Raul mai mic

In premiera absoluta in istoria Frantei, liderul unui partid de extrema dreapta a ajuns in cel de-al doilea tur de scrutin al alegerilor prezidentiale. Dupa 19 ani de incercari, Jean-Marie Le Pen (73

In premiera absoluta in istoria Frantei, liderul unui partid de extrema dreapta a ajuns in cel de-al doilea tur de scrutin al alegerilor prezidentiale. Dupa 19 ani de incercari, Jean-Marie Le Pen (73 de ani) a reusit sa se apropie extrem de mult de functia suprema in stat. Vestea victoriei sale de ieri a provocat un adevarat seism politic la Paris, ale carui unde s-au propagat in intreaga Europa. Pare, intr-adevar, greu de inteles cum a fost posibil ca, intr-o tara aflata dintotdeauna la carma Uniunii Europene, 4.771.077 de cetateni sa voteze un personaj care a militat toata viata lui impotriva existentei acestei Uniuni. Programul politic al Frontului National prevede clar iesirea Frantei din Uniunea Europeana si anularea tuturor documentelor semnate in calitate de membru UE, inclusiv a acordului de la Schengen. Viziunea unei Frante izolate, cu sarma ghimpata si graniceri inarmati la frontiere, in interiorul careia forte paramilitare asigura ordinea, expulzandu-i pe strainii producatori de haos a dat fiori reci multora. O Franta cu mai multe inchisori, o Franta a pedepsei cu moartea, o Franta numai pentru francezi... Astfel de imagini, desprinse din comentariile pe marginea scrutinului de duminica aparute in presa internationala, par patetice si exagerate. Ele ilustreaza, insa, teama fata de un fenomen politic aparent greu de justificat. Nu este usor de acceptat ca, in lipsa unei crize economice sau politice majore, pe fundalul unei vieti sociale stabile si prospere, populatia poate vota cu seninatate un partid de extrema dreapta. Francezii nu par sa fi votat, insa, pentru Jean-Marie Le Pen, ci impotriva lui Lionel Jospin si a lui Jacques Chirac, a sistemului politic pe care acestia il reprezinta, a coabitarii dintre partidele traditionale, a inertiei politice si birocratice. Plictisiti de aceleasi doua figuri pe care le stiu la putere de atata amar de vreme - un presedinte asupra caruia planeaza o multime de acuzatii de abuz de putere si coruptie si un premier fara charisma si fara prea mari performante in ultimul mandat - oamenii au preferat fie sa nu se duca la vot, fie sa ofere un vot de contestatie. (Calificat pentru cel de-al doilea tur de scrutin cu doar 20 la suta din sufragii, Jacques Chirac a obtinut cea mai slaba performanta avuta vreodata de un presedinte care candideaza la propria succesiune). Nici Chirac, nici Jospin nu par sa fi reusit sa convinga electoratul ca pot rezolva cu succes cea mai mare problema cu care se confrunta francezii la ora actuala: criminalitatea. Potrivit datelor oficiale (despre care se crede ca ar fi cosmetizate), in ultimul an, in Franta, rata criminalitatii a crescut cu 17 la suta. Viata la periferia marilor orase, in care locuiesc, de obicei, strainii (in majoritate maghrebieni) a devenit foarte periculoasa. In aproape toate localitatile franceze s-au inmultit dramatic actele de violenta si jafurile. In aceste conditii, nu este greu de inteles de ce o parte dintre francezi si-au dat votul unui lider care promite sa faca ordine. Ceea ce este, intr-adevar, tulburator este gandul ca aproape cinci milioane de francezi ar putea fi de acord cu modul in care Le Pen promite sa faca ordine; cu reintroducerea pedepsei cu moartea, cu expulzarea "delincventilor straini" imediat dupa efectuarea pedepsei, sau cu scaderea dramatica, la zece ani, a varstei de la care un minor poate fi condamnat penal pentru faptele sale. Faptul ca, dupa atatia ani de existenta in interiorul Uniunii Europene, aproape cinci milioane de francezi - cetateni europeni - pot sa respinga cu atata hotarare valori europene fundamentale nu trebuie ignorat. Cu atat mai mult, cu cat lipsa de toleranta si xenofobia sunt in crestere nu doar in Franta, ci, asa cum o demonstreaza rezultatele alegerilor locale sau nationale, si in Austria, Italia, Danemarca si Olanda. Intrarea lui Jean-Marie Le Pen in cel de-al doilea tur de scrutin al prezidentialelor franceze nu pare o "catastrofa nationala", cum opinau unele ziare pariziene de stanga. Imediat dupa anuntarea rezultatelor alegerilor de duminica, majoritatea liderilor formatiunilor democratice isi indemnau electoratul sa voteze "pentru Franta", sa-l aleaga pe Jacques Chirac impotriva lui Le Pen. Dupa toate probabilitatile, Franta nu va avea un presedinte de extrema dreapta. Asa cum s-a intamplat si in cazul ultimelor alegeri din Romania, oamenii se vor mobiliza, probabil, in cele din urma si vor vota "raul mai mic", preferand un presedinte stafidit si previzibil unui lider extremist si imprevizibil. Semnalul de alarma tras de victoria de duminica a lui Le Pen n-ar trebui, insa, dat uitarii prea curand.