Refuzul autocenzurii

Intotdeauna m-a preocupat ce au cititorii de reprosat ziarului lor preferat, ce ii determina pe unii sa renunte la abonament. In evolutia Adevarului au fost momente in care despartirea de unii

Intotdeauna m-a preocupat ce au cititorii de reprosat ziarului lor preferat, ce ii determina pe unii sa renunte la abonament. In evolutia Adevarului au fost momente in care despartirea de unii cititori a devenit inevitabila. In 1991-1992, ne-au parasit destui cititori care n-au putut intelege distantarea noastra de puterea de atunci. In 1996, s-au suparat altii, pentru ca noi ne-am pronuntat pentru alternanta la putere si pentru ca, implicit, am contribuit la victoria in alegeri a opozitiei. Pierderile au fost de fiecare data compensate de castigarea altor categorii de cititori, mai putin patimasi politic, interesati mai ales de seriozitatea informa-tiilor, analizelor, anchetelor, de profesionalismul ziaristilor nostri, de buna noastra credinta. O anumita fluctuatie a masei de cititori de ziare se constata si in prezent, in conditiile unei concurente acerbe declansate de companiile straine prezente pe piata presei din Romania. Pe fondul unei degradari generale a bunului gust, al lehamitei si dezamagirii populatiei fata de prestatia clasei politice, al saraciei si lipsei de perspectiva, au prins pentru moment diversele trucuri care speculeaza dorinta de castig fara munca, obsesiile sexuale, divertismentul de balci. Din fericire, cititorii nostri, in mare majoritate, sunt cititori seriosi, de bun simt si cu discernamant. Este imbucurator ca schimbarile din ultima vreme in continutul si tinuta ziarului au fost receptate pozitiv, ca audienta Adevarului a sporit. Segmente noi ale populatiei se adauga cititorilor traditionali. Paradoxal, reprosurile din ultima vreme nu se refera la noua maniera de abordare a diverselor aspecte ale realitatii, ci tot la politica. Ne instiinteaza ca renunta la Adevarul dl. Panait Ion, din com. Apahida, judetul Cluj. Gestul si-l motiveaza prin "schimbarea cu 180 de grade a pozitiei ziarului fata de actuala guvernare". Spre exemplificare, d-sa a intocmit o lunga lista de titluri din Adevarul, de genul: "In iarna, intretinerea va bate salariul mediu pe economie", "Siderurgistii resiteni s-au imbrancit cu jandarmii si au dat cu pietre in prefectura", "In Romania nu se mai poate fura decat daca devii membru PSD" etc. La sfarsitul acestei insiruiri de titluri, autorul scrisorii intreaba: "Chiar nimic bun nu se intampla in Romania?". Voi incepe cu sfarsitul. Da, se intampla si lucruri bune, iar noi le consemnam cu bucurie cand le descoperim. Din pacate, cele rele sunt coplesitoare, iar noi nu putem, n-avem dreptul sa le ocolim. Ca la iarna intretinerea va fi ucigatoare o stie toata lumea si o simte deja de pe acum. Conflictul de la Resita este si el o realitate. Cat priveste acuzatia ca poti fura doar daca devii membru PSD, ea a fost pronuntata de la tribuna parlamentului. Ce ar vrea cititorul clujean, sa ne autocenzuram? Nu e vorba de nici o schimbare a pozitiei ziarului fata de guvern. Nici de 90, nici de 180 de grade. Consideram ca este de datoria noastra sa adoptam un ton critic fata de guvern, indiferent cine s-ar afla la putere. Dl. Leon Zolineac, din Bucuresti, nu renunta la Adevarul, dar este si domnia sa nemultumit de noi, apreciind ca am devenit "un ziar de opozitie. El este independent, fara discutie, dar este si de opozitie, adica face o politica alta decat a guvernului. In aceste conditii, continua cititorul, este normal sa atacati guvernul pentru orice face, bine sau rau". Aici merita sa discutam. Noi nu suntem angajati in batalia politica a partidelor. E adevarat ca nu facem politica guvernului. Noi facem o politica in interesul national. De multe ori, ceea ce face guvernul coincide cu ceea ce gandim si noi. Acolo sunt insa destule derapaje, interese de grup, puse adesea deasupra intereselor tarii. Este o eroare grava sa se afirme ca suntem un ziar al opozitiei. Care opozitie? Ceea ce am spus eu in numarul trecut in articolul "Nostalgia puterii care controleaza totul" si s-a sesizat d-sa era cu totul altceva. Din cate imi amintesc, ma refeream la faptul ca, in conditiile unei opozitii atat de firave, noua ne revine raspunderea de a spune cat mai raspicat lucrurilor pe nume. Nu sa atacam guvernul pentru orice face, bine sau rau. Asta poate sa faca un partid politic, dar si el isi asuma riscul de a-si pierde credibilitatea daca va critica ce e bine. In rest, il asigur pe dl. Zolineac de tot respectul pentru celelalte observatii cu privire la ziar. M-a miscat scrisoarea unui cititor mai vechi al Adevarului, dl. G. Radulescu, din Bucuresti, ale carui remarci critice privind unele violente de limbaj n-aveau cum sa ma lase indiferent. As putea sa explic de ce, uneori, din cauza tupeului unor demnitari, a dispretului lor fata de cetateni simti ca nu vor reactiona decat spunandu-le de la obraz cine si cum sunt. Explicatia nu este insa si o scuza.