Prăpastie între școală și piața muncii. Ce învață elevii nu se potrivește cu ce cer angajatorii

Sistemul de educație din România nu este suficient conectat la nevoile pieței muncii, iar legătura dintre ceea ce învață elevii și competențele căutate de angajatori rămâne slabă. Un audit al Curții de Conturi arată că firmele nu sunt consultate sistematic atunci când se stabilesc programele școlare, traseul absolvenților nu este urmărit printr-un sistem unitar, iar numărul de locuri din liceele teoretice este stabilit mai ales pe baza datelor din trecut și a opțiunilor elevilor.

Școala și piața muncii merg în direcții diferite Foto: arhivă

Liceul ar trebui să îi pregătească pe tineri atât pentru continuarea studiilor, cât și pentru intrarea pe piața muncii. În România, însă, cele două lumi comunică încă prea puțin.

Curtea de Conturi a analizat modul în care competențele formate în învățământul liceal se potrivesc cu cerințele angajatorilor și a constatat că această legătură este limitată. Programele școlare sunt actualizate ținând cont de evoluția pieței muncii, de digitalizare, de apariția unor competențe noi și de rezultatele evaluărilor naționale și internaționale, dar angajatorii nu sunt consultați în mod sistematic în acest proces.

Asta înseamnă că școala poate urmări schimbările din economie fără să aibă permanent la masă chiar companiile care caută ulterior oameni cu anumite competențe.

Situația este diferită în învățământul tehnologic și profesional, unde există deja parteneriate cu firmele, stagii de practică și posibilitatea ca programele să fie adaptate la nevoile economiei locale. În cazul liceelor teoretice, legătura cu piața muncii este mult mai puțin directă.

Aici accentul cade în principal pe competențe generale și pe capacitatea de adaptare a absolvenților, fără o legătură concretă cu ocupațiile și competențele care vor fi căutate.

Relația cu firmele depinde prea mult de inițiativa liceelor

Auditul arată că nici la nivel instituțional nu există suficiente mecanisme prin care școala și piața muncii să păstreze o legătură permanentă.

Ministerul, inspectoratele și liceele nu au structuri dedicate și personal responsabil pentru menținerea acestei relații, pentru identificarea oportunităților de practică, consilierea profesională sau adaptarea curriculumului.

În multe situații, colaborarea cu firmele depinde de inițiativa conducerii unui liceu sau a profesorilor.

Acolo unde există această inițiativă, elevii pot beneficia de stagii de practică și de contact direct cu angajatorii. În alte locuri, astfel de oportunități sunt mult mai puține.

Curtea de Conturi atrage astfel atenția asupra unor diferențe între județe și între licee, în condițiile în care parteneriatele cu mediul economic sunt concentrate în special în învățământul tehnologic și profesional.

Statul pierde urma absolvenților după liceu

O altă problemă identificată de auditori este lipsa unei imagini complete asupra traseului absolvenților.

În prezent, informațiile despre ceea ce fac tinerii după terminarea liceului sunt colectate prin mecanisme diferite, atât la nivel central, cât și local. Nu există însă o bază de date unitară și interconectată care să permită urmărirea traseului lor educațional și profesional.

Astfel, sistemul nu poate răspunde ușor la întrebări esențiale: câți absolvenți merg la facultate, câți se angajează imediat, în ce domenii lucrează și dacă locurile lor de muncă au legătură cu pregătirea din liceu.

Lipsa unui cadru național unitar și a unei structuri cu personal responsabil de colectarea și interpretarea acestor informații duce la raportări fragmentate între instituțiile implicate.

Fără aceste date, este mai dificil de văzut ce funcționează și ce nu în sistemul de educație.

Aproape jumătate dintre respondenții unui studiu APSAP văd un declin al educației

O perspectivă similară apare și într-un studiu recent realizat de Centrul de Formare APSAP. Din cei 3.591 de respondenți, 46,7% spun că educația publică s-a deteriorat, ușor sau semnificativ, în ultimii patru ani. Alți 26,5% consideră că situația a rămas neschimbată, în timp ce 26,8% observă o îmbunătățire.

