenți, de „vestele galbene” și de sindicate.

Mai mulți protestatari, inclusiv minori, au fost răniți grav sau mutilați de la mijlocul lunii septembrie, în timpul operațiunilor de menținere a ordinii publice. După aproape o lună de violențe disproporționate din partea forțelor de ordine, manifestanții au început să răspundă prin jafuri ale magazinelor de lux și incendieri. Drept urmare, poliția a răspuns și mai dur. Autoritățile au numărat 410.000 de demonstranți în toată țara, în timp ce organizatorii au estimat numărul la 800.000. Sute de persoane au fost reținute în timpul operațiunilor polițienești de forță menite să limiteze tulburările. 

Potrivit ministrului de Interne, 1.193 de polițiști și jandarmi au fost răniți. Franța a impus interdicții de circulație pe timp de noapte și a interzis mai multe demonstrații, în timp ce planifică măsuri de securitate care includ desfășurarea forțelor armate.

Cererile de finanțare suplimentară pentru educație și protestele împotriva costului crescut al vieții au fost însoțite de denunțuri privind rasismul tot mai mare, după un atac petrecut pe 23 octombrie în Paris, în urma căreia o persoană a murit și șapte au fost rănite. Organizațiile pentru drepturile omului și sindicatele îndeamnă la continuarea mișcării de protest, inclusiv prin blocarea liceelor și universităților pe 3 și 5 noiembrie. Este planificată și o zi de acțiune sindicală pe 5 noiembrie, iar grupul de coordonare al „vestelor galbene” a cerut un „șase-șapte popular” prin continuarea mișcării pe 6 și 7 noiembrie. 

Spania: Evacuarea unei femei de peste 80 de ani din locuința sa din Madrid, urmată de moartea ei două săptămâni mai târziu, a stârnit la sfârșitul lunii septembrie indignare și proteste de amploare în toată Spania. Evenimentele au declanșat o criză politică și au dus la convocarea unor alegeri generale anticipate pentru 29 noiembrie. În mai multe orașe din țară, mai ales în centrul Madridului, activiștii și demonstranții cer în continuare măsuri mai puternice de protecție pentru chiriași. Principalele sindicate din Spania au convocat o grevă generală pentru 11 noiembrie, pentru a-și susține cererile legate de locuințe și salarii înaintea scrutinului de la sfârșitul lunii. 

Serbia: Tragedia de la gara din Novi Sad, petrecută în noiembrie 2024, în urma căreia au murit 16 persoane, a stârnit unele dintre cele mai mari demonstrații din Serbia de la căderea puternicului lider iugoslav Slobodan Milošević, în 2000. 

Mișcarea studențească antiguvernamentală apărută după această tragedie a câștigat alegerile din octombrie 2026, înlăturând partidul naționalist al lui Aleksandar Vučić. 

Germania: Zeci de mii de tineri germani au protestat pe 31 octombrie la Berlin, Frankfurt, Köln și în alte orașe, inspirați de mișcările din Franța și din alte țări europene. Ei au răspuns apelului unui grup numit „GenZ regelt” („Generația Z va repara”). Mișcarea protestatară se pronunță împotriva stării degradate a școlilor și a costului crescut al vieții, se opune unei posibile reintroduceri a serviciului militar și atrage atenția asupra încălzirii globale. 

Albania: Protestele împotriva guvernului au început în luna mai, din cauza unui proiect controversat de dezvoltare turistică pe litoral, care ar avantaja persoane apropiate președintelui american Donald Trump. Nemulțumirea s-a îndreptat și împotriva corupției. Mișcarea studențească, care nu are un lider, semnalează de asemenea deficiențele din sistemul de sănătate și lipsa perspectivelor pentru tineri.

Timp de mai multe luni, protestatarii au mărșăluit pașnic în fiecare zi în Tirana și s-au oprit în fața biroului prim-ministrului pentru a-i cere demisia. Însă din mijlocul lunii octombrie demonstrațiile au devenit violente, cu ciocniri zilnice între protestatari și poliție. Potrivit cifrelor Ministerului de Interne, aproximativ 300 de persoane au fost rănite, aproape două treimi dintre ele fiind polițiști.

Poliția, vizată cu pietre, cocktailuri Molotov și dispozitive pirotehnice, răspunde în mod regulat cu tunuri de apă, gaze lacrimogene și gloanțe de cauciuc pentru a dispersa mulțimile.

Belgia: Începutul anului școlar, deja marcat de protestele profesorilor francofoni, a fost tulburat și de demonstrațiile elevilor și studenților, pornite de la mișcarea de protest din liceele din Franța. Au izbucnit ciocniri în mai multe orașe, iar la Liège s-a escaladat cel mai puternic. 

Apoi, sindicatele au convocat o demonstrație națională pe 9 octombrie. Aproape 50.000 de oameni au mărșăluit la Bruxelles. Protestul împotriva guvernului federal a început pașnic, după care au izbucnit ciocniri lângă Gara Centrală și apoi lângă gara Bruxelles-Midi. Poliția a folosit tunuri de apă și gaze lacrimogene pentru a respinge și dispersa grupurile de tulburători, iar aproximativ 100 de persoane au fost reținute.

La sfârșitul lunii octombrie, mai multe sute de persoane s-au adunat din nou la Liège și Bruxelles, cu mai multe ocazii. O demonstrație națională care implică toate sectoarele non-profit va avea loc la Bruxelles pe 10 decembrie, la convocarea sindicatelor.

Italia: Sute de mii de studenți și muncitori au protestat în Italia pe 30 octombrie, cerând mai multe fonduri pentru școli și măsuri pentru a combate costul crescut al vieții. Demonstrațiile ample au fost în cea mai mare parte pașnice. Cu toate acestea, Italia a desfășurat soldați și a adoptat un decret de securitate care relaxează regulile privind detenția minorilor.

Aceste adunări au fost cele mai mari din valul recent de proteste inspirate de demonstrațiile conduse de studenți în Franța și Spania. În ultimele săptămâni s-au mobilizat și în Italia șoferi de camion, șoferi de taxi și fermieri, pentru a denunța prețurile în creștere la combustibil și a se opune creșterii cheltuielilor pentru apărare.

Portugalia: Mii de persoane au participat la proteste în Portugalia pe 20 octombrie, în principal în capitala Lisabona și în Porto, după ce autoritățile au demontat tabere amenajate de activiștii pentru dreptul la locuință. Operațiunea a dus la 55 de rețineri.