Analiză România, împărțită în două pe harta natalității. Județul unde se nasc cei mai puțini copii

România se confruntă cu diferențe mari de la un județ la altul în privința numărului de copii. Dincolo de bani și de costurile vieții, un cercetător atrage atenția asupra unui fenomen mai puțin discutat: tot mai puțini oameni reușesc să-și găsească un partener.

Rata fertilității a ajuns în Europa la un minim istoric Foto: Shutterstock

Europa se confruntă cu un declin al fertilității care poate avea consecințe de durată asupra populației, economiei și sistemelor de pensii. Potrivit datelor publicate recent de Eurostat, rata totală a fertilității în Uniunea Europeană a ajuns la 1,34 copii născuți-vii per femeie în 2024, în scădere de la 1,57 în 2010 și 1,38 în 2023. Este cel mai redus nivel înregistrat de la începutul seriei statistice, în 2001. În România, rata totală a fertilității a fost de 1,39 copii per femeie în 2024, în scădere de la 1,54 în 2023.

Indicatorul se menține de două decenii sub pragul de aproximativ 2,1 copii per femeie, considerat necesar pentru înlocuirea generațiilor în condiții demografice obișnuite. În 2024, dintre cele 1.165 de regiuni europene pentru care existau date, 439 aveau o rată a fertilității sub media UE, 714 se situau peste aceasta, iar 12 înregistrau exact media europeană.

Harta demografică a României este marcată și ea de contraste majore, polul fertilității fiind dominat de județele Suceava și Sălaj, care înregistrează cele mai ridicate valori din țară, de 1,81, respectiv 1,80 copii per femeie. Acestea sunt urmate la o distanță considerabilă de județe precum Harghita (1,64), Giurgiu (1,57), Ialomița (1,55) și Mureș (1,55). La polul opus, cea mai critică situație demografică se înregistrează în județul Ilfov, care deține minimul național cu o rată extrem de scăzută de doar 1,09 copii per femeie. În această zonă de declin accentuat, caracterizată prin urbanizare masivă și presiune economică, se situează și Municipiul București (1,21), alături de județe cu centre universitare și economice puternice, cum sunt Brăila (1,23), Cluj (1,24), Timiș (1,25) și Iași (1,27).

„Avem o criză a formării cuplurilor”

Robert Santa, cercetător în cadrul Rethink, arată că scăderea fertilității trebuie înțeleasă în contextul unor schimbări sociale mai ample. Una dintre explicațiile care merită urmărite este diminuarea numărului de persoane care ajung să formeze cupluri și familii.

„Una pe care o putem observa din date tot mai mult este faptul că nu a scăzut numărul de copii pe care îi au cei care se căsătoresc și au copii, cel puțin la nivel european, ci a scăzut numărul celor care reușesc să formeze cupluri și să se căsătorească. Deci, practic, avem o nouă dimensiune a crizei: o criză a formării cuplurilor”, explică cercetătorul.

Această distincție este importantă pentru înțelegerea fenomenului. Rata fertilității totale este un indicator sintetic, calculat pe baza ratelor de fertilitate specifice vârstei dintr-un anumit an. Indicatorul arată câți copii ar avea, în medie, o femeie de-a lungul vieții fertile dacă ratele observate în acel an s-ar menține, fără să reprezintă numărul efectiv de copii pe care îi va avea fiecare femeie și fără să descrie direct situația tuturor familiilor.

Potrivit lui Santa, reducerea numărului de cupluri care se formează poate contribui la scăderea fertilității chiar dacă persoanele care ajung să aibă copii nu își reduc în aceeași măsură numărul de copii. Cercetătorul subliniază că fenomenul se desfășoară pe termen lung și că relația dintre formarea cuplurilor, căsătorii și divorțuri este complexă, astfel încât efectele nu pot fi evaluate simplist de la un an la altul.

De ce diferă fertilitatea de la un județ la altul

Diferențele dintre județele României au mai multe explicații, iar unele țin de structura populației, nu doar de comportamentul familiilor. Santa atrage atenția că în anumite zone din nordul țării există comunități neoprotestante importante, unde fertilitatea poate fi mai ridicată. De asemenea, fertilitatea este, în general, mai mare în mediul rural decât în cel urban.

În cazul județului Ilfov, explicația poate ține și de structura pe vârste a populației. Județul a atras numeroși tineri care s-au mutat în apropierea Bucureștiului, iar o parte dintre aceștia pot ajunge să aibă copii după o perioadă de la mutare. Astfel, o populație numeroasă de tineri adulți nu se traduce automat într-o rată ridicată a fertilității în același moment.

Cercetătorul amintește și posibilitatea unor distorsiuni statistice atunci când populația înregistrată oficial diferă de cea reală, chiar dacă este clar că astfel de potențiale erori nu sunt o explicație generală pentru diferențele observate în România.

Valorile județene trebuie interpretate împreună cu informațiile despre vârsta populației, migrație, mediul de rezidență și particularitățile sociale ale comunităților. O rată mai mare într-un județ nu garantează că acesta este ferit de îmbătrânire sau de scăderea populației.

Pensii mai greu de susținut și regiuni care se depopulează accelerat

La nivelul întregii Europe, menținerea fertilității mult sub pragul de înlocuire a generațiilor înseamnă consecințe în curând greu de gestionat. Pe măsură ce generațiile mai numeroase înaintează în vârstă și sunt înlocuite de generații mai mici, raportul dintre populația de vârstă activă și cea vârstnică se poate deteriora.

„Criza numărul unu este nesustenabilitatea sistemelor de pensii”, afirmă Robert Santa, care avertizează și asupra efectelor economice ale îmbătrânirii populației. Printre riscurile pe termen lung se numără dificultățile de finanțare a sistemelor de pensii, declinul unor economii regionale și reducerea dinamismului economic și social.

Efectele nu vor fi însă uniforme. Marile centre urbane și zonele lor metropolitane au șanse mai mari să atragă populație datorită locurilor de muncă, serviciilor publice și private, instituțiilor de învățământ și oportunităților sociale. În schimb, multe zone rurale și localități mai puțin atractive economic riscă să piardă populație într-un ritm mai rapid.

În opinia cercetătorului, autoritățile trebuie să țină cont de aceste tendințe atunci când decid unde construiesc infrastructură și cum organizează serviciile publice. O localitate care pierde constant populație va avea, în timp, alte nevoi decât una care se extinde rapid. Investițiile ar trebui calibrate în funcție de evoluția demografică estimată, nu doar pe baza situației actuale.

Robert Santa contestă ideea că orice investiție în infrastructură sau atragerea unui investitor poate opri automat depopularea. Atunci când populația scade, oamenii tind să se concentreze în jurul marilor orașe nu doar pentru locuri de muncă, ci și pentru accesul la servicii și pentru oportunitățile de a-și construi o viață socială, explică cercetătorul. În comunitățile care pierd locuitori, inclusiv posibilitatea de a întâlni un partener poate deveni mai redusă, ceea ce alimentează un cerc vicios.

Un exemplu este suburbanizarea din jurul unor centre precum Timișoara, Cluj-Napoca, Brașov, Iași și București. În aceste zone, o parte a populației se mută în localitățile din apropiere, dar păstrează legătura cu orașul pentru muncă și servicii. În zona Bucureștiului, explică Santa, problemele de infrastructură și timpul petrecut în trafic pot diminua avantajele locuirii în proximitatea capitalei.

De ce nu există o soluție simplă

Scăderea fertilității nu este un fenomen exclusiv european. Robert Santa amintește că tendințe similare apar în Asia de Est, America de Nord și America de Sud, inclusiv în țări care au avut, până recent, niveluri mai ridicate ale fertilității. Această răspândire sugerează că explicațiile nu pot fi reduse la o singură cauză economică.

„Fenomenul acesta nici măcar nu este european. Este global. Îl vezi în Asia de Est, uneori în forme absolut dramatice, îl vedem acum până și în India, îl vedem clar în America de Sud, în America de Nord, la diverse niveluri de gravitate. E clar că nu e doar o criză economică, ci este și una social-culturală. (...) Ce se chinuie acum toată lumea să vadă este de ce se întâmplă la toate culturile și în toate contextele economice, pentru că au mai existat în trecut scăderi ale fertilității, dar acum le vedem în spațiul islamic, occidental, latino-american, în Turcia, de exemplu, în Argentina; țări care aveau fertilitate relativ ridicată s-au prăbușit în doar 10 ani absolut dramatic”, a arătat cercetătorul.

Costurile locuirii și creșterii copiilor, nesiguranța financiară și dificultatea de a pune în acord viața profesională cu cea de familie pot conta, însă cercetătorul consideră că există și o componentă social-culturală. Printre ipotezele discutate se numără inclusiv influența smartphone-urilor asupra relațiilor și așteptărilor privind partenerii, dar Santa subliniază că această explicație nu este încă demonstrată.

„Nu știm încă exact cauza directă”, spune el, avertizând că ipotezele despre efectele tehnologiei asupra formării cuplurilor trebuie tratate cu prudență.

Măsurile economice de sprijinire a familiilor pot avea efecte pozitive, însă, în opinia sa, impactul lor este limitat dacă nu sunt însoțite de schimbări mai ample. Chiar și în scenariul ipotetic în care fertilitatea ar reveni rapid la pragul de înlocuire a generațiilor, efectele nu s-ar vedea imediat: structura pe vârste și dimensiunea deja redusă a generațiilor tinere ar continua să influențeze evoluția populației pentru decenii. De aceea, răspunsul la declinul demografic trebuie să combine măsurile care pot sprijini formarea familiilor cu adaptarea societății la o populație în scădere. Santa menționează utilizarea tehnologiei și a inteligenței artificiale pentru creșterea productivității, regândirea sistemelor de pensii și adaptarea infrastructurii și a serviciilor publice la nevoile unor comunități cu tot mai puțini locuitori.