Studiul nu este reprezentativ pentru întreaga populație. Participanții sunt cursanți ai programelor online APSAP, în majoritate persoane active profesional, cu studii superioare și provenind din mediul urban. Datele reflectă, prin urmare, percepția acestui grup.

În același timp, răspunsurile arată ce consideră participanții că sunt principalele probleme ale educației. Pentru 36,5% dintre ei, cea mai mare problemă este lipsa unei programe actualizate și relevante pentru piața muncii. Procentul este mai mare decât cel al respondenților care indică drept principală problemă lipsa unor reforme clare, 12,9%, sau pregătirea profesorilor, 12,8%.

Datele oferă o perspectivă suplimentară asupra aceleiași probleme ridicate de Curtea de Conturi: nevoia ca educația să țină pasul cu schimbările de pe piața muncii.

Numărul de locuri din licee este stabilit privind mai ales spre trecut

O problemă importantă apare și atunci când este stabilit numărul de locuri din licee.

În cazul învățământului tehnologic și profesional, necesitățile pieței muncii sunt luate în calcul la fundamentarea cifrei de școlarizare. Pentru liceele teoretice, lucrurile stau diferit.

Potrivit auditului, numărul de locuri este stabilit în principal pe baza gradului în care acestea au fost ocupate în anii anteriori și a opțiunilor elevilor. Nu este integrată în mod sistematic și o analiză a nevoilor viitoare ale pieței muncii.

Practic, decizia se bazează mai ales pe ceea ce s-a întâmplat până acum, nu și pe ceea ce ar putea fi necesar peste câțiva ani.

Iar între momentul în care un elev intră la liceu și cel în care ajunge să caute un loc de muncă se pot schimba multe lucruri în economie.

Piața muncii se schimbă, iar școala trebuie să anticipeze

Digitalizarea și schimbările tehnologice modifică rapid modul în care sunt organizate multe activități și competențele pe care le caută angajatorii.

În acest context, adaptarea educației nu înseamnă doar schimbarea periodică a unor materii sau programe. Este nevoie și de informații despre ceea ce se întâmplă cu absolvenții și despre competențele pe care companiile le caută efectiv.

Dacă un anumit profil de liceu este foarte căutat de elevi, dar absolvenții săi întâmpină dificultăți în găsirea unui loc de muncă, această informație ar trebui să conteze atunci când sunt stabilite locurile pentru generațiile următoare.

La fel, dacă anumite domenii se confruntă cu un deficit de oameni pregătiți, sistemul de educație ar trebui să poată reacționa.

Auditul Curții de Conturi arată că România nu are încă un mecanism suficient de bine pus la punct pentru ca aceste informații să circule între școli, autorități și angajatori.

Învățământul profesional arată că legătura este posibilă

În același timp, raportul arată că există deja exemple de colaborare mai strânsă între educație și economie.

Învățământul tehnologic și profesional beneficiază de parteneriate cu mediul economic și de stagii practice. Programele pot fi ajustate în funcție de nevoile locale, iar elevii intră în contact cu potențialii angajatori înainte de terminarea studiilor.

Acest model arată că legătura dintre școală și piața muncii poate fi construită atunci când există un cadru și o responsabilitate clară pentru ea.

Problema este că astfel de mecanisme nu sunt aplicate în aceeași măsură întregului învățământ liceal.

Curtea de Conturi cere o legătură mai strânsă cu piața muncii

În urma auditului, Curtea de Conturi recomandă un proces sistematic prin care competențele formate în liceu să fie analizate în raport cu cerințele reale ale pieței muncii și ca politicile educaționale să fie actualizate periodic pe baza acestor informații.

Instituția recomandă, de asemenea, dezvoltarea unor activități care să mențină o relație constantă între licee și angajatori și crearea unui sistem unitar pentru colectarea și actualizarea datelor despre traseul absolvenților.

O altă recomandare vizează stabilirea numărului de locuri în liceele teoretice. Curtea de Conturi cere respectarea criteriului relevanței și integrarea mai clară a nevoilor pieței muncii în acest proces